Forțat de împrejurări în ultimele săptămâni, accesul meu la internet a fost drastic limitat și îndreptat aproape exclusiv către proiectele la care lucrez. E drept că nu am putut sta departe de social media și de blogurile pe care le citesc regulat. Ocazie cu care am observat că fluxul de informație și-a schimbat foarte mult dinamica în ultimii ani.
În două săptămâni fără internet poți presupune că lumea s-a schimbat total. Iar atunci când ai din nou internet și dai năvală prin browsere, observi după mai puțin de 10 minute că lucrurile cu adevărat importante nu s-au desfășurat. De unde trag concluzia că informațiile relevante măcar pe termen mediu (nemaivorbind de cele cu însemnătate istorică) se întâmplă atât de rar încât pare ridicolă implicarea noastră zilnică în lucruri cvasi-comune.
Cu alte cuvinte, putem foarte bine să trăim și fără rutina zilnică a informațiilor plate. De care nu ne vom aminti cu siguranță peste 3 luni și care ne costă timp și energii valoroase.
Social Media este mediul perfect de propagare a banalității: orice mizilic devine viral, orice dubios devine personalitate, iar simțurile noastre de depistare a relevantului se atrofiază. Lucrurile comune, neidentificabile în mod normal, devin vedete.
Mai rău este că detalii simple, precum un apus de soare, o cafea aburindă de dimineață sau plăcerea pură a condusului fără a trebui să share-uiești sentimentele tale pentru dobitocul care ți-a mai tăiat calea, sunt și ele uitate sau, mai degrabă, nebăgate în seamă la adevărata însemnătate. Ajungem să le apreciem prin pozele și gândurile like-uite de alții pe facebook.
Mă înscriu așadar și eu în cele descrise mai sus. Dependent de informație ordinară, de bârfă socială, m-am avântat în conturile mele de Facebook, de LinkedIn, de 500px, de Analytics, de email (la care oricum avusesem acces, dar limitat). Ca după 10 minute să descopăr plictiseala zilnică cu care ne complacem și care ne dă dependență.
Nici măcar televiziunea atât de mult hulită (pe nedrept de multe ori) n-a putut atinge nivelul absolut mărunt al fluxului de informație în care ne scăldăm prin intermediul social media.
Continui, cu toate astea, să iau parte la acest spectacol zilnic, în speranța că măcar 2 săptămâni din an, accesul meu la internet să fie limitat.
Acasă