Spuneam în prima secțiune a acestui articol cum o strategie de marketing genială se diferențiază nu atât (nu numai) prin componentele sale clasice (produs, preț, plasament, promovare) cât prin acele detalii care, gândite inovativ, propulsează companiile în fața concurenței.
Sunt companii care știu să-și povestească produsul, care investesc mulți bani în sponsorizarea unor evenimente unice sau în a afla cum gândesc clienții lor în detaliu.
Nu sunt sigur că Gillette are cele mai ascuțite lame. Dar sunt sigur că se pliază cel mai bine pe nevoile consumatorului (și pe fețele sale). Au identificat o poziție unică pe piață (confortul clientului) și o exploatează de fiecare dată cu succes. Dar de unde știu ei ce vor de fapt clienții?
Zilnic, 150 de cercetători specializați în fizică, științe exacte sau inginerie “spionează” ritualul bărbieritului a peste 80 de oameni, angajați Gillette cei mai mulți dintre ei. Cu alte cuvinte, angajații sunt “obligați” să se radă în fiecare dimineață la locul de muncă, în fața unor oglinzi cu două fețe, dintre care una oferă toate datele relevante despre comportamentul consumatorului.
De câte mișcări are nevoie un bărbat să se bărbierească, câtă presiune exercită asupra feței, cum manevrează aparatul…toți acești indicatori dau tendințele următorului aparat Gillette. Acești cercetători se bazează și pe comportamentul inconstant al consumatorului: chiar și bărbații se plictisesc repede și vor întotdeauna ceva nou.
Poate ți se pare cunoscut numele acesta din Seinfeld: Elaine era angajată pe postul de copywriter pentru un ciudat producător de haine. J. Petterman nu doar că există în realitate dar este studiu de caz pentru cum poți să vinzi mai întâi povești, apoi produsul în sine.
David Vinjamuri descrie foarte bine în cartea sa procesul de promovare a unui articol J. Peterman. O jachetă nu te va apăra doar de ploaie și vânt, dar te va transporta undeva în timp, în New Orleans, atunci când “JFK was president and the audience wore skinny ties and thick black-framed glasses“.
Înainte de toate, aceste produse au ceva de spus. Iar aceste povești se promovează singure. Abia apoi își îndeplinesc funcția de bază.
Cât de creativ poți să fii atunci când promovezi un lanț de magazine DIY? Dedeman (McCann Erickson mai exact) dovedesc că, mai ales atunci când atingi un buton important al rumorii – umorul – o campanie de promovare outdoor devine genială.
Chiar dacă este vorba de o campanie integrată (TV, social, outdoor), panourile Dedeman se disting pe o piață unde imaginația a murit demult (retail) și într-un mediu de promovare (outdoor) plictisitor și costisitor.
Păcat însă că mesajele companiei nu sunt dublate de o atitudine pe măsură în magazine. Nu mă aștept ca angajații Dedeman să facă stand-up comedy, dar disponibilitatea lor și dezordinea din magazine te face să te întrebi dacă ai ajuns unde spune reclama că trebuia.
Motivul pentru care m-am îndepărtat la un moment dat de cărțile de business clasice este că studiile de caz se învârteau, în majoritatea lor, în jurul Mcdonald’s. Or fi geniali la ei, dar la noi trebuie altceva! Totuși…
De ce insistă fastfood-ul american pe organizarea de petreceri pentru copii, jucării pentru copii, entertaining pentru copii? Strategii Mcdonald’s au știut dintotdeauna că vor fi aici pe termen lung. Prin urmare, obiectivul lor principal nu a fost de a atrage acum clienți, ci de a se întipări în mintea clienților de mâine. Copiii de azi vor asocia peste ani momentele frumoase din viața lor cu Mcdonald’s și își vor aduce la rândul lor copiii, în același loc.
La un moment dat, Mcdonald’s Franța a dus această strategie la extrem: și-a sfătuit clienții să nu le consume produsele mai mult de o dată pe săptămână. Obiectivul lor a fost de a atrage clienți pe termen lung, prin onestitate. Mai bine să ai clienți constanți în următorii 3 ani, decât clienți disperați acum, dar scârbiți peste 2 luni.
Atunci când nu este gândită și nu se calculează un ROI, o strategie de sponsorizare se transformă într-o campanie de donații, poate nobilă dar ineficientă. Red Bull sunt și de această dată geniali. Ei se asociază oricărui eveniment care are de-aface cu adrenalina: are echipă în Formula 1, sunt prezenți la concursurile de parapantă, parașutism, tot ce înseamnă înălțime, viteză, cădere liberă.
Să dacă se plictisesc, inventează ei: cursa trăzniților, căderi din spațiul cosmic și alte ciudățenii de care nici nu am aflat.
Ce-ar fi fost ca Red Bull să fie sponsor la fotbal? Extrem de plictisitor.
Du-te la raionul de mobilă de la Dedeman. Sau intră în Mobexpert. Va trebui să faci un real exercițiu de imaginație ca să vezi acea canapea la tine în living.
Provocarea Ikea nu este de a își vinde produsele. Ci de a aduce oameni la magazin. Odată ajunși la magazin, vizitatorii se transformă în clienți. Cum vin oamenii la Ikea? Atrași de o chiftea, hot-dog, tigaie, pernă…
Ikea nu a vândut niciodată mobilă. Ikea vinde soluții: de amenajare, de depozitare, de design. Îți povestește cine a desenat acel produs (un designer suedez, blondă și cu ochelari, în costum, într-o poză alb-negru și cu o semnătura dedesubt), îți explică cum a fost testat produsul și la câte milioane de închideri-deschideri rezistă, îți arată cum să-ți amenajezi cutia de chibrituri.
Păcat că personalul Ikea (România) este execrabil…
Atunci când vor scrie și specialiștii români în strategie cărți cu studii de caz, Dedeman trebuie să fie în top. Corporațiile fac legea în România, dar Dedeman a știut întotdeauna cum să se descurce. În timp ce Bricostore iese de pe piață, vânzările Praktiker scad, prin Baumax bate vântul, Dedeman se tranformă într-o companie imobiliară. Cumpără terenuri la prețuri de criză, inaugurează magazine pe suprafețe mari, se promovează agresiv dar inteligent și estimează creștere pe 2013, pe o piață care aproape s-a înjumătățit față de 2008.
Strategia de extindere a Dedeman? Pragmatic în boom-ul pieței, extindere agresivă pe timp de criză.
Email marketing și content marketing – emag.ro și hubspot.com
Pentru că tot am amintit de marile corporații de prea multe ori, mă gândesc să închei cu o companie românească de succes. În ultimii 2 ani, companiile din România s-au smintit în goana după baze de date cu potențiali clienți. Cele mai multe dintre aceste companii (sper că) au dat faliment. Ce poți face cu o listă de emailuri dacă nu te duce capul să fii creativ în acel email?
Înainte de a ajunge pe TV, emag.ro și-a bazat strategia inițială de promovare în principal pe email marketing. Newslettere cu un design excepțional, subject lines atrăgătoare, oferte și beneficii. Pare atât de simplu, dar este de fapt într-atât de complicat încât nu-mi vine nicio altă companie în minte care să fi mizat atât de bine pe o strategie on-line. Și primesc zilnic +30 de emailuri.
