1. Veți găsi în Brașov pe strada Mureșenilor un mic loc – cât o cămăruță – care vă dă posibilitatea de a vă întoarce în timp cu stil. Este un magazin de antichități, vis-a-vis de Piața Sfatului unde găsești întotdeauna o idee de cadou original, mai ales dacă intri în criză. Sunt și lucruri scumpe și ieftine, și de calitate și kitschuri; genul de loc în care, dacă te învârți pe loc cu un ghiozdan în spate, ți-e frică să nu dărâmi lucruri.
2. Festivalul Interanțional de Muzică George Enescu pe care, cu toate că are loc în Toamnă, vi-l recomand de pe acum, la gândul că deja s-au dat peste jumătate dintre bilete în primele ore de la publicarea lor. Și dacă tot vă duceți, alegeți Ateneul Român. Feriți-vă în schimb de Sala Palatului.
3. Piperul Sischuan. Nu știu în ce măsură îl veți găsi la supermarketuri, eu l-am achiziționat de la un magazin simpatic de pe Michael Weiss din Brașov. Este atât de aromat încât îmi vine să-l folosesc exclusiv pentru miros. L-am băgat întreg cu succes în orez, printre pipote și inimi de pui, chiar și peste pește alb (ușor pisat).
4. Filmul Hitchcock nu este o capodoperă, dar cu siguranță merită văzut. Măcar de dragul lui Anthony Hopkins. Apoi ne putem uita la Psycho, care este o capodoperă.
5. În documentarul Welcome to North Korea, realizat și premiat în 2001, este cea mai bună mărturie a vieții cotidiene din statul comunist: bulevarde pustii cu 4 benzi pe sens, păsări plângătoare și familii dezbinate de graniță. Nu este nimic melo-dramatic sau dur, poate tocmai de aceea este un documentar discret dar extrem de realist și actual.
Am mai spus aici că nu mă pricep la social media. Tot ceea ce fac eu și toate recomandările mele către alții sunt lucruri de bun simț. Poate tocmai de aceea observ anumite idei – unele promovate de marile corporații – care mi se par nepotrivite.
Și tot din această cauză pot vedea câteva strategii simple pe care mai nimeni nu le pune în practică. Sau cel puțin nu intenționat.
Ce fac majoritatea companiilor pe Facebook? Aleargă disperate după reach, prieteni, fani, like-uri și share-uri. Este un calcul pragmatic, care ar aduce notorietate fără margini. Și, aparent, fără noimă. E ca și când ai împărți flayere în tot orașul Brașov. Sau în București. Sau în toată România.
Ai 22 de milioane de flayere și te rogi să ajungă la cei care trebuie. Adică cei care vor fi clienții tăi sau care te vor recomanda. De cele mai multe ori aceștia nu reprezintă nici măcar 1% din toată populația. Și după ce flayerul va ajuge la ei, o să speri să le placă (like) și să se laude cu ele (share).
Dar ce-ar fi dacă ți-ai selecta “prietenii” și dacă ai împărți numai câteva zeci de mii de flayere, care să ajungă direct la cei care te interesează? În termeni de marketing asta se numește targetare.
În termeni de social media asta s-ar putea numi filtrarea prietenilor. În termeni de “viață de zi cu zi”, avem de-aface cu ceva de bun simț: înconjoară-te de oameni de calitate, de la care poți învăța ceva.
Oameni care se luptă pentru ceea ce gândesc, oameni care prețuiesc ideile bune și împărtășirea lor. Experți în ceea ce fac. Prieteni care știu să critice dar și să asculte, pentru care argumentul chiar înseamnă ceva.
Niciun specialist de social media nu mi-a spus asta: să am o listă de fani/prieteni de calitate. De la care să învăț zilnic ceva și cu care să merite să împărtășesc ceva. Probabil este un principiu atât de simplu, încât pentru unii vine instinctual.
