Notă: acest post a fost scris în data de 4 Octombrie 2013 și a primit un update în data de 25 Aprilie 2014 (de la punctul 16 la 22). Nu am învățat aceste lucruri noi între timp, doar că le-am omis în prima variantă și m-am decis să le includ la 6 luni distanță. Plus că am adăugat poze noi din Brașov  

Du-te direct la punctul 16

Nu mă consider brașovean. Și niciodată n-o să fiu. Recunosc că am mândria celor din Regat și nostalgia ploieșteanului care știe că orașul său natal a putut și poate mai mult. Dar de când m-am mutat în Brașov nu am stat în afara acestui oraș mai mult de 7 zile consecutive.

Chiar și atunci când n-am mai avut motive să mă aflu aici, mi-am creat premise. Am refuzat cu încăpățânare să-l părăsesc, deși chiar eu rămăsesem fără argumente în fața celor care s-au retras acolo unde au găsit condiții mai bune.

În 2003 am ajuns într-un oraș în care mă îngrozeau gangurile sinistre, mă deprimau străzile întunecate, vedeam oameni cu datorii uriașe la întreținere și tocmai ratasem “bomba socială” cu 1 an sau 2 – faimoasele greve care paralizau orașul. Dar în același oraș descoperisem deja cafenelele și barurile călduțe de la demisol, istoria străzilor săsești vechi care fascinează orice sudist și oameni cu care împărtășeam aceleași gusturi la muzică.

La 10 ani distanță am început să enumăr lucrurile pe care le-am învățat și observat la Brașov, cu ușurința celui care nu s-a născut aici și deci, poate cu ușurință să judece fără a fi părtinitor.

1. Vara și toamna plăcută se termină la 15 septembrie. Am fost fost șocat în primul an de facultate să observ cum pantalonii scurți nu mai au ce căuta pe mine după 1 septembie, iar ploaia care tocmai s-a pornit ușor nu durează 10-15 minute, ci de la 3 la 48 de ore. Și nu, n-o poți ignora umblând frumos prin ploaie fără umbrelă.

La mine-n oraș ne jucam fotbal și umblam printre frunzele uscate pe căldură plăcută până aproape de 15 octombrie. La Brașov poate să ningă pe 15 octombrie.  Ceea ce mă conduce la următoarea idee:

2. În Brașov, să nu-ți faci planuri în funcție de vreme. Asta ar însemna să nu mai faci nimic dintre lucrurile pe care ți le-ai propus. Nu există “să vedem dacă plouă”. În schimb putem spune “Mergem și dacă plouă vedem noi cum facem.”.

3. Brașovenii (cel puțin cei originali, pe unde or mai fi ascunși) sunt conservatori. Uneori e necesar să generalizezi ca să scoți în evidență o tendință clară. Brașovenii adoptă greu o idee nouă, sunt suspicioși înainte de a fi deschiși la minte, se îmbracă la fel ani de-a rândul, nu-și schimbă mașinile des, cumpără din aceleași locuri. Nu sunt fashion victims.

4. Brașovul este frumos. Dar nu este un oraș în care să-ți câștigi traiul liniștit. Auzind că locuiesc în Brașov, mulți oameni mă felicită pentru alegerea făcută:

“Ah ce frumos! Ai ales bine, Brașovul este un oraș foarte frumos!”.

De acord. Doar că giratoriile și panseluțele nu-ți țin de foame. 90% dintre foștii mei colegi de facultate au plecat rapid pentru că nu și-au găsit joburi în Brașov. 90% dintre clienții mei nu sunt din Brașov, cu toate că lor mă adresez. Mediul de business se dezvoltă dar rămâne discret.

Prin 2006  mă gândeam că o să ajungem la nivelul capitalei cam în 5-6 ani din punct de vedere economic. Eram desigur naiv și optimist. Acum îmi dau seama că 20-25 de ani este un termen mai realist.