Poate doar cei de la hubspot.com, specialiști nu doar în newslettere dar și în conținut de calitate. Te copleșesc cu resurse oferite gratuit, planuri și template-uri, fel de fel de instrumente utile pentru promovarea ta on-line. Strategia lor este să îți atragă atenția ca fiind experți în ceea ce fac, iar tu – ca potențial client – să le acorzi toată încrederea.
Toate aceste companii au reușit să facă din produsele lor – de multe ori banale – adevărate succese pe piață. Au observat că abordările clasice sunt ineficiente și s-au gândit să inoveze detaliile. Uneori nici măcar nu au avut nevoie de bugete mari. Doar de curaj, nebunie și de mult fler.
poze de aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici și aici
Ne întâlnim cu ele la tot pasul, dar le considerăm atât de normale încât nu mai recunoaștem genialitatea unor tehnici și strategii de marketing din care putem oricând învăța. Cei 4 P ai lui Kotler devin brusc mult prea puțini pentru companiile care inovează.
Știi probabil că activitatea de marketing presupune mult mai mult decât promovarea propriu-zisă a produselor. Până la a-l vinde, produsul trece prin mai multe etape: cercetare, dezvoltare, ambalaj, transport, customer service, branding, stabilirea prețului, comunicare, advertising. Companiile care au succes gândesc genial acești pași. Nu lasă nimic la întâmplare și încearcă permanent să facă diferența, chiar dacă produsul lor nu este unul superior concurenței.
Sunt exemple de strategii de marketing de la companii cu care ne întâlnim zilnic sau pe care le admirăm din cărți. Corporații sau companii autohtone, toate au dovedit că nu (doar) produsul este vedeta propriei strategii, ci tot ansamblul de marketing din spate.
Știi cum începe proiectarea unui produs la Ikea? Te-ai gândi că probabil de la nevoia consumatorului. Nu e chiar așa. Designerul concepe produsul pornind de la dimensiunea paleților de transport și, implicit, a mijloacelor de distribuție (camioane, trailere, vapoare). Degeaba faci un produs inovativ care răspunde unic nevoilor de consum, dar este distribuit cu costuri enorme la marele lanț de retail în care ai investit miliarde de euro în toată lumea. Și, prin urmare, are un preț prohibitiv.
Ikea ințelege cel mai bine nu numai nevoile consumatorului, cât nevoile corporației de a produce cât mai ieftin și de a reduce costurile cu transportul la maxim, fără a face rabat la caliatate.
Cum ajută un ambalaj inovativ la vânzarea unui produs? Exact ca în exemplul de mai sus – reduce costurile. Spre deosebire de Ikea, unde ambalajele sunt simple (nu simpliste), Philips a propus dintotdeauna niște cartoane întortocheate care protejează produsul și folosește spațiul la maxim.
Dacă ai păstrat ambalajul de la un produs Philips (storcător de fructe, fier de călcat, TV) încearcă să bagi produsul cu toate componentele în acel ambalaj și să-l mai și închizi corect. Sistemul este neprietenos pentru client, dar eficient pentru companie. Politica de ambalaj Philips face mai mult decât funcția de bază: inovația nu se oprește la produs.
De fiecare dată când folosesc Illustrator sau Photoshop nu pot să nu mă minunez de complexitatea acestor produse. Și de modul în care au evoluat în ultimii ani. Sunt curios dacă există vreo persoană care să cunoască aceste programe 100%. În multe cazuri, utilizatorii răstălmăcesc într-atât de mult tutorialele încât sunt sigur că nici programatorii Adobe nu s-ar fi gândit la așa ceva.
Dar genial este că Adobe pune la dispoziție instrumente atât de versatile încât poți face orice cu ele. Și dacă ne gândim la cât de specifice au ajuns să fie softurile din suita Adobe (InDesing, Lightroom și celelalte) atunci nu pot să nu spun cât de genial este procesul de dezvoltare a produselor.
Toți retailerii fac reduceri. Este principala tactică de a atrage clienți noi, mai ales atunci când imaginația și produsul în sine lasă de dorit. Dar de cele mai multe ori, discounturile se fac “după ureche”, sub “break even point”, la gândul că clienții amatori de oferte îți vor rămâne fideli. Aceștia însă se vor îndrepra către primul concurent care oferă discounturi cu 1% în plus (sau în minus).
Emag.ro însă știe să jongleze cu ofertele și îți dă impresia (uneori chiar așa e) că la ei vei găsi chiar cele mai mici prețuri. Ceea ce, pentru un retailer on-line este o performanță.
Dar care este genialitatea politicii de prețuri emag.ro?
Multe strategii bune de marketing eșuează deoarece clientul nu găsește la locul vânzării ceea ce a văzut în reclame. Și nu vorbesc de produse. Dacă tu promovezi profesionalismul dar oamenii tăi de vânzări așteaptă clientul în adidași și cu hotdogul în mână – nu mai băga bani în promovare.
Oamenii de la Hornbach ar fi chiar stresanți dacă totuși nu ar fi totuși pricepuți.
Este o diferență frapantă între ce se întâmplă la Hornbach și ce vedem la Bricostore/Praktiker/Baumax etc. Oamenii chiar te ajută, te consiliază, sunt amabili și – cel mai important – se pricep. Este penibil să-ți aleagă sculele un om care n-a bătut un cui în viața lui. Nu am intrat în toate magazinele Hornbach, dar în 2 dintre ele am văzut aceleași tipare. Tare aș vrea să știu cum se implementează trainingul la ei.
Aici treaba este clară: piață puternic concurențială, de dimensiuni mari (naționale), marjă de profit mare de unde rezultă bugete de marketing imense. Telecomul reprezintă azi (cel puțin în România) pentru televiziuni, ceea ce reprezentau producătorii de tutun acum 15 ani.
În 99% dintre cazuri, prima reclamă în prime time va fi a unui operator telecom. Concurența i-a împins către adevărate seriale de televiziune (nu doar spoturi publicitare), mizând pe super-oferte, emoțional (Cosmote), amuzant (Vodafone), profesionalism și flexibilitate (Orange).
Toată lume recunoaște mirosul specific magazinelor Mcdonald’s. Mirosul acesta este rezultatul unei politici de distribuție impresionante. Indiferent că ești în India, România, pe vapor în croazieră sau la ei acasă, în SUA, nasul tău va depista aceeași aromă.
Trebuie să recunoști că McDonald’s are grijă să își impună propriile exigențe indiferent de țară. Găsește întotdeauna distribuitori locali (regionali) care să le asigure uniformitatea produselor. Iar pentru o corporație de acest nivel, universalitatea propriilor sortimente este principalul atu. N-ai vrea ca Mcdonald’s din România să îți vândă cartofi prăjiți mai scurți decât la Budapesta (așa cum, de exemplu, gusturile Coca Cola Company diferă de la o țară la alta).
Dar strategia de marketing nu este, după cum spuneam, atât de simplă. Partea a doua a acestui post va cuprinde exemple geniale de story telling, strategie pe termen lung, politici de sponsorizare, marketing la locul vânzării, cercetare de piață și altele.
Poze de aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici
infografic complet la finalul articolului și în versiune full-size aici
Săptămânal intru în cofetării. Atunci când vizitez un oraș străin (de mine) mă interesez de astfel de locuri: cofetării, ciocolaterii, chioșcuri cu dulciuri, bomboane, acadele, fursecuri, bezele, fondante, biscuiți, wafe, napolitane, crănțănele dulci. Nu știu dacă de fiecare dată cumpăr, dar mi se pare că spiritul unui oraș stă de multe ori în felul în care o cofetărie își concepe dulciurile, își expune produsele și își respectă clienții.