Dar care ar trebui să fie, ca în viață, prezent în abc-ul social media. Dacă există așa ceva.
1. Toată lumea face grătar. Aproape oriunde. Dar atât de puțini se pricep să iasă din clișeele arse sau soioase că aproape îți vine să solidarizezi câteodată cu vegetarienii. Aici intervine Ceasu Rău. În ciuda numelui, oamenii aștia oferă cel mai bun și mai variat grătar pe care l-am savurat vreodată. Fie că ne ospătăm cu ficat de porc sau mușchiuleț lăsate numai cât trebuie la foc, fie ne angajăm la tradiționala fleică sau fadul piept de pui retransformat, la Ceasu Rău nu dai greș cu grătarul.
2. “Things I Overheard While Talking to Myself”, bestseller-ul lui Alan Alda, dovedește că un talent – mai ales artistic (în cazul său actoria) – nu vine niciodată singur. O carte despre valori, despre ce caracterizează o viață bună, filosofie ușoară dar plăcută, mascată ușor sub un umor la îndemână.
3. Dacă tot vă uitați la televizor, puteți măcar viziona producții de calitate. Sau cel puțin originale. Pe obscurul post Look TV, avem sâmbătă de la 12 o emisiune despre ciuperci, mâncare, muzică și natură. Se numește Big Boletus, unde un domn care se pricepe ne explică toate tainele ciupercilor ne- și comestibile, pe care cu siguranță nu le știam. Apoi le gătește pe cele comestibile și ne uităm la ei cum mănâncă și se distrează.
4. Cursurile Școlii Române de Afaceri Brașov pentru tinerii întreprinzători și pentru IMM-uri. Sunt gratuite și utile. Trebuie doar să aveți timp și disponibilitate.
5. Un film de duminică după-masă care n-o să vă iasă rapid din minte: Mo’ Better Blues. Cu un Denzel Washington tânăr și în formă, regizat de controversatul Spike Lee, filmul este de fapt un omagiu adus blues-ului.
Ca fiecare om care locuiește aici, am multe cunoștințe care tânjesc după un aeroport la Brașov. Acestea se văd cu trolerul lor cochet plecând pe centura Brașovului și ajungând în maxim 15 minute la aeroport. 10 lei, cu tot cu ciubuc, pentru taximetrist. Apoi se suie în cursa pentru Veneția – dacă e vacanță – sau Spania – dacă e muncă – și ajung în maxim 3 ore în orice colț al Europei.
Este perfect de înțeles să avem dorințe și nevoi imediate. Unii le-ar numi chiar pretenții față de orașul care se pretinde unul dintre polii de dezvoltare ai României.
Dar ce-ar fi să disecăm puțin problema rentabilității aeroportului? Pentru că – dincolo de nevoile noastre – aeroportul este o afacere. Și, ca orice afacere, trebuie să fie rentabilă. Să aibă un potențial sustenabil și surse de finanțare care să nu se numească donații.
Ce potențial ar putea să aibă aeroportul din Brașov?
Turiștii. Să luăm spre exemplu lunile Februarie-Martie: adică atunci când mai nimeni nu pleacă în vacanțe (cu excepția schiorilor sătui de Poiană) sau Octombrie-Noiembrie, când cu mici excepții, Brașovul doarme sub ploaie. Câți din cei 230.000 de locuitori (500.000 în județ) să asigure constanța unei afaceri care trebuie să aibă venituri? Câți turiști străini ar veni în aceste luni? Sau îl închidem temporar?
Poate oamenii de afaceri. Da, numai că oamenii de afaceri din București își fac următorul calcul: merg din București (oraș) către Otopeni cu mașina în 40-50 minute. Să spunem că îmbarcarea durează o oră. Obținem aproape 2 ore pentru un drum de 160 de km. La care mai adăugăm zborul efectiv. Nu mai bine investește omul nostru de afaceri în Pitești (o oră pe autostradă), Ploiești (25 de minute pe autostradă) sau Cluj (2 ore și 40 de minute cu avionul, cu tot cu drumuri)? O afacere bună nu se ține numai cu aer de munte.