Dacă vrei să rămâi în Brașov și să te și bucuri de acest oraș cea mai bună opțiune este să mergi pe cont propriu. În continuare cred că Brașovul este mediul optim pentru dezvoltarea unei afaceri. Dar te pune totuși pe gânduri să vezi cum marii dezvoltatori de malluri ocolesc sau amână Brașovul, Starbucks analizează de 7-8 ani să investească dar nu o face, afacerile B2B sunt inexistente sau au clienți în altă parte.

În schimb se fac bani din imobiliare, start-up-urile sunt multe, iar turismul promite de la an la an mai mult.

Brasov de pe strada Republicii

5. În Brașov am învățat cum să pierzi vremea cu stil. Brașovenii sunt lenți: văd verdele de la semafor mai târziu, răspund la telefon greu, durează mult să trimită sau să răspundă la o ofertă. În schimb respectă punctualitatea.

6. Se poate și fără buticuri. Brașovul este un oraș fără magazine mici. În București, orice scară care se respectă are un butic la parter (nu vorbesc de Mega Image-uri). În blocul în care locuiam acum 10 ani (cartier Tractorul) aveam 3 chioșcuri, frizerie, second-hand, cramă și magazin auto pe o rază de max 50 de m. Acum nu mai e niciunul. Dovadă de sănătate în retail. Sau poate traficul s-a îmbunătățit atât de mult încât mai bine te duci la supermarket, unde e mai ieftin.

7. Brașovul are trafic de vis. Vom găsi mii de contestatari ai giratoriilor dar amnezia îi îndeamnă să uite coloanele de mașini din Livada Poștei până la Gemenii, de prin 2007. Azi în 15 minute te plimbi prin Brașov pe diagonală. Faci mai mult prin Săcele de la un cap la celălalt.

8. Am învățat câte ceva de la fiecare loc în care am stat prin Brașov: 

• în Tractorul mi-am dat seama că ghetoul are farmecul său. De asemenea am învățat să pronunț “Constructorilor” în orice condiții;
• pe Galaxiei știam mersul trenurilor pe de rost; nici atunci nu-l respectau;
• pe Victoriei am aflat că e greu să faci curat în 3 camere; și cum să prinzi șoricei, metoda cu stetoscopul Tom și Jerry;
• în Scriitorilor am învățat să dau chefuri de 3 zile fără să te deranjeze nimeni;
• în Răcădău e ca în safari: știam tabieturile urșilor și cum e să ieși din scară și să vezi căprioare;
• în centru nu umblă câinii cu covrigi în coadă; doar câinii.

9. În Brașov niciun apartament nu seamănă cu celălalt. Nici chiar în același bloc. Am avut ocazia să fac chestionare și să citesc repartitoare intrând astfel în sute de apartamente. Le-am văzut pe toate: cabinete stomatologice la subsol, 4 camere reduse la una singură imensă, bucătării “deschise”, coloane în mijlocul sufrageriei, pereți de sticlă.

Cert este că în Brașov toate apartamentele au centrală termică proprie. Țin minte cum se striga prin 2003 printre blocuri “cumpăr fiare”. Mi-a trebuit ceva timp să deslușesc misterul acestui ritual.

10. În Brașov nu ai cum să te rătăcești. Cu un munte mare în mijloc, care știi că e în centrul istoric nu-ți trebuie GPS. Poate și din acest motiv cunosc Brașovul mult mai bine decât pe orașul natal.

Brașov, vedere dinspre Modarom

11. În Brașov întotdeauna este ceva nou de descoperit. M-am plimbat de sute de ori pe Republicii și încă observ ceva care să merite să fie pozat. Acum câțiva ani buni îmi plăcea să stau în liniștea Piaței George Enescu, acum descopăr locuri noi de parcare pe lângă Poarta Schei. Sunt mereu în căutare de vederi panoramice și încă sunt câteva locuri din care nimeni nu a făcut poze.