Dacă totul este banal și, cu toate astea clienții bat la ușă, asta spune multe despre pretențiile oamenilor din acel oraș. Dacă, în schimb, am parte de o experiență unică, atenție pe detalii și produse inovative, pe care le găsesc doar acolo, atunci am impresia că și orașul acela îmi oferă același lucru.
Din păcate, piața de cofetării și ciocolaterii de la noi pare destul de clișeică. Sunt însă și locuri deosebite și mai multe locații care oferă produse fără însă a avea grijă de serviciile care vin la pachet cu dulciurile.
De aceea m-am gândit să pun la un loc și pe un infografic 10 idei și strategii de marketing pentru cofetării, ciocolaterii sau alte magazine de dulciuri, idei pe care le-am văzut aplicate pe la alții (unele) sau care pur și simplu merită implementate.
10 idei și strategii de marketing pentru cofetării, ciocolaterii sau alte magazine de dulciuri. cu infografic la sfârșit:
1. Targetează impecabil.
Observă cum achiziționează clienții tăi și cui i se adresează exact produsele tale.
Vin cu copiii să cumpere? Este un loc destinat cuplurilor tinere? Cumpără mai mult familiile? Oricare ar fi cazul, ai grijă să le răspunzi nevoilor specifice: dacă observi că vin mulți copii la tine în cofetărie (împreună cu părinții), dă-le ceva de făcut în timp ce părinții lor cumpără. Fă ambalaje atrăgătoare pentru cei mici. Menține-le interesul ridicat.
Dacă, în schimb, te adresezi tinerilor, cuplurilor sau familiștilor, ai grijă ca întotdeauna aceștia să găsească repede și exact ceea ce își doresc. Puțini oameni vin hotărâți 100% la o cofetărie, iar dacă produsele tale sunt de calitate va fi mai mereu coadă. Dacă nu găsește răspuns la nevoia lui în următoarele 60 de secunde de când a intrat pe ușa cofetăriei, atunci nu se va așeza la coadă. Va încerca și la concurență.
Fă meniuri clare. Aranjamente expresive în vitrină. Oferă detalii. Clientul ar trebui să vadă ce conține prăjitura respectivă fără să te întrebe. În 2-3 luni de activitate deja vei ajunge să cunoști tipare de comportamente. Ce-și doresc oamenii care se întorc de la servici vs turiștii care au intrat pentru prima dată acolo; către ce-și îndreaptă privirea. Anticipează-le așteptările și nu-i lăsa ca nehotărârea lor să se transforme în frustrare.
2. Ia parte la evenimente. Împarte prăjituri.
Dar și aici fii atent la targetare: se adresează evenimentul la care iei parte aceluiași public țintă ca al tău? Numai dacă asta se întâmplă poți deveni partener al acelui eveniment și, cu puțină atenție, ai numai de câștigat.
Poate fi un eveniment de business dacă și clienții tăi sunt acolo. Sau un eveniment în aer liber adresat copiilor sau familiilor. Ideea este să le dai ocazia de a-ți savura produsele, să te faci cunoscut acolo, astfel încât ei să știe unde te găsesc și – cel mai important – să ai o strategie de follow-up: ai putea să împarți cupoane de reducere exclusiv pentru participanții la acel aveniment (varianta clasică) sau ai putea să faci schimb de cărți de vizită (varianta pasivă). Eu ți-aș sugera să îi inviți la un alt eveniment organizat de tine, la cofetăria ta, pentru lansarea unei noi game de produse.
3. Adaptează-te sezonului.
Cele mai multe dintre cofetării fac greșeala de a-și împărți anul între sărbătorile de iarnă și celelalte perioade. Iar apoi se plâng de fenomenul de sezonalitate, atunci când vânzările scad pe timp de vară sau în alte luni. Anul e plin de evenimente de care poți profita.
Fă-ți un calendar cu toate zilele din an în care să-ți propui să crești vânzările cu produse tematice. De ce e important să ai un calendar bine stabilit? Pe lângă faptul că trebuie să cunoști ce produse vei promova, trebuie să ai și timp de promovare; măcar 3-4 zile înainte.
Ziua Îndrăgostiților, Dragobete, 1 și 8 Martie, 1 Aprilie, 1 Mai, Începutul Verii, Cea mai lungă zi din an sunt doar câteva zile care mi-au venit în minte fără să mă uit pe calendar. Dacă nu ai nicio zi, atunci inventeaz-o: Weekendul Înghețatei Colorate – este un exemplu vesel pentru zile de caniculă. Promovează, fă oferte, invită trecătorii să intre la tine.
4. Crează o poveste pentru fiecare fel de prăjitură.
Știu cofetării la care găsesc prăjituri deosebit de bune. La o lună după ce cumpăr de acolo, acea prăjitură nu mai e de găsit. Sau uneori nu mai știu cum se numește. Nici măcar ce conține, în afară de ingredientul de bază (e de ciocolată, are fructe de pădure etc). Să nu mai zic că, dacă o găsesc, se întâmplă deseori să aibă gust sau aspect diferit.
Chiar dacă sunt artizanale (sau tocmai pentru că sunt artizanale) prăjiturile nu au voie să fie anonime. Atunci când ai conceput rețetarul, precis te-ai gândit la ceva: la un film, la copiii tăi, la o amintire din adolescență. Orice produs are propria sa istorie, iar dacă această poveste rămâne la tine, efortul este în zadar. Așa cum vinurile se branduiesc cu povești, tot așa ar trebui să-ți popularizezi propriile povești. Astfel clienții te vor ține minte, vor știi ce să ceară data viitoare. Și vor asocia produsul cu povestea. Vor da mai departe informație – se numește sharing.
5. Fă-te cunoscut! Ai grijă ca toți cei care mănâncă din produsele tale să știe cine ești.
Nu doar clienții tăi gustă din produsele tale: de (cele mai) multe ori, prăjiturile sunt cumpărate spre a fi degustate cu prietenii, la diverse evenimente sau drept cadou (torturi). Precis ai auzit discuția:
“De unde le-ai luat?”
“Nu știu exact cum se numește…de la cofetăria aia de lângă….”
Asta înseamnă că tu – ca și cofetărie – nu exiști de fapt. Fă efortul de a-ți personaliza ambalajele cu numele, logo-ul, adresa, site-ul, o mică hartă. Fă ceva diferit. Atașează ambalajelor un mic material promoțional deosebit. Există QR code, încearcă.
De exemplu, la un magazin de produse naturiste din București (miobio), vânzătoarele au avut grijă să-mi înmâneze înainte să ies pe ușă un sul de hârtie, atent legat cu o panglică delicată, în care aveam descris grafic (elegant) programul următoarelor zile (era înainte de sărbători). Dacă era un flyer îl aruncam în primul coș. Dar am păstrat hârtia (arăta foarte frumos), am apreciat atenția lor, am reținut numele și dau pe la ei de câte ori am ocazia.
Mi-a plăcut atenția la detaliu, asta înseamnă că produsele lor sunt supuse aceleași migale.
6. Încurajează-ți clienții să dea tag și share la tine în cofetărie.
Nu te lăuda de unul singur cu propriile produse. Important e ca și clienții tăi să te laude. Scrie clar la intrare, pe ambalaje, pe vitrine că ai wi-fi gratuit la tine în cofetărie (dacă n-ai, atunci fă rost). Dacă targetul tău este unul tânăr, vor avea grijă să se tăguiască, să facă poze cu produsele.
