Dorin Alexandrescu Blog

sursă foto: zf.ro

Sigur că președintele nu influențează direct mediul de business. Și nici nu e treaba lui să adune oameni cu bani care să investească în România. Președintele României, oricare ar fi el, are același rol în dezvoltarea economică a unei țări cât are un tată de fată mare în alegerea pretendenților: pune presiune, își exercită influența, dă binecuvântări simbolice, plânge la nuntă.

Dar nu ia el decizia finală, decât dacă ar da cu pumnul în masă, iar pe Klaus Iohannis nu îl vedem în postura asta.

Cu cât fata este mai urâtă și mai leneșă, cu atât un tată serios și mintos poate avea un rol pozitiv în atragerea unui soț de…calitate.

Cam așa e și cu România. N-o să micșoreze Iohannis cota unică, nici nu o să tragă de mânecă Mercedes să-și mute fabrica din Ungaria în România. Dar sunt sigur că, dacă în 2008 președintele României ar fi fost etnic german, cei de la Mercedes s-ar fi gândit mai bine; chiar dacă tot n-avem autostradă.  Așa cum, pot presupune că chinezii ar fi fost deja călare pe buldozere la o autostradă prin Teleorman, dacă Victor Ponta, prin absurd, ar fi vorbit în chineză cu mai marii Partidului Comunist Chinez.

Care poate fi influența asupra economiei a unui președinte român, etnic german, cu un nume nemțesc și un “brand” bun de primar în spate?

1. Competitivitate regională crescută. 

Atunci când “concurează” pentru capital străin, România este inevitabil comparată cu Polonia, Ungaria, Bulgaria; până mai ieri cu Ucraina și, mai rar, cu Serbia. Chiar dacă își iau deciziile bazându-se pe cifre și nu pe impulsuri de moment sau afinități personale, companiile străine în căutare de forță de muncă mai ieftină se uită și la detalii despre gazde; la nivel politic.

Desigur că nu are cum să nu fie puși pe gânduri că, într-o țară majoritar ortodoxă, cu o minoritate germană nesemnificativă, românii au ales democratic un etnic german. Au lăsat deoparte orgoliile naționaliste, au pus mai presus eficiența presupus germană decât discursul populist. În condițiile în care Ungaria merge într-o direcție cel puțin ciudată, iar Bulgaria stagnează de câțiva ani, fiind salvată doar de cota unică de 12% și de costul scăzut al forței de muncă, România pare acum o oază, o confirmare.

Nu zic că or să sară investitorii germani, nordici sau austricei pe România; doar cred că aceștia își vor schimba treptat metodele de analiză a societății românești și vor presupune că vor găsi deschidere aici.

2.  Predictibilitate în politicile economice 

Desigur că Iohannis a avut un program economic. Dar, în calitate de președinte, nu poate pune el în aplicare nimic din ce este acolo. Tot ce poate face ar fi să pună presiune pe executiv, oricare ar fi el. Și mai poate face ceva: să păstreze aparențele.

Iohannis este genul de om care poate da credibilitate. Ce spune acum el, va fi valabil și peste 4 ani. Nu spun că așa va fi, ci doar că pare credibil. Mai ales pentru partenerii externi.

Investitorii caută predictibilitate. Dacă spui că taxele vor rămâne aceleași în următorii 4 ani, o companie își poate bugeta un plan de creștere timp de 4 ani. Dacă, în schimb, nimeni nu mai crede ce spui, aceeași companie va avea frică. Iar frica este cel mai mare dușman al creșterii economice.

3. Reprezentare externă.

Am spus că Iohannis nu va trage investitorii de mânecă, deci să nu ne așteptăm la un val de capital străin într-o țară fără autostrăzi. Totuși, un primar care a adus în Sibiu, în ultimii 14 ani companii din Germania, Olanda și Austria cu afaceri de aproape 2 miliarde de euro pe 2013, cu siguranță va avea subiecte de conversație cu Angela Merkel, Heinz Fischer sau Mark Rutte. Și nu vor vorbi despre meteo. 