Fie că e o poieniță ascunsă  pe drumul până la cetate, o pictură pe un perete de balcon pe Maior Cranța, balconul plin de flori de pe Dobrogeanu Gherea sau statuetele de pe Reduta pe care nimeni nu le observă decât dacă ridică ochii – Brașovul oferă mici experiențe noi de fiecare dată. 

Brașov – Terasa Ceasu’ Rău

12. Îmi plac cârciumile din Brașov (a se înțelege prin cârciumă orice restaurant, cafenea, ceainărie, bar, birt, speluncă, împinge-tava – de lux sau ordinară, exclusiv fast-food-uri). Sunt mereu cu ochii deschiși către noii intrați dar, în ciuda numărului ridicat de localuri, puține sunt cele care merită vizitate de mai multe ori. Și mai puține cele în care să mănânci bine.

Aș aminti aici (fără clasificare) de Festival 39, Bistro de l’Arte, Bellagio (chiar dacă s-a închis), Sergiana, Ceasu’ Rău, Pizza DaVinci, Cerbul Carpatin, Casa Tudor, Ceai etc, Times Pub, Prato, Roata Norocului, Trattoria Del Chianti, Casa Românească, Crew Bar (rebranduit între timp), Tei, Britania, Cafeteca, Keller’s Steak House, Ambasador, Panonia, Transilvania, Groapa cu Bere, berăria Ciucaș, Mado.  Nu sunt toate excepționale (dimpotrivă) dar sunt testate și au farmecul lor.

Mai sunt (sau erau) unele no-name care m-au distrat la un moment dat: o berărie pe Brândușelor, o speluncă la parterul clădirii Cobco, 3 mese și un chioșc în spate la Capitol (din care au rămas doar plăcile de faianță de pe zid) – noi îi spuneam “La 3 Căcați”, Rothmans (de pe 13 Decembrie), La Fifi și Mavas (astea au nume dar tot la categoria asta intră).

13. La Brașov nu o să vezi apus. La început căutam cu ochii rafinăriile  pentru că știam că acolo se duce soarele la mine-n oraș. În schimb nu vedeam decât brazi și umbra muntelui.

14. În Brașov nu mergi cu taxiul decât dacă nu vrei. Ca studenți ne permiteam acest “lux” pentru că un drum către colină împărțit la 3 era mai ieftin comparativ cu autobuzul.

15. Brașovul este exemplul cel mai bun că un oraș se poate transforma în bine într-un timp scurt. Cel puțin vizual. Cu gropi multe și tramvaie ieșite din uz, fără hypermaket, cu parcuri neîngrijite sau case vechi în cădere, Brașovul anului 2003 era un amestec trist de de Stalingrad și burg săsesc părăsit.

Azi, indiferent din ce direcție vii, e imposibil să nu observi contrastul dintre orașul de sub Tâmpa și restul așezărilor pe o rază de 3-400 de km. E curat, are flori, îți dă o stare de bine. Nu mă interesează detaliile politice, știu doar că acum 10 ani dealul de după ziduri era o rampă de gunoi și nimeni nu știa unde era cetatea de pe Straja.

Brașov Iarna: strada Republicii

Update Aprilie 2014

16. “Decât un Brașov frumos”. La câțiva ani distanță de la mutarea mea în Brașov, amicii mei binevoitori au avut grijă să-mi corecteze unul dintre reflexele lingvistice dăunătoare: folosirea cuvântului “decât” fără nicio restricție.

Nu sunt un ignorant: îmi place să scriu și să citesc corect, am citit multe cărți până azi, dar regula asta pur și simplu nu există la noi (în sud). Mi-au trebuit 6 luni să-mi corectez această greșeală și deseori am încercat să propovăduisesc regula asta și pe la alții. Se uită la mine ca și când aș încerca să-i convertesc la o altă religie.