Știu că nu dai voie nimănui să facă poze. Nu fii paranoic, dacă cineva te copiază înseamnă că ești bun. Iar dacă ești foarte bun niciodată nu va obține un produs la fel de bun ca al tău. Oamenii comunică prin imagini, iar tu le tai un canal de comunicare vital.
7. Invită o vedetă la o prăjitură.
Nimeni nu refuză o prăjitură. Chiar dacă ești într-un oraș mic trebuie să ai o vedetă locală acolo. Cineva care are mulți prieteni pe facebook, care apare la TV, cu care orașul se identifică. Caută bine, extinde-ți relațiile și invită acea persoană la tine în cofetărie pentru a gusta cele mai bune prăjituri cu fructe de pădure din oraș. Ține cont că trebuie să te lauzi cu asta!
8. Nu mai bine vinzi 4 prăjituri, în loc de una?
Gestionează bine comportamentul consumatorului. O simplă analiză a vânzărilor îți va spune câte produse pe cap de client se achiziționează. N-ar fi bine dacă ai mări această medie?
Observă cine cumpără mai puține prăjituri. Încurajează-i să cumpere mai multe prin discounturi pentru pachete de familie sau pentru party-uri. Clienții vor observa că este mai convenabil să cumpere cu 25% mai mult, cheltuind cu 20% în plus.
Ai grijă totuși ca aceste oferte să nu fie asociate cu o calitate scăzută. Mizează pe prospețimea produselor tale și pe motivul pentru care oferi produse în plus: pentru ca clienții și cei apropiați loc să se bucure de dulciurile tale. Ideea nu este să scapi de prăjituri, ci să faci cât mai mulți oameni fericiți.
9. Prețuri mari, dar justificate.
Clienții cofetăriilor sunt pretențioși. Vor aprecia calitatea și originalitatea. Și, de cele mai multe ori, vor asocia aceste caracteristici cu un preț ridicat. Doar că atunci când vinzi produse premium, ai grijă să denote în totalitate lux.
Ia exemplu de la ciocolateriile belgiene care au un standard atât de ridicat al serviciilor, încât nu poți sta departe de ele. Ce înseamnă calitate: ambalaje de calitate, atenție impecabilă pentru client, focus pe detalii, amenajarea fără cusur a spațiilor, disponibilitate fără limite. Fă astfel încât ca, dacă cofetarii tăi ratează rețeta într-o zi, clienții nici să nu simtă acest lucru din cauza serviciilor pe care le oferi.
10. Ziua ușilor deschise.
Arată-ți aprecierea față de clienții tăi și fă-le un tur gratuit prin laboratoarele cofetăriei tale. Mi-e teamă că majoritatea dintre cofetăriile din România, nu numai că nu au cu ce se mândri în spatele tejghelei, dar singurii care pot intra acolo sunt inspectorii DSP sau OPC. Asta e șansa ta de a te desprinde de acest clișeu. Organizează un concurs pe facebook și cheamă-ți clienții într-o mică excursie printre prăjituri.
[update]10.1. Adaptează-ți programul!
Gândește-te cine sunt clienții tăi, mai ales dacă vinzi produse de lux. Corporatiștii – adică acei clienți care sunt pretențioși dar cheltuie bani pe produse bune – își termină programul târziu. Pune măcar o zi din săptămână cu program prelungit (așa cum face Băcănia Veche) până la 11. Nu închide devreme duminica. Leonidas (care și-a deschis acum un an pe Michael Weis, în Brașov, o ciocolaterie) are duminica închis. Chiar dacă francizorul impune acest lucru, este de neînțeles cum poți vinde produse la care puțini au acces financiar (10 lei pe 3 bomboane) dar duminica, atunci când vin turiștii și se plimbă clienții, tu tragi obloanele.
infografic 10 Idei de Marketing pentru Cofetării, Ciocolaterii și alte magazine de dulciuri (full-size aici)
Notă: acest post a fost scris în data de 4 Octombrie 2013 și a primit un update în data de 25 Aprilie 2014 (de la punctul 16 la 22). Nu am învățat aceste lucruri noi între timp, doar că le-am omis în prima variantă și m-am decis să le includ la 6 luni distanță. Plus că am adăugat poze noi din Brașov
Nu mă consider brașovean. Și niciodată n-o să fiu. Recunosc că am mândria celor din Regat și nostalgia ploieșteanului care știe că orașul său natal a putut și poate mai mult. Dar de când m-am mutat în Brașov nu am stat în afara acestui oraș mai mult de 7 zile consecutive.
Chiar și atunci când n-am mai avut motive să mă aflu aici, mi-am creat premise. Am refuzat cu încăpățânare să-l părăsesc, deși chiar eu rămăsesem fără argumente în fața celor care s-au retras acolo unde au găsit condiții mai bune.
În 2003 am ajuns într-un oraș în care mă îngrozeau gangurile sinistre, mă deprimau străzile întunecate, vedeam oameni cu datorii uriașe la întreținere și tocmai ratasem “bomba socială” cu 1 an sau 2 – faimoasele greve care paralizau orașul. Dar în același oraș descoperisem deja cafenelele și barurile călduțe de la demisol, istoria străzilor săsești vechi care fascinează orice sudist și oameni cu care împărtășeam aceleași gusturi la muzică.
La 10 ani distanță am început să enumăr lucrurile pe care le-am învățat și observat la Brașov, cu ușurința celui care nu s-a născut aici și deci, poate cu ușurință să judece fără a fi părtinitor.
1. Vara și toamna plăcută se termină la 15 septembrie. Am fost fost șocat în primul an de facultate să observ cum pantalonii scurți nu mai au ce căuta pe mine după 1 septembie, iar ploaia care tocmai s-a pornit ușor nu durează 10-15 minute, ci de la 3 la 48 de ore. Și nu, n-o poți ignora umblând frumos prin ploaie fără umbrelă.
La mine-n oraș ne jucam fotbal și umblam printre frunzele uscate pe căldură plăcută până aproape de 15 octombrie. La Brașov poate să ningă pe 15 octombrie. Ceea ce mă conduce la următoarea idee:
2. În Brașov, să nu-ți faci planuri în funcție de vreme. Asta ar însemna să nu mai faci nimic dintre lucrurile pe care ți le-ai propus. Nu există “să vedem dacă plouă”. În schimb putem spune “Mergem și dacă plouă vedem noi cum facem.”.
3. Brașovenii (cel puțin cei originali, pe unde or mai fi ascunși) sunt conservatori. Uneori e necesar să generalizezi ca să scoți în evidență o tendință clară. Brașovenii adoptă greu o idee nouă, sunt suspicioși înainte de a fi deschiși la minte, se îmbracă la fel ani de-a rândul, nu-și schimbă mașinile des, cumpără din aceleași locuri. Nu sunt fashion victims.
4. Brașovul este frumos. Dar nu este un oraș în care să-ți câștigi traiul liniștit. Auzind că locuiesc în Brașov, mulți oameni mă felicită pentru alegerea făcută:
“Ah ce frumos! Ai ales bine, Brașovul este un oraș foarte frumos!”.
De acord. Doar că giratoriile și panseluțele nu-ți țin de foame. 90% dintre foștii mei colegi de facultate au plecat rapid pentru că nu și-au găsit joburi în Brașov. 90% dintre clienții mei nu sunt din Brașov, cu toate că lor mă adresez. Mediul de business se dezvoltă dar rămâne discret.
