Am mai spus aici că nu mă pricep la social media. Tot ceea ce fac eu și toate recomandările mele către alții sunt lucruri de bun simț. Poate tocmai de aceea observ anumite idei – unele promovate de marile corporații – care mi se par nepotrivite.
Și tot din această cauză pot vedea câteva strategii simple pe care mai nimeni nu le pune în practică. Sau cel puțin nu intenționat.
Ce fac majoritatea companiilor pe Facebook? Aleargă disperate după reach, prieteni, fani, like-uri și share-uri. Este un calcul pragmatic, care ar aduce notorietate fără margini. Și, aparent, fără noimă. E ca și când ai împărți flayere în tot orașul Brașov. Sau în București. Sau în toată România.
Ai 22 de milioane de flayere și te rogi să ajungă la cei care trebuie. Adică cei care vor fi clienții tăi sau care te vor recomanda. De cele mai multe ori aceștia nu reprezintă nici măcar 1% din toată populația. Și după ce flayerul va ajuge la ei, o să speri să le placă (like) și să se laude cu ele (share).
Dar ce-ar fi dacă ți-ai selecta “prietenii” și dacă ai împărți numai câteva zeci de mii de flayere, care să ajungă direct la cei care te interesează? În termeni de marketing asta se numește targetare.
În termeni de social media asta s-ar putea numi filtrarea prietenilor. În termeni de “viață de zi cu zi”, avem de-aface cu ceva de bun simț: înconjoară-te de oameni de calitate, de la care poți învăța ceva.
Oameni care se luptă pentru ceea ce gândesc, oameni care prețuiesc ideile bune și împărtășirea lor. Experți în ceea ce fac. Prieteni care știu să critice dar și să asculte, pentru care argumentul chiar înseamnă ceva.
Niciun specialist de social media nu mi-a spus asta: să am o listă de fani/prieteni de calitate. De la care să învăț zilnic ceva și cu care să merite să împărtășesc ceva. Probabil este un principiu atât de simplu, încât pentru unii vine instinctual.
Dar care ar trebui să fie, ca în viață, prezent în abc-ul social media. Dacă există așa ceva.
Acasă
One comment
Un articol interesant, dar care din punctul meu de vedere ocoleste sau uita anumite aspecte !
In social media selectia calitativa se face atunci cand ai de unde selecta. Exista mai multe strategii, dar cea preferata de departe este intr-adevar cea a celor zeci de mii de fani.
Pentru afacerile mari este un semn de notorietate (chiar daca cei zece mii de fani nu sunt neaparat fani convinsi).
Din cei zece mii de fani sunt un % de fani activi si un % dormanti (cei care nu au nevoie/ nu sunt interesati sa dea like/share dar din obisnuinta , plictiseala sau pur si simplu mondenism accentuat : vor urmari totusi actualitatea ta).
Din procentul de dormanti ai mari sanse sa mai transformi un % in fani participativi (un capital potential) . Tot de procentul de dormanti te servesti si pentru indicele tau de popularitate pe retele (scriam mai sus : notorietatea) ^^ Ce e la moda interseaza chiar daca este un “la moda” falsificat !
Pentru afacerile medii si mici este si posibilitatea de a targeta : pentru ca : pentru a incepe sa distribui 20 de flayere la 20 de interesati : trebuie sa ii cunosti pe cei 20 de interesati, sa pierzi cateva resurse in cautare si sa ii inveti pe urma sa iti mai aduca 20 de interesati. Ori intr-o prima faza de lansare (in viata ca si in afaceri) , ce faci ? Cauti contacte , iti faci cercuri de relatii (chiar daca nu raspund imediat targetului tau, iti construiesti un capital social) . Iti faci mii de fani (in plus cand unul interesat te va gasi, isi va spune ca esti chiar cunoscut); incepi si faci selectia numai in faza ulterioara . (Bine acum depinde si de obiective : daca obiectivele tale se rezuma la 21 de clienti, atunci cele 20 de flayere raman o strategie buna) .
Sunt de acord cu targetarea, atunci cand aceasta nu eimina un capital potential, care nu este neaparat reactiv la primele tehnici de vanzare …. Si mai ales in social media : targetarea presupune (tocmai datorita campului larg de actiune) mare atentie ! Nu spun ca este imposibil ci trebuie bine studiata treaba 🙂
Uff cat am mai scris 🙂