Dar poate investitorii străini ar putea susține un astfel de aeroport. La urma urmei, Brașovul este ținta multor investiții nemțești care și-au făcut și o școală profesională aici. De ce n-ar susține un aeroport? Măcar prin lobby.
Sunt sigur că l-ar susține. Ba chiar ar merge și cu avionul. Dar sunt puține șanse să-și ducă și marfa pe avioane. Sau să-și justifice investițiile în funcție de aeroport.
Să vă spun de ce:
În Februarie-Martie am efectuat un studiu de piață, ca subcontractor, pentru compania de consultanță Excedea care, la rândul său, ar fi vrut să-i răspundă la câteva întrebări esențiale unui producător de componente auto din Europa, dornic să investească într-o țară din Europa de Est. Concret, potențialii investitori ar fi vrut să afle cât de atractivă este România în ansamblu, dar și diferitele zone de dezvoltare din cadrul acesteia. Au întrebat de forța de muncă (pregătire+costuri), de relația cu autoritățile, de legislație, de politică, de fiscalitate, de evoluția economiei, de motivele pentru care au ales investitorii străini România, de timpul parcurs de la principalele orașe până la graniță. Nimic de aeroport. Eu le-am zis și de aeroporturi, au zis că nu îi interesează.
Am efectuat peste 10 interviuri cu companii de componente auto care au investit în România, întrebându-i de ce au făcut-o și ce-i nemulțumește. Iarăși nimic de aeroport. În schimb supărați de infrastructura drumurilor. De lipsa autostrăzilor. Se pare că nimeni nu căra nimic cu avionul. Ba mai mult, unii ar fi preferat Constanța pentru că are port.
Transportul de mărfuri pe avion este costisitor. Chiar dacă timpul este mult redus, în cazul unor industrii nu se justifică. Si dacă ne gândim că principala industrie exportatoare a României este cea auto, inclusiv în Brașov, atunci putem estima potențialul scăzut al unui aeroport, cel puțin pentru partea comercială.
Orașul Sibiu are aeroport. Îmi povestea un prieten anul trecut cum, aterizând din Austria, a găsit un loc pustiu cu 4-5 curse zilnice. De ce ar fi la Brașov ceva diferit?
Într-un oraș în care oamenii au strâmbat din nas pentru un patinoar de 1800 de locuri (!) la 230.000 de locuitori, investim prea multe energii în a ne dori ceva ce nu ar fi extrem de util acum. Dacă 75% din această energie (lobby, petiții, grupuri de inițiativă) s-ar îndrepta către o autostradă București-Brașov, ar fi mult mai justificat.
În proiectele pe care lucrez, îmi structurez prioritățile în 2 categorii: must have și nice to have. Un aeroport la Brașov ar face parte din a doua categorie. Sigur că ar fi bine să-l avem, dar câte probleme concrete ar rezolva acesta?
Mai ales că acele cunoștințe de care vorbeam în primul paragraf nu sunt nici oameni de afaceri, nici investitori străini și nici nu își fac 10 concedii în străinătate pe an.
Sau de ce cred eu că ar trebui sa fie.
În idealismul meu din trecut, aveam convingerea că un guvern de tehnocrați ar fi salvat România. Specialiștii, profesioniștii, experții. meseriașii din țara asta și-ar fi dat mâna pentru a transforma societatea și economia.
În prezent îmi vine greu să văd un manager român, fie el și de multinațională, că poate influența un plen de pe podiumul parlamentului, pentru a-și trece legile, oricât de bune ar fi ele. Sau că are el răbdarea de a se lupta cu toate hățișurile birocratice. Sau că poate ține în frâu toate grupurile de interese, fără compromisuri majore. Sau că nu pică în capcanele celor care ar încerca să-l corupă.