Prin 2006 mă gândeam că o să ajungem la nivelul capitalei cam în 5-6 ani din punct de vedere economic. Eram desigur naiv și optimist. Acum îmi dau seama că 20-25 de ani este un termen mai realist.
Dacă vrei să rămâi în Brașov și să te și bucuri de acest oraș cea mai bună opțiune este să mergi pe cont propriu. În continuare cred că Brașovul este mediul optim pentru dezvoltarea unei afaceri. Dar te pune totuși pe gânduri să vezi cum marii dezvoltatori de malluri ocolesc sau amână Brașovul, Starbucks analizează de 7-8 ani să investească dar nu o face, afacerile B2B sunt inexistente sau au clienți în altă parte.
În schimb se fac bani din imobiliare, start-up-urile sunt multe, iar turismul promite de la an la an mai mult.
Brasov de pe strada Republicii
5. În Brașov am învățat cum să pierzi vremea cu stil. Brașovenii sunt lenți: văd verdele de la semafor mai târziu, răspund la telefon greu, durează mult să trimită sau să răspundă la o ofertă. În schimb respectă punctualitatea.
6. Se poate și fără buticuri. Brașovul este un oraș fără magazine mici. În București, orice scară care se respectă are un butic la parter (nu vorbesc de Mega Image-uri). În blocul în care locuiam acum 10 ani (cartier Tractorul) aveam 3 chioșcuri, frizerie, second-hand, cramă și magazin auto pe o rază de max 50 de m. Acum nu mai e niciunul. Dovadă de sănătate în retail. Sau poate traficul s-a îmbunătățit atât de mult încât mai bine te duci la supermarket, unde e mai ieftin.
7. Brașovul are trafic de vis. Vom găsi mii de contestatari ai giratoriilor dar amnezia îi îndeamnă să uite coloanele de mașini din Livada Poștei până la Gemenii, de prin 2007. Azi în 15 minute te plimbi prin Brașov pe diagonală. Faci mai mult prin Săcele de la un cap la celălalt.
8. Am învățat câte ceva de la fiecare loc în care am stat prin Brașov:
9. În Brașov niciun apartament nu seamănă cu celălalt. Nici chiar în același bloc. Am avut ocazia să fac chestionare și să citesc repartitoare intrând astfel în sute de apartamente. Le-am văzut pe toate: cabinete stomatologice la subsol, 4 camere reduse la una singură imensă, bucătării “deschise”, coloane în mijlocul sufrageriei, pereți de sticlă.
Cert este că în Brașov toate apartamentele au centrală termică proprie. Țin minte cum se striga prin 2003 printre blocuri “cumpăr fiare”. Mi-a trebuit ceva timp să deslușesc misterul acestui ritual.
10. În Brașov nu ai cum să te rătăcești. Cu un munte mare în mijloc, care știi că e în centrul istoric nu-ți trebuie GPS. Poate și din acest motiv cunosc Brașovul mult mai bine decât pe orașul natal.
Brașov, vedere dinspre Modarom
11. În Brașov întotdeauna este ceva nou de descoperit. M-am plimbat de sute de ori pe Republicii și încă observ ceva care să merite să fie pozat. Acum câțiva ani buni îmi plăcea să stau în liniștea Piaței George Enescu, acum descopăr locuri noi de parcare pe lângă Poarta Schei. Sunt mereu în căutare de vederi panoramice și încă sunt câteva locuri din care nimeni nu a făcut poze.
Fie că e o poieniță ascunsă pe drumul până la cetate, o pictură pe un perete de balcon pe Maior Cranța, balconul plin de flori de pe Dobrogeanu Gherea sau statuetele de pe Reduta pe care nimeni nu le observă decât dacă ridică ochii – Brașovul oferă mici experiențe noi de fiecare dată.
Brașov – Terasa Ceasu’ Rău
12. Îmi plac cârciumile din Brașov (a se înțelege prin cârciumă orice restaurant, cafenea, ceainărie, bar, birt, speluncă, împinge-tava – de lux sau ordinară, exclusiv fast-food-uri). Sunt mereu cu ochii deschiși către noii intrați dar, în ciuda numărului ridicat de localuri, puține sunt cele care merită vizitate de mai multe ori. Și mai puține cele în care să mănânci bine.
Aș aminti aici (fără clasificare) de Festival 39, Bistro de l’Arte, Bellagio (chiar dacă s-a închis), Sergiana, Ceasu’ Rău, Pizza DaVinci, Cerbul Carpatin, Casa Tudor, Ceai etc, Times Pub, Prato, Roata Norocului, Trattoria Del Chianti, Casa Românească, Crew Bar (rebranduit între timp), Tei, Britania, Cafeteca, Keller’s Steak House, Ambasador, Panonia, Transilvania, Groapa cu Bere, berăria Ciucaș, Mado. Nu sunt toate excepționale (dimpotrivă) dar sunt testate și au farmecul lor.
Mai sunt (sau erau) unele no-name care m-au distrat la un moment dat: o berărie pe Brândușelor, o speluncă la parterul clădirii Cobco, 3 mese și un chioșc în spate la Capitol (din care au rămas doar plăcile de faianță de pe zid) – noi îi spuneam “La 3 Căcați”, Rothmans (de pe 13 Decembrie), La Fifi și Mavas (astea au nume dar tot la categoria asta intră).
13. La Brașov nu o să vezi apus. La început căutam cu ochii rafinăriile pentru că știam că acolo se duce soarele la mine-n oraș. În schimb nu vedeam decât brazi și umbra muntelui.
14. În Brașov nu mergi cu taxiul decât dacă nu vrei. Ca studenți ne permiteam acest “lux” pentru că un drum către colină împărțit la 3 era mai ieftin comparativ cu autobuzul.
15. Brașovul este exemplul cel mai bun că un oraș se poate transforma în bine într-un timp scurt. Cel puțin vizual. Cu gropi multe și tramvaie ieșite din uz, fără hypermaket, cu parcuri neîngrijite sau case vechi în cădere, Brașovul anului 2003 era un amestec trist de de Stalingrad și burg săsesc părăsit.
Azi, indiferent din ce direcție vii, e imposibil să nu observi contrastul dintre orașul de sub Tâmpa și restul așezărilor pe o rază de 3-400 de km. E curat, are flori, îți dă o stare de bine. Nu mă interesează detaliile politice, știu doar că acum 10 ani dealul de după ziduri era o rampă de gunoi și nimeni nu știa unde era cetatea de pe Straja.
Brașov Iarna: strada Republicii
Update Aprilie 2014
16. “Decât un Brașov frumos”. La câțiva ani distanță de la mutarea mea în Brașov, amicii mei binevoitori au avut grijă să-mi corecteze unul dintre reflexele lingvistice dăunătoare: folosirea cuvântului “decât” fără nicio restricție.
Nu sunt un ignorant: îmi place să scriu și să citesc corect, am citit multe cărți până azi, dar regula asta pur și simplu nu există la noi (în sud). Mi-au trebuit 6 luni să-mi corectez această greșeală și deseori am încercat să propovăduisesc regula asta și pe la alții. Se uită la mine ca și când aș încerca să-i convertesc la o altă religie.