În schimb, m-am pricopsit cu alte expresii “locale”. Îmi place să cred (deși nu este așa) că am un aer interesant atunci când folosesc expresia “mno…”, dar mă ajută să închid niște conversații mai ales la telefon. Și să evit “deci”. “Mno…cam asta e…rămâne să mai vorbim”. Zici că parcă m-am născut în inima Ardealului și am mâncat slănină fiartă cu paprika de la vârsta de 1 an.

Doar că alternativa natală este prea brutală:  “Bine, hai pa, că te caut eu…”.

Vestea bună e că am evitat asimilarea variantelor prescurtate a verbului “a fi”: o fost, îi bun și alte devieri pe care nu le suport.

Brașov, ninsoare de primăvară

17. Sportul în Brașov este foarte discret. Mai exact, patima sportului. Și dacă v-ați putea gândi că se poate trăi și fără – asta e perfect adevărat. Doar că, dacă ești și te-ai născut microbist, nu prea ai cum să accepți că în orașul în care locuiești “nimeni nu ține cu nimeni”.

FC Brașov adună tot atâtea sentimente câți clienți la magazinul de la Carrefour, iar echipa de hochei Corona nu umple un micuț patinoar (dar foarte cochet) de 2000 de locuri. Spectaculosul raliu al Brașovului strânge mai mulți turiști decât împătimiți, iar sporturile de iarnă se practică precum biliardul: toată lumea se pricepe, dar nu o să avem un campion la nivel internațional nici în următorii 30 de ani. Și nimeni n-ar observa dacă echipa de handbal ar dispărea (nimeni n-a observat că și-a schimbat numele din Rulmentul).

Știți când am observat cu adevărat chestia asta: când am văzut că 30.000 de ploieșteni au blocat intrările în București, la finala “de Cupă” din Iunie 2013 (Petrolul – CFR Cluj). Așteptam momentul ăsta de când aveam 11 ani. Nu am văzut niciodată în Brașov așa entuziasm pentru o echipă. În Ploiești, centrul se blochează la aproape fiecare meci. Aici, la Brașov, doar după ce vezi nocturna aprinsă îți dai seama că s-ar putea să fie un meci.

Dar este un lucru normal: Brașovul și-a dublat populația între anii ’40 și ’90, oamenii încă nu se confundă 100% cu urbea. Și – chiar dacă o să credeți că exagerez – un om se identifică cu adevărat cu orașul în care trăiește doar atunci când este pregătit să plângă pentru eșecurile și bucuriile echipei din acel oraș (oricare ar fi sportul).

Brașov sub ceață, de la Belvedere

18. Brașovul are un specific culinar ciudat, amestecat, dar perfect acceptabil. În Brașov se fac borșuri fără borș, se pune smântână în orice, ciorbele reci sunt inexistente, slănina – groasă, doar semi-afumată și deloc sărată, peștele românesc este la fel de exotic ca fructele de mare, iar “papanașiul” (o gogoașă cu smântână și gem) este desertul universal. N-ai zice că la 100 km distanță lucrurile pot fi atât de diferite, dar după ce locuiești aici ceva timp și te întorci pe meleaguri sudice – lucrurile devin evidente.

19. Conflictul româno-maghiar este fals și alimentat tocmai de cei din sudul României. Știu oameni care nu au cunoscut un ungur în viața lor dar îi înjură din reflex. Habar n-au ce sunt ăia secui, dar cunosc ei legenda cu cumpărătorul român de pâine din Covasna.

Am cunoscut mulți unguri, am fost primit la ei în case mai bine decât la alții, merg frecvent în Harghita și Covasna. În orașe precum Brașovul, acest conflict nu există, iar în Harghita și Covasna sunt prea puțini români ca neînțelegerile să fie constant alimentate. Ah, că sunt idioți și de o parte și de cealaltă – accept. Dar un conflict constant există – repet – doar în capul celor care nu au nicio treaba cu ungurii.

