Este un subiect frecvent de conversație în ultimele săptămâni: pasivitatea managerilor în lunile de vară. Toată lumea așteaptă septembrie ca pe un nou început și se resemnează cu gândul că acum – vara – cererea este oricum foarte scăzută. Prin urmare, reducem activitatea cât se poate de mult.
Dacă îi explici chestia asta unui fermier o să-ți râdă în nas. Ei nu cunosc ce-i aia vacanță de vară, drum aglomerat înspre mare (poate doar înspre câmpurile de lângă mare), nu fac deosebire dintre duminică și luni. Trag tare 3 sferturi din an pentru a-și asigura recolta.
Ce n-au învățat patronii români este că trebuie să însămânțezi ca să culegi roade. Și când oare este cea mai bună perioadă de pregătire? Păi chiar atunci când restul lumii doarme. Sau e în vacanță. Atunci concurența este scăzută și nimeni nu se gândește că ar trebui să facă treabă. Că ar trebui să implementeze un plan de marketing, că ar trebui să creeze conținut pentru strategia on-line. Asta este vremea optimă pentru a sădi.
2 manageri de companii ce oferă servicii b2b mi-au spus că au resimțit în vânzări (și încasări) mai mici mini-vacanța de 1 Mai. O săptămână dintr-o lună dealtfel profitabilă, a fost practic anulată. Sunt curios ce or să zică după lunile de vară. Sau după decembrie.
Ce trebuie să facă un bun manager vara?
În primul rând să-și planifice vacanța din Septembrie. Vremea e bună toamna în locațiile cu pretenții, aglomerația mai mică, prețurile sunt mai mici. Vânzările (și activitatea firmei) nu trebuie să depindă de el, mai ales dacă și-a făcut treaba bine în vară.
Apoi, din iulie până în august trebuie să tragă tare pentru a pune la punct procedurile de vânzări, pentru a găsi noi potențiali clienți, pentru a aplica măcar 4-5 metode noi de marketing. Pentru a implementa strategia on-line. Care ar avea impact în toamnă. Este vreme bună pentru analize și direcții strategice.
Vara este momentul în care ai șansa să te numești cu adevărat manager, ci nu patron. Nu prelua metehnele pe care le aveai în școală, atunci când amânai cât se poate treburile neplăcute la gândul că or să se rezolve de la sine.
Acasă