Specialistul este obișnuit să acționeze și să ia decizii. Să se impună prin ierarhie sau competențe, mai puțin prin fler sau compromisuri.
Marii politicieni din Europa actuală și din istoria României nu au fost cei mai buni specialiști în ceea ce făceau. Poate tocmai de aceea au și fost “expulzați” în politică. Care expert s-ar mulțumi oare cu mediocritatea politică în pofida prestigiului profesional?
Dacă ar fi cazul să fii reprezentat într-o sală de judecată, ce ai alege între:
și
Eu l-aș alege pe primul. Așa cum aș alege să fiu reprezentat de un guvern de oameni abili, buni pe ceea ce fac, dar excepționali negociatori și diplomați. Chiar dacă asta presupune o doză de ipocrizie, compromis, rigiditate și “jmecherie pozitivă”. Pentru a-și impune ideile și a nu fi corupți, politicienii trebuie să fie și curve. De aceea “băieții buni” nu au reușit niciodată în politică. Ei dau echilibru mediului privat. Și acolo ar trebui să rămână.
Beca’s Kitchen
1. O recomandare retroactivă: o plimbare cu autobuzul în săptămâna “altfel” a școlilor. Autobuze pline ochi de copii care se duc la muzee, copii de școală primară sau pre-adolescenți gălăgioși. Este oricând binevenită o infuzie de haos. Iar dacă ești om de vânzări sau antreprenor sau mai ales – lucrezi în cercetare de piață – n-ai voie să nu mergi cu autobuzul măcar o dată pe săptămână.
2. Cărțile din colecția Taschen. Mai ales biografiile celebrităților prezentate prin cele mai reprezentative poze din viața lor.Vă dau și link ca să știți ce să cereți la librărie (Cărturești).
3. Controversata carte a lui Lucian Boia, “De ce este România altfel” este menită să te debusoleze și ambiționeze, în același timp. Numai după ce vei fi căutat și alte argumente în alte cărți, ea își va fi atins scopul real.
4. Dacă ai poftă de ceva dulce și cu ciocolată, dar și ceva bani în buzunar, treci pe la Leonidas (în Brașov pe Michael Weiss). Este unul dintre acele 1000 de locuri în care trebuie să intrați într-o viață. Nu trebuie să cumpărați cu plasa, dar trebuie savurat din plin.
5. Tot la capitolul resfățuri culinare, vă recomand Beca’s Kitchen din București. Genul de local pentru care merită să faci un ocol special din drumul tău. Este opusul mâncării repezite, ceva nou în fiecare zi, rezultatul unui proiect frumos, pus în practică de un antreprenor cu pasiuni și condimente naturale.
Deseori îmi pică în mâini sau în ochi lucruri interesante care merită împărtășite și cu alții. Doar că atunci când citești o carte, o revistă sau vezi ceva captivant pe stradă, te impresionează ceva și vrei să le spui și altora, butonul de share nu este de găsit.
Asta nu înseamnă că nu pot răspândi și la alții ceea ce mă impresionează pe mine. Viralul nu s-a născut o dată cu internetul.
De aceea o să vă expun în fiecare vineri la ceea ce eu citesc sau văd din offline. Uneori fără linkuri. Și cu cât mai multe lucruri de învățat. Despre viață, business, cărți, marketing, muzică, filme, televiziune.
Recomandări din offline #1
1. Din DOR#11 (primăvara 2013) am citit despre Mikey H, cum a ridicat el sprâncenele bloggerilor mari de la noi și cum strânge 800 de like-uri și 166 de share-uri în 30 de minute.
2. Citiți dosarul despre Istoria Secuilor în numărul de pe Februarie al revistei Historia, înainte de a vă da cu părerea (orice părere) despre autonomie, autoguvernare, autodeterminare, independență.