În schimb, m-am pricopsit cu alte expresii “locale”. Îmi place să cred (deși nu este așa) că am un aer interesant atunci când folosesc expresia “mno…”, dar mă ajută să închid niște conversații mai ales la telefon. Și să evit “deci”. “Mno…cam asta e…rămâne să mai vorbim”. Zici că parcă m-am născut în inima Ardealului și am mâncat slănină fiartă cu paprika de la vârsta de 1 an.
Doar că alternativa natală este prea brutală: “Bine, hai pa, că te caut eu…”.
Vestea bună e că am evitat asimilarea variantelor prescurtate a verbului “a fi”: o fost, îi bun și alte devieri pe care nu le suport.
Brașov, ninsoare de primăvară
17. Sportul în Brașov este foarte discret. Mai exact, patima sportului. Și dacă v-ați putea gândi că se poate trăi și fără – asta e perfect adevărat. Doar că, dacă ești și te-ai născut microbist, nu prea ai cum să accepți că în orașul în care locuiești “nimeni nu ține cu nimeni”.
FC Brașov adună tot atâtea sentimente câți clienți la magazinul de la Carrefour, iar echipa de hochei Corona nu umple un micuț patinoar (dar foarte cochet) de 2000 de locuri. Spectaculosul raliu al Brașovului strânge mai mulți turiști decât împătimiți, iar sporturile de iarnă se practică precum biliardul: toată lumea se pricepe, dar nu o să avem un campion la nivel internațional nici în următorii 30 de ani. Și nimeni n-ar observa dacă echipa de handbal ar dispărea (nimeni n-a observat că și-a schimbat numele din Rulmentul).
Știți când am observat cu adevărat chestia asta: când am văzut că 30.000 de ploieșteni au blocat intrările în București, la finala “de Cupă” din Iunie 2013 (Petrolul – CFR Cluj). Așteptam momentul ăsta de când aveam 11 ani. Nu am văzut niciodată în Brașov așa entuziasm pentru o echipă. În Ploiești, centrul se blochează la aproape fiecare meci. Aici, la Brașov, doar după ce vezi nocturna aprinsă îți dai seama că s-ar putea să fie un meci.
Dar este un lucru normal: Brașovul și-a dublat populația între anii ’40 și ’90, oamenii încă nu se confundă 100% cu urbea. Și – chiar dacă o să credeți că exagerez – un om se identifică cu adevărat cu orașul în care trăiește doar atunci când este pregătit să plângă pentru eșecurile și bucuriile echipei din acel oraș (oricare ar fi sportul).
Brașov sub ceață, de la Belvedere
18. Brașovul are un specific culinar ciudat, amestecat, dar perfect acceptabil. În Brașov se fac borșuri fără borș, se pune smântână în orice, ciorbele reci sunt inexistente, slănina – groasă, doar semi-afumată și deloc sărată, peștele românesc este la fel de exotic ca fructele de mare, iar “papanașiul” (o gogoașă cu smântână și gem) este desertul universal. N-ai zice că la 100 km distanță lucrurile pot fi atât de diferite, dar după ce locuiești aici ceva timp și te întorci pe meleaguri sudice – lucrurile devin evidente.
19. Conflictul româno-maghiar este fals și alimentat tocmai de cei din sudul României. Știu oameni care nu au cunoscut un ungur în viața lor dar îi înjură din reflex. Habar n-au ce sunt ăia secui, dar cunosc ei legenda cu cumpărătorul român de pâine din Covasna.
Am cunoscut mulți unguri, am fost primit la ei în case mai bine decât la alții, merg frecvent în Harghita și Covasna. În orașe precum Brașovul, acest conflict nu există, iar în Harghita și Covasna sunt prea puțini români ca neînțelegerile să fie constant alimentate. Ah, că sunt idioți și de o parte și de cealaltă – accept. Dar un conflict constant există – repet – doar în capul celor care nu au nicio treaba cu ungurii.
Aprilie în Brașov, într-o curte veche
20. Cultura în Brașov – de la discretă la promițătoare. Când am ajuns în Brașov, îmi plăcea la nebunie să-mi pierd vremea dintre cursuri în librării (mai ales la George Coșbuc, nici nu visam atunci la Cărturești sau Humanitas). Mergeam la teatru (nu foarte des, dar mergeam) și la alte spectacole de muzică. Totuși, comparația cu București era supărătoare. Acolo se “întâmplau lucruri”, erau evenimente dese, concerte bune.
Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. În bine. Doar că, în contextul actual, nu ajunge să faci cultură doar cu teatru și operă. Îți trebuie spectacole, inițiativă privată, concerte, arte urbane, festivaluri, muzee moderne. La câte cârciumi faine sunt la Brașov, artiștii de jazz, folk sau blues (de exemplu) nu ajung aproape niciodată. De câte ori ați văzut pe un afiș nume ca Luiza Zan, Maria Răducanu, Alina Manole, Nadia Trohin sau Emy Drăgoi? Lucrurile încă se întâmplă în capitală.
Perspectiva capitalei Europene a culturii este încă departe și un hei-rup propagandistic parcă mai mult peticește lucrurile decât le rezolvă frumos.
21. Junii Braşovului: nu ştiu cum am uitat în articolul iniţial să scriu tocmai despre cea mai frumoasă manifestare urbană (şi nu numai) care are loc în România. Junii trebuie descoperiţi chiar de acolo de unde vin ei: din Prund. Exact atunci când coboară de pe străzile lor, privesc lumea în ochi şi urează “Hristos A Înviat!”. Apoi, când coboară pe străzile principale, evenimentul deja capătă un iz turistic, caii sunt mai blânzi, iar junii mai impersonali. Nu e neapărat mai rău, dar mai puțin autentic.
Nu am văzut toate evenimentele și locurile frumoase ale României, dar am văzut ceva. De la festivalul de la Padina – la cel medieval de la Sighișoara, de la Muzeul Obiceiurilor Populare de la Gura Humorului – la apusul de vară-toamnă din Delta Dunării, Junii reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase momente tursitico-culturale din România.
Junii la Brașov
22. Am învățat în acești ani că Brașovul este un oraș într-atât de frumos încât merită să te chinui puțin pentru a te stabli și a-ți crește copilul aici. Este un loc bun pentru inadaptaţii de orice fel: freelanceri, hipsteri, studenţi eterni, rockeri, anarhişti…
Dincolo de clişee precum aerul curat sau spaţiile verzi, în Braşov simţi pe umeri istoria de 1000 de ani a unei urbe care a fost mereu cosmopolită dar şi a unui viitor care promite un modernism benefic. Asta cu mai puţine sacrificii decât la Bucureşti. Este deci locul în care îmi pot crește copilul cu cât mai puține compromisuri și fără frustrarea de a fi făcut alegerea greșită.
Sursă poze: sunt toate făcute de mine.
Brașov, vedere dinspre Modarom
Brașov, pe strada Republicii
Brașov, apus pe Mureșenilor
Brașov Iarna
Brașov zoom Tâmpa
Brașov vedere nocturnă
Brașov zoom Tâmpa
Brașov, cetatea noaptea
Brașov, primăvara în Parcul Central
Brașov, Casa Sfatului
Brasov, clădiri pe Republicii
Brașov, Tâmpa iarna
Brașov, om de zăpadă printre blocuri
Brașov, început de septembrie
Brașov, zona Hircher
Brașov, văzut din zona Eminescu
Brașov, primăvara
Brașov, Colina Universității
Brașov, Tâmpa
Brașov, Tâmpa
Brașov, parte din cartierul Șchei
Toamnă târzie Brașov
Toamna târzie Brașov
Brașov, cofătărie pe Michael Weiss
Piața Sfatului noaptea Învierii
Brașov, gang Piața Enescu
1. Hatfields & McCoys este o mini-serie TV la care recunosc că inițial m-am uitat curios fiind de peisajele din România. Deosebit filmat, 90% dintre scene sunt afară și se pot vedea peisaje de vară, toamnă, iarnă greu de creat în orice locație. Pe parcurs, filmul m-a prins chiar dacă mi s-a părut desigur exagerat.