Aprilie în Brașov, într-o curte veche

20. Cultura în Brașov – de la discretă la promițătoare. Când am ajuns în Brașov, îmi plăcea la nebunie să-mi pierd vremea dintre cursuri în librării (mai ales la George Coșbuc, nici nu visam atunci la Cărturești sau Humanitas). Mergeam la teatru (nu foarte des, dar mergeam) și la alte spectacole de muzică. Totuși, comparația cu București era supărătoare. Acolo se “întâmplau lucruri”, erau evenimente dese, concerte bune.

Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. În bine. Doar că, în contextul actual, nu ajunge să faci cultură doar cu teatru și operă. Îți trebuie spectacole, inițiativă privată, concerte, arte urbane, festivaluri, muzee moderne. La câte cârciumi faine sunt la Brașov, artiștii de jazz, folk sau blues (de exemplu) nu ajung aproape niciodată. De câte ori ați văzut pe un afiș nume ca Luiza Zan, Maria Răducanu, Alina Manole, Nadia Trohin sau Emy Drăgoi? Lucrurile încă se întâmplă în capitală.

Perspectiva capitalei Europene a culturii este încă departe și un hei-rup propagandistic parcă mai mult peticește lucrurile decât le rezolvă frumos.

21. Junii Braşovului: nu ştiu cum am uitat în articolul iniţial să scriu tocmai despre cea mai frumoasă manifestare urbană (şi nu numai) care are loc în România. Junii trebuie descoperiţi chiar de acolo de unde vin ei: din Prund. Exact atunci când coboară de pe străzile lor, privesc lumea în ochi şi urează “Hristos A Înviat!”. Apoi, când coboară pe străzile principale, evenimentul deja capătă un iz turistic, caii sunt mai blânzi, iar junii mai impersonali. Nu e neapărat mai rău, dar mai puțin autentic.

Nu am văzut toate evenimentele și locurile frumoase ale României, dar am văzut ceva. De la festivalul de la Padina – la cel medieval de la Sighișoara, de la Muzeul Obiceiurilor Populare de la Gura Humorului – la apusul de vară-toamnă din Delta Dunării, Junii reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase momente tursitico-culturale din România.

Junii la Brașov

22. Am învățat în acești ani că Brașovul este un oraș într-atât de frumos încât merită să te chinui puțin pentru a te stabli și a-ți crește copilul aici. Este un loc bun pentru inadaptaţii de orice fel: freelanceri, hipsteri, studenţi eterni, rockeri, anarhişti…

Dincolo de clişee precum aerul curat sau spaţiile verzi, în Braşov simţi pe umeri istoria de 1000 de ani a unei urbe care a fost mereu cosmopolită dar şi a unui viitor care promite un modernism benefic. Asta cu mai puţine sacrificii decât la Bucureşti. Este deci locul în care îmi pot crește copilul cu cât mai puține compromisuri și fără frustrarea de a fi făcut alegerea greșită.

 Sursă poze: sunt toate făcute de mine.

[Show as slideshow]

12►

Brașov, vedere dinspre Modarom

Brașov, pe strada Republicii

Brașov, apus pe Mureșenilor

Brașov Iarna

Brașov zoom Tâmpa

Brașov vedere nocturnă

Brașov zoom Tâmpa

Brașov, cetatea noaptea

Brașov, primăvara în Parcul Central

Brașov, Casa Sfatului

Brasov, clădiri pe Republicii

Brașov, Tâmpa iarna

Brașov, om de zăpadă printre blocuri

Brașov, început de septembrie

Brașov, zona Hircher

Brașov, văzut din zona Eminescu

Brașov, primăvara

Brașov, Colina Universității

Brașov, Tâmpa

Brașov, Tâmpa

Brașov, parte din cartierul Șchei

Toamnă târzie Brașov

Toamna târzie Brașov

Brașov, cofătărie pe Michael Weiss

Piața Sfatului noaptea Învierii

Brașov, gang Piața Enescu