3. Povestea (rețeta) lui Dan C. Mihăilescu din cartea Intelectuali la Cratiță este una dintre cele mai tulburătoare scrieri pe care am citit-o în ultimul an. Toată cartea dealtfel merită mirosită.
4. 3 filme diferite care pot fi văzute ca un serial, în ordinea următoare: Warm Springs, The King’s Speech, Hyde Park on Hudson. Chiar dacă istoria nu poate fi învățată exlusiv din filme, asta nu înseamnă că nu poate fi impecabil interpretată.
5. Dacă aveți ocazia, nu ratați Diana Krall în concert la București, pe 30 Iunie. Încântătoare.
6. Chiar dacă pare obositor ca după o zi de business să te uiți la o emisiune de business, Moise Guran poate fi util măcar o dată pe săptămână.
Pentru că dacă ne oprim din învățat murim, de curând am luat parte la un curs organizat de Școala Română de Afaceri Brașov, pe tema “Cum să îți creezi propria afacere”. Este interesant de observat avântul antreprenorial al multor tineri care au idei, dar caută și knowhow.
Dincolo de informațiile utile și sfaturile practice furnizate de traineri (cărora le mulțumesc pe această cale), după 4 zile de cursuri și interacțiune cu oameni faini pot trage următoarele concluzii:
1. Statul nu sprijină IMM-urile și cu atât mai puțin start-up-urile. Ceea ce e bine din două puncte de vedere:
2. Frica domină piața. Frica de a cumpăra, frica de a investi, frica de a pierde bani, frica de a angaja, frica de a aplica o strategie de marketing atipică, frica de eșec. Și unde e frică, este și lipsă de bani.
3. Vrei fonduri nerambursabile pentru start-up? Se poate. Numai că trebuie să ai o afacere care produce cu adevărat valoare: locuri de muncă, produse excepționale, taxe plătite la timp, transparență. Nu te baza pe bănci. O să facă tot posibilul să nu-ți dea bani. N-au niciun interes.
4. Nu porni o afacere din nevoia de a avea bani. Nici în lipsa lor. În cel puțin primul an de activitate, o să fii ca un student de cămin în anul doi: o să te cauți de mărunt prin buzunare să mergi cu nașul pe tren.
5. Tot mai vrei fonduri nerambursabile? Ai multă răbdare și pregătește-te să raportezi frecvent ceea ce faci către cei care te finanțează.
6. Fă rost de bani și de curaj pentru afacerea ta dar angajează profesioniști pentru ceea ce nu te pricepi. N-ai vrea ca copilul tău să învețe alfabetul cu vecina de la 2, nu?
7. Planificarea excesivă, excel-urile și bugetele inhibă inițiativa.
8. Flayerele și reclamele la radio sunt moartea marketingului. Dar inițiativa fără planificare este inutilă [later edit]
9. Toată lumea vrea o covrigărie.
10. Fă o afacere! Este singura cale în cale prin care poți depinde 100% de tine.
Acum câteva luni am făcut o listă cu 16 logouri românești creative și frumoase, după care am avut în intenție să identific cele mai creative și practice site-uri românești. Treptat mi-am dat seama că această misiune este pentru moment greu de realizat. Nu am mai mult de 3 site-uri cu adevărat deosebite în listă. În schimb am dat peste alte câteva logouri românești care merită lăudate.
Încă o data trebuie să remarc că logourile frumoase nu sunt rezultatul întâmplării. Oameni profesioniști – companii sau freelanceri – își pun la bătaie experiența, inspirația și priceperea pentru a face creații “gândite”. Nici un brand de calitate nu se naște bătând din palme sau rugând secretara să facă design.
De remarcat și apetitul crescut al unor profesionști (arhitecți, avocați, motivatori) de a se brandui. Oamenii cu adevărat profesionști prețuiesc puterea brandingului personal și văd o valoare în asta. Aceștia cunosc aportul pe care îl poate aduce un profesionist în design. Este un cerc al profesionalismului care, dacă s-ar extinde, tot mediul de afaceri ar avea de câștigat.