Totuși, mare mi-a fost mirarea citind despre “the Hatfields-McCoys feud”, o poveste reală despre rivalitatea dintre două clanuri. Americanii folosesc expresia like Hatfields and McCoys atunci când vor să exprime dușmănia acerbă dintre două părți. De aceea, Hatfields & McCoys este genul de film în care nu trebuie să te atașezi prea mult de personaje pentru că urmează să dispară pe parcurs. Filmul merită văzut dacă dacă n-ai prea multe de făcut într-o zi ploioasă de toamnă.
2. În Piața Sfatului încă mai poți prinde Expoziția de Fotografii Orașul Memorabil. Ce poți învăța de acolo? Dacă stai să analizezi la detaliu, vei observa cât de mult s-au schimbat lucrurile în Brașov în ultimii 60-80 de ani, unele în bine altele în rău. Cu puțin fler, îți poți imagina cum o să arate peste 20 de ani.
Pe mine personal mă fascinează pozele anilor ’90. Nu te poți uita la ele, iar apoi să afirmi că lucrurile nu s-au schimbat aproape deloc.
3. 100 de Idei Geniale de Copywriting (Andy Maslen) este o carte pe care o deschid ori de câte ori intru într-o pană de inspirație. Dintre toate tehnicile de scriere am tras o concluzie principală: cu cât scrii mai simplu, mai concis și mai la obiect cu atât ai șanse mari sa te faci convins. De bun simț, dealtfel.
4. În weekend la Brașov e Târg de Toamnă. Să nu te aștepți la prețuri mici și la producători harnici, dar astfel de evenimente au farmecul lor. Mai ales că e și în Piața Sfatului. Și apoi poate poți pune în aplicare ce am scris aici.
5. 12 Angry Men (cel cu și de Henry Fonda, din 1957) este un film psihologic incredibil, despre conluzii pripite, forță de convingere, putere de argumentare, prejudecăți și alte asemenea lecții de viață. Nu este un film greu, nici măcar lung dar îți garantez că nu ți-l vei scoate din minte prea ușor.
Forțat de împrejurări în ultimele săptămâni, accesul meu la internet a fost drastic limitat și îndreptat aproape exclusiv către proiectele la care lucrez. E drept că nu am putut sta departe de social media și de blogurile pe care le citesc regulat. Ocazie cu care am observat că fluxul de informație și-a schimbat foarte mult dinamica în ultimii ani.
În două săptămâni fără internet poți presupune că lumea s-a schimbat total. Iar atunci când ai din nou internet și dai năvală prin browsere, observi după mai puțin de 10 minute că lucrurile cu adevărat importante nu s-au desfășurat. De unde trag concluzia că informațiile relevante măcar pe termen mediu (nemaivorbind de cele cu însemnătate istorică) se întâmplă atât de rar încât pare ridicolă implicarea noastră zilnică în lucruri cvasi-comune.
Cu alte cuvinte, putem foarte bine să trăim și fără rutina zilnică a informațiilor plate. De care nu ne vom aminti cu siguranță peste 3 luni și care ne costă timp și energii valoroase.
Social Media este mediul perfect de propagare a banalității: orice mizilic devine viral, orice dubios devine personalitate, iar simțurile noastre de depistare a relevantului se atrofiază. Lucrurile comune, neidentificabile în mod normal, devin vedete.
Mai rău este că detalii simple, precum un apus de soare, o cafea aburindă de dimineață sau plăcerea pură a condusului fără a trebui să share-uiești sentimentele tale pentru dobitocul care ți-a mai tăiat calea, sunt și ele uitate sau, mai degrabă, nebăgate în seamă la adevărata însemnătate. Ajungem să le apreciem prin pozele și gândurile like-uite de alții pe facebook.
Mă înscriu așadar și eu în cele descrise mai sus. Dependent de informație ordinară, de bârfă socială, m-am avântat în conturile mele de Facebook, de LinkedIn, de 500px, de Analytics, de email (la care oricum avusesem acces, dar limitat). Ca după 10 minute să descopăr plictiseala zilnică cu care ne complacem și care ne dă dependență.
Nici măcar televiziunea atât de mult hulită (pe nedrept de multe ori) n-a putut atinge nivelul absolut mărunt al fluxului de informație în care ne scăldăm prin intermediul social media.
Continui, cu toate astea, să iau parte la acest spectacol zilnic, în speranța că măcar 2 săptămâni din an, accesul meu la internet să fie limitat.
Este un subiect frecvent de conversație în ultimele săptămâni: pasivitatea managerilor în lunile de vară. Toată lumea așteaptă septembrie ca pe un nou început și se resemnează cu gândul că acum – vara – cererea este oricum foarte scăzută. Prin urmare, reducem activitatea cât se poate de mult.
Dacă îi explici chestia asta unui fermier o să-ți râdă în nas. Ei nu cunosc ce-i aia vacanță de vară, drum aglomerat înspre mare (poate doar înspre câmpurile de lângă mare), nu fac deosebire dintre duminică și luni. Trag tare 3 sferturi din an pentru a-și asigura recolta.
Ce n-au învățat patronii români este că trebuie să însămânțezi ca să culegi roade. Și când oare este cea mai bună perioadă de pregătire? Păi chiar atunci când restul lumii doarme. Sau e în vacanță. Atunci concurența este scăzută și nimeni nu se gândește că ar trebui să facă treabă. Că ar trebui să implementeze un plan de marketing, că ar trebui să creeze conținut pentru strategia on-line. Asta este vremea optimă pentru a sădi.
2 manageri de companii ce oferă servicii b2b mi-au spus că au resimțit în vânzări (și încasări) mai mici mini-vacanța de 1 Mai. O săptămână dintr-o lună dealtfel profitabilă, a fost practic anulată. Sunt curios ce or să zică după lunile de vară. Sau după decembrie.
Ce trebuie să facă un bun manager vara?
În primul rând să-și planifice vacanța din Septembrie. Vremea e bună toamna în locațiile cu pretenții, aglomerația mai mică, prețurile sunt mai mici. Vânzările (și activitatea firmei) nu trebuie să depindă de el, mai ales dacă și-a făcut treaba bine în vară.
Apoi, din iulie până în august trebuie să tragă tare pentru a pune la punct procedurile de vânzări, pentru a găsi noi potențiali clienți, pentru a aplica măcar 4-5 metode noi de marketing. Pentru a implementa strategia on-line. Care ar avea impact în toamnă. Este vreme bună pentru analize și direcții strategice.
Vara este momentul în care ai șansa să te numești cu adevărat manager, ci nu patron. Nu prelua metehnele pe care le aveai în școală, atunci când amânai cât se poate treburile neplăcute la gândul că or să se rezolve de la sine.
1. La Roata Norocului, situat în prima curbă pe Drumul Poienii din Brașov, nu găsești chiar cea mai bună mâncare din oraș. Poate nici cea mai bună servire. Dar se apropie cel mai mult de grădinile de vară bucureștene. În plus ai muzică live în fiecare seară.