4. Puterea diasporei

Pumnul simbolic dat de diaspora stângii în România ultimilor 15 ani, nu este doar unul al votului. Poate fi un pumn plin de bani. Avem deja generații de români care au plecat acum 10-15 ani. Unii nu vor reveni niciodată. Dar alții stau la ușă, vor să vină în România sau să investească aici.

De la brașoveanul care lucrează la instituțiile europene în Bruxelles și dorește să-și investească banii într-un imobil, până la culegătorul de căpșuni plecat din Satu Mare, care a descoperit și el cum fac spaniolii bani din fructe și vrea să-și facă o fermă – toți așteaptă un val al schimbării, așteaptă să le fie mai ușor să-și aducă banii în România, dacă nu familiile.

În 3-4 ani, dacă Klaus Iohannis pune bate la cap guvernul către politici de relaxare a fiscalității, ne putem aștepta la un val de start-up-uri, micro-ferme sau afaceri de familie. “Străinii” ne bat la ușă.

5. Direcția vest.

Cred că și vest-europenii au avut un nod în gât văzându-l pe Ponta braț la braț cu chinezii și, până la criza din Ucraina, mai apropiați de Moscova decât de Berlin. Nu doar România are nevoie de occident: NATO are baze în România, UE – piață de desfacere și companii. Dacă au avut vreo îndoială despre cât de “europeni” sunt românii, cred ca acum aceasta a fost risipită. Ceea ce nu se poate spune despre Ungaria, de exemplu.

Primul și cel mai de impact efect al alegerii lui Iohannis ar trebui să fie intrarea în spațiul Schengen. Iar Klauss ar trebui să depună tot efortul de a-i convinge pe europeni, printr-ul lobby chiar agresiv, că marfa și oamenii trebuie să circule libere între granițele UE. Ar crea efecte pozitive asupra economiei noastre, ar fi un suflu de care avem nevoie.

6. Miza pe on-line.

Să ne așteptăm în anii care vin, mai ales în preajma următoarelor alegeri din 2016, la noi culmi de manipulare pe on-line. Dacă în 2004 sms-ul era de bază, iar în 2009 televiziunile “au tras din greu”, politicienii au rămas uimiți în 2014 să constate puterea rețelelor sociale.

Se vor forma micro-comunități pe facebook, vor avea influență politicienii care vor comunica constant. Strategii politici ar trebui să își dezvolte divizii de on-line.

Klaus Iohannis a câștigat nu pentru că ar fi avut vreun as în mânecă pe facebook, dar a lăsat lucrurile să meargă natural. Ceea ce nu se poate spune despre Victor Ponta, care a confundat Facebookul cu Antena 3.

Cu ce influențează asta economia? Păi din ce în ce mai multe companii mici și medii vor realiza că fără strategii, investiții și specialiști în on-line, neglijează cel mai eficient canal de influență existent. Dacă până acum cele mai multe dintre companii s-au jucat pe internet, este timpul ca acestea să realizeze că nu pot crește dacă nu investesc bani în această direcție.

7. Reforma PSD.

Iohannis îi poate face pe cei de la PSD – măcar indirect – să-și dea seama că “sunt în urmă”, la fel ca o bună parte a electoratului său: cu buda în curte, fără canalizare, cel mult 10 clase.

România are nevoie de un PSD reformat. Asistații sociali din estul țării și din lunca Dunării vor vota și peste 2, 5, 6 sau 10 ani tot cu PSD. Este în interesul tuturor ca, chiar dacă avem o gândire de dreapta, să acceptăm că avem nevoie de o stângă autentică în România. Cu politici economice coerente, care să “dea drumul” la economie și pe guvernări de stânga, nu doar de dreapta.

Iohannis, tot fără să vrea, poate avea o contribuție majoră la această  “reformă” a stângii, făcându-i să își dea seama că ori schimbă strategia, ori – peste 10 ani – nu trec de 25% în parlament. Ceea ce, pentru PSD, ar fi un dezastru.