De asemenea, sunt multe creații care meritau menționate dar care nu se ridică la rangul de logouri profesioniste deoarece nu sunt folosite cu consecvență: sunt prezente în mai multe variante complet diferite sau sunt utilizate fără nicio regulă.
Cele 10 logouri românești frumoase și autorii lor:
domeniu: design vestimentar
designer: necunoscut
Acest logo iese din clișeul semnăturilor cu scris inteligibil și total nerealist din domeniul creațiilor vestimentare. Este în schimb curat, îndrăzneț și cu personalitate.
domeniu: imobiliare
designer: Brandient
Nu știu cum mi-a scăpat acest logo data trecută. Este unul dintre cele mai riscante proiecte de branding pe care le-am văzut, un design aglomerat, multi-color care transmite multe. Are totuși o eleganță cuidată.
domeniu: servicii (arhitectură)
designer: Octavian Belintan
Simplu și fără prea multă poezie, se asociază perfect domeniului dar și proiectelor prezentate: funcționale, pragmatice, fără interpretări inutile.
domeniu: imobiliare
designer: necunoscut
Este greu să găsești ceva diferit în imobiliare. Intenționat sau nu, cei de la Alphaville Brașov reușesc să se distingă pe piața locală prin comunicare și cu ajutorul acestui logo.
domeniu: servicii (muzică)
designer: Cosmin Cuciureanu
Este unul dintre cele mai bune logouri (și site-uri de prezentare) pe care le-am văzut în ultimul timp. Mai ales prin felul în care este folosit și pus în evidență, logoul te face să te gândești că ai de-aface cu niște profesioniști la care trebuie să apelezi.
domeniu: servicii (design, web-design)
designer: Mihiș Alexandru
Designerii buni reușesc rareori să fie inspirați și in ceea ce privește propriul brand. Mihiș oferă o excepție. Dacă îi vezi logoul, vrei neapărat să-i vezi și portofoliu.
domeniu: financiar (creditare)
designer: Brandient
Fără prea mult simbolism (sau cel puțin prea discret pentru gustul meu), cei de la Brandient au reușit să exprime prin acest design exact ceea ce trebuia: încredere fără să prea multă rigiditate.
domeniu: IT (antivirus)
designer: Brandient
Puține lucruri de adăugat pentru unul dintre cele mai puternice branduri autohtone și una dintre cele mai eficiente povești de rebranding. Felul în care este folosit în diferitele medii de promovare arată că nu oricine poate fi pregătit să și folosească un branding de valoare.
domeniu: servicii (sisteme de încălzire)
designer: Balazs Szabo
Vesel și expresiv, am impresia că acest logo este maxim de eficient pentru un astfel de domeniu.
domeniu: alimentar (lactate)
designer: necunoscut
Poate această creație nu vi se pare deosebită. Dar nu poți înțelege valoarea unui design judecând doar din fața calculatorului. La Colline se distinge pe o piață foarte aglomerată (a lactatelor), acolo unde rafturile sunt toate albastre și albe. Este dealtfel și singura companie specializată 100% în produse din lapte de capră.
Pentru a continua seria de idei și strategii de marketing pentru afaceri mici, m-am orientat și către florării. Veritabile afaceri de buzunar, lovite de sezonalitate și de concurența crescută, florăriile sunt de cele mai multe ori lipsite de orice imaginație în ceea ce privește abordarea de marketing.
Iar asta deoarece proprietarii unor astfel de locații sunt cel mult vânzători, nu oameni de marketing. În general se bazează pe un vad comercial cu potențial și repetă ce fac și ceilalți. Iar apoi își așteaptă clienții. Dacă este an bun de nunți cu atât mai bine, dacă nu – vor fi întotdeauna 1 și 8 Martie, zilele onomastice, începutul școlii și tot așa. Până când o altă florărie se deschide vis-a-vis, iar vânzările se împart la doi. Pentru că clienții nu au cumpărat de la tine în mod special, au cumpărat doar că te aflai acolo.