2. O plimbare “turistică” prin București trebuie să te impingă și către cimitirul Bellu. În afară de aleea artiștilor și cea a scriitorilor, sunt impresionante monumentele funerare ale unor avocați, arhitecți, doctori și alți oameni de bine.
3. Destinație de weekend atipică pentru Valea Prahovei: drumul care leagă DN71 (Sinaia – Târgoviște) de platoul Padina din Bucegi. Chiar dacă nu este 100% practicabil pentru orice mașină (și este mai bine că se întâmplă așa), în prima sa parte drumul asfaltat oferă peisaje foarte frumoase și ceva adrenalină pe o șosea la înălțime fără parapeți. Cam o oră și jumătate din Brașov. Dacă ajungeți la Padina, lăsați mașina, luați un picnic la iarbă verde și vizitați peștera Ialomicioara.
4. Că tot veni vorba de Padina, urmează Padina Fest, între 31 Iulie și 4 August. Muzică, sport, munte, cort, drumeții – este un festival cu o atmosferă aparte. Să nu vă uitați căciula, noaptea și dimineața este foarte frig.
N-am pretenții de la bunica mea să știe ce-i ăla marketing; deși, dacă îi explic și-i fac o paralelă cu piața din cartier, e posibil să aibă habar. Nici măcar de la unii dintre foștii colegi de facultate nu am pretenții – îmi dau seama că au ieșit din facultate la fel cum au intrat: fără să-și dea seama.
Știm deja cum cultura de business în România nu este foarte dezvoltată. Este și normal dacă e să analizăm evoluția mediului de business în ultimii 15 ani: suntem probabil la stadiul epocii de bronz. Banii se țin la ciorap, investițiile se fac doar dacă au miros de speculă sau “tunuri”, iar universițile de profil crează diplome, nu specialiști.
Dar mă intrigă (încă) diferitele reacții ale unor oameni (șefi/patroni/antreprenori) care mă contactează cu anumite așteptări, convinși că marketingul este exact ceea ce ei cred că este. Și este dreptul lor să creadă. Problema apare atunci când aceștia sunt convinși iremediabil, iar dezamăgirea lor când află că lucrurile nu stau chiar așa, este direct proporțională cu insuccesul propriei afaceri.
Iată câteva definiții negative sau clișee despre marketing culese și adaptate în ultimii ani:
1. Marketingul îți aduce clienți.
Putem spune și așa, dar este cel puțin incomplet. Vânzările îți aduc clienți. Marketingul îți aduce potențiali clienți. Sales Leads, după cum se numesc în alte limbi. Marketingul transmite mesajul, comunică, poate contribui la convingerea și fidelizarea clientului, dar nu îți aduce clienți.
2. Marketingul îți salvează afacerea.
De obicei când îți dai seama că trebuie să faci marketing ca să-ți salvezi afacerea este deja prea târziu. Eventual managementul marketingului îți salvează afacerea. Adică optimizarea metodelor pe care deja le-ai folosit. Și o schimbare radicală de strategie.
3. Există specialiști în marketing.
Există specialiști în marketing la fel de muți cât există și in social media. La cât de mult se schimbă acest domeniu și la cât de departe suntem de a găsi soluții la criza consumului în UE sau în România, aș vrea să văd și eu acei specialiști. Putem spune că există specialiști în advertising, există creativi extraordinari, există autori de cărți care scriu despre marketing incredibil. Dar despre specialiști vorbim la inginerie.
4. Social media este marketing.
Social Media este doar o sub-componentă a marketingului, parte a strategiei on-line. Nu toți oamenii de marketing se pricep la social media (dimpotrivă). E ca și când ai avea pretenția de la un neurolog să te trateze de cancer (comparații pur întâmplătoare 🙂 ).
5. Publicitatea este marketing.
Cu gândul acesta se îndreaptă tinerii către facultatea de marketing. Visează să aibă idei de sloganuri, să facă clipuri publicitare, prezentări în power point pentru clienți dați pe spate. Parte a mixului de marketing, publicitatea este o parte importantă a succesului unei afaceri. Atât.
6. Planul de marketing este un moft sau o cerință inutilă a proiectelor de finanțare.
Este un moft la fel cum și revizia unei mașini cu care pleci la un drum de 2500 de km este un moft.
7. Marketingul este acea acțiune prin care concepi, editezi, printezi și răspândești pliante, broșuri și alte hârtii.
Mă gândesc că nici n-are rost să comentez o astfel de afirmație. Mi-aduc aminte prin 2009 când afacerile mici începuseră să scadă drastic, iar parbrizele mașinilor și cutiile poștale erau pline de flayere. A durat vreo 2-3 luni nebunia asta până când au dat faliment. Citiseră ei pe internet să așa se face marketingul. Și și-au pus secretare la treabă.
Dealtfel, mulți oameni de marketing sunt angajați pentru a face treabă de secretariat. Tocmai de aceea, chiar dacă au potențial, și-l pierd pe drum. Și se blochează în limitele administrative specifice unei firme mici.
8. Vânzările și marketingul sunt două lucruri care n-au legătură.
Cunosc companii în care agenții de vânzări nici nu știu cine este angajat la marketing. Au impresia că băiatul ăla de la “tehnic”, care stă toată ziua la calculator se ocupă de asta. Vai de omul de vânzări care nu știe noțiuni elementare de marketing. Așa cum, vai de cel de la marketing care nu știe vânzări. Piața îi va exclude rapid. Pe merit.
9. Marketingul este acea activitate prin care se dau telefoane încercând să obții întâlniri sau vânzări.
Acestea sunt vânzări directe. Vânzări disperate directe. Orice om de marketing care încurajează această strategie nu își respectă meseria. Sau e leneș. Sau nu se pricepe.
10. Omul de marketing face site-uri.
No comment.
Dar ce este marketingul până la urmă? Să nu vă așteptați să dau o definiție. Pentru asta există wikipedia. Tot ce pot spune este că marketingul cuprinde activități, tehnici și strategii de comunicare, advertising, PR, publicitate, on-line, management, HR, social media, vânzări, follow-up și fidelizare, branding, cercetare de piață, inovare a produsului, optimiare de costuri. Pentru că degeaba ai idei super creative de promovare dacă produsul e infect. Și degeaba ai un produs premium dacă oamenii de vânzări nu sunt recrutați cum trebuie.
1. Un film care trebuie (re)văzut o dată pe an, pentru că la fiecare vizionare vei descoperi ceva nou și intrigant. Sau măcar pentru excepționala muzică (Simon and Garfunkel). Un film despre ambiție: The Graduate, cu Dustin Hoffman la 20 de ani.
2. Una dintre perioadele mele preferate din an, pe care o petrec cu prietenele mele dragi: cireșele și zmeura. Să-ți amorțească tălpile în copac și să nu simți când te ciupesc toți păianjenii pe o rază de un metru, este probabil senzația pe care o are ursul când dă de un fagure de miere.
3. Orez sălbatic, puțin fiert, puțin prăjit, puțin șofran, puțin piper, puțin ardei kapia călit, puțină roșie coaptă. Mulți de puțini, da’ bun. Și de vară.
4. O locație mai puțin cunoscută din jurul Bucureștiului dar și spectaculoasă și sălbatică. Îți recomand o plimbare pe jos de la intrarea în rezervația Comana până la capăt. Multă vegetație, multe insecte, verde infinit, o mini-deltă lângă București.
Acasă