În 4-5 ani se vor deschide probabil lanțuri de florării. Jucătorii din retail (în special DIY) vor acapara și ei o porție mai mare din piață. Vânzătorii ambulanți vor fi mai agresivi, iar clienții mai pretențioși și mai orientați către on-line. De aceea, multe florării se vor închide. Piața îi va reține pe cei buni, cei care știu de pe acum cum să procedeze. Dacă vrei să te numeri printre ei, urmează câteva idei și strategii de marketing și vei fi tu cel care îți vei deschide un lanț de florării.
1. Construiește o poveste. Cu care să te mândrești și care să fie preluată de toți din jurul tău, inclusiv de presa locală sau centrală. Poveștile bune îți arată cel mai scurt drum către publicitate gratuită. Lumea o să vorbească despre tine, o să facă diferența dintre florăria ta – care are o poveste – și toare celelalte – care doar vând flori. Dacă nu ai o poveste în mod special, inventează una. Iar dacă nici florile nu spun o poveste, atunci îmi imaginez că e imposibil să vinzi piese auto, de exemplu.
2. Segmentează-ți clienții: clienții nu sunt numai femei și bărbați. Unii dintre ei sunt bărbați îndrăgostiți, alții tați mândri, unele femei sunt domnișoare de onoare sau nașe, altele sunt office assistants și caută aranjamente florale pentru biroul lor. Alții sunt pur și simplu iubitori de flori. Nu-i pune pe toți în aceeași oală. Cunoaște-i îndeaproape și vei vedea că toți au gusturi diferite, nevoi diferite, puteri de cumpărare diferite. Nu tuturor le plac trandafirii, așa cum nu tutror le place rozul.
Nu presupune ce le place, vorbește cu ei. De multe ori clienții fac achiziții de care nu sunt mulțumiți, și asta pentru că nu au avut de unde alege. Asta nu înseamnă “că asta cere piața”. Dimpotrivă, acel client nu va mai veni data viitoare la tine. Nici măcar nu te va ține minte. Află ce îi place cu adevărat și oferă-i.
3. Adresează-te companiilor. Mai ales celor mari. Acestea au bani de cheltuit și comenzi mari. Dacă se întâmplă ceva negativ pe piața convențională, tu vei sta liniștit cu câțiva clienți corporate. Pregătește-te să fii sau să angajezi un vânzător. Care să știe să abordeze o corporație, să oferteze bine, să negocieze și să obțină angajamente pe termen lung, să mențină legături, să fie proactiv. Dacă ai 4-5 clienți corporații, gândește-te la extindere.
4. Dăruiește flori. Florile au marele avantaj că se pot promova singure. Nu cred că ar fi mare efort să dăruiești o frezie, o zambilă, un fir de crizantemă împreună cu o carte de vizită, un voucher de reducere sau orice alt material de promovare. Dar atenție: dăruiește flori potențialilor clienți. Ar fi o idee simpatică să dai flori înainte de 8 Martie bărbaților care trec prin fața florăriei tale. Nu e nimic stânjenitor în asta, te vor ține minte, vor povesti mai departe. Va fi o știre de ziar. Iar dacă voucherul tău de reducere va fi pentru on-line, pregătește comenzile.
5. Florărie on-line. Dar nu oricum! Dintr-o cauză sau alta, florăriile on-line de la noi încă nu au succesul la care ne-am aștepta. Ei dau vina pe reticența românilor de a cumpăra on-line, clienții dau vina pe prețurile foarte mari. Orientarea florăriilor on-line e certă: clienți premium, cu bani, comenzi puține dar valoroase. Oricare ar fi modelul tău de business, trebuie totuși să știi ca clienții tăi on-line vor fi cu totul alții decât cei convenționali. Și comportamentul lor va fi altul.
Într-o florărie ești influențat de vânzător, de culori, de parfumuri, de atmosferă. On-line ești doar vizual și atât. Iar dacă acele fotografii sunt neclare, nerealiste și mai au alăturat și un preț exorbitant, nu ai nicio șansă. Să nu mai spunem de garanțiile oferite, de posibilitățile de plată, de timpul de livrare, de posibilitatea de a urmări buchetul tău de la florărie la destinație. O florărie on-line nu este un site de prezentare. Totul trebuie făcut impecabil sau deloc.
6. Tu ești expert în flori! Poziționează-te astfel pe piață. Nu ești un simplu vânzător, ești pasionat de flori, te pricepi, le îngrijești și știi ce să zici și la alții. Iar dacă eu te întreb câtă apă să pun la floare și de câtă lumină are nevoie, iar tu îmi răspunzi nici prea multă, nici prea puțină, să aibă lumină dar nu prea multă, data viitoare mă voi duce la țiganca din piață. Tu trebuie să știi ce caută un client din momentul în care a intrat pe ușă, mai ales dacă el nu știe. Tu ești expert, ești consilier, de aceea (re)vine lumea la tine și ar veni și dacă ți-ai schimba locul de vânzare.
7. Cross-selling. E ușor să ghicești cu ce asociază clienții florile: bomboane de ciocolată, vin, șampanie, felicitări, cărți. Poate spațiul îți va permite să vinzi și o gamă restrânsă de astfel de produse. Dacă nu – n-ar fi greu să obții un parteneriat cu o librărie, un magazin de vinuri sau o cofetărie. Sau să îți faci tu un vin branduit sau felicitări cu mesajele tale.
8. Up-selling. Tot din manualele de marketing: o floare într-un ghiveci de plastic e frumoasă, dar o floare într-un ghiveci de ceramică e spectaculos. Și mai scump desigur. Dă valoare produselor tale, întotdeauna vei avea o categorie de clienți care se vor răsfățați. Iar dacă tu nu le oferi posibilitatea asta, banii vor rămâne la ei.
9. Evenimente. Ia exemplu de la ce fac unele băcănii. Gândește-te ce ai putea să îi înveți tu pe clienții tăi. Aranjamente florale, ikebana, împachetarea florilor, cum să ai grijă de flori, îngrijirea orhideelor, cum să alegi florile…sunt o mulțime de evenimente pe care le poți organiza, singur sau împreună cu alții, și prin care poți atrage atenția asupra ta.
10. Alte parteneriate. Menționam mai sus posibile alianțe strategice cu librării, cofetării sau magazine de vin. Ce-ar fi totuși dacă ai obține acceptul operei sau teatrului din orașul tău de a dărui câte o floare ocazional (împreună cu un material promoțional) spectatoarelor. Același lucru poate fi făcut și în malluri sau în alte corporații. Surprinde-ți potențialii clienți și te vor ține minte. Trebuie doar să știi să măsori eficiența unei astfel de campanii (prin intermediul voucherului/materialului promoțional oferit).
Câteva statistici despre piața de flori din România: în 2011, conform MADR, s-au produs 63 de milioane de fire de flori, cu 20% mai puține decât în 2007. 2 treimi din această producție este reprezentată de garoafe (67%), celelalte specii având ponderi mult mai mici: crizanteme (6,7%), Trandafiri (4,9%), Frezii (4,3%), Gerbera (3,8%), alte specii (13,3%).
România exportă flori doar de 1 milion de euro, în țări precum Olanda, Bulgaria, Ungaria, Rep. Moldova, Malta, Italia. Importul este mult mai mare, 19 milioane de euro, iar majoritatea florilor provin din Olanda, Turcia, Ungaria, Bulgaria, Thailanda, Ecuador, China.
Ai mai jos un infografic care descrie pe scurt strategiile și ideile de marketing expuse mai sus, plus câteva statistici despre piață.
Acasă