Tag Archives: marketing

Poziționarea pe piață pentru afacerile mici

Asist involuntar la următoarea destăinuire a proprietarului magazinului din stația de autobuz:

“Lumea zice că ne merge bine când vede coada până la intrare. Dar oamenii cumpără un covrig, o pâine, un bilet de autobuz, un pachet de țigări. Și nu poți trăi din asta.”

Magazinul respectiv este unul clasic, specific anilor ’90-2000: vinde și pâine, și bilete de autobuz, și covrigi, și cafea expresso, și lactate, și mezeluri, și torturi la comandă. Conversația avea loc cu un distribuitor de marfă.

Poziționarea pe piață este privită ca un moft și de către companiile mari. Cele mici au impresia că poziționarea se referă la așezarea lor geografică.

În fapt, poziționare fac toate companiile, indiferent de mărimea lor. Până și PF-urile se poziționează cumva, involuntar. Poziționarea pe piață în marketing se referă la segmentul țintă de clienți căruia o afacere se adresează, în funcție de anumite criterii: preț, concurență, prestigiu, calitate ș.a.. Poziționarea dictează comportamentul afacerii tale: unde și cum te promovezi, cum să oferi produsele/serviciile și așa mai departe.

Dacă vinzi covrigi, țigări bilete de autobuz într-o zonă de tranzit cu vad comercial, iar tu te aștepți să faci profit din mezeluri răsuflate  la supra-preț, înseamnă că te-ai poziționat greșit. Dacă te adresezi tuturor, de fapt nu te adresezi nimănui.

Mai jos am expus 3 exemple de poziționare pe piață din 3 proiecte diferite la care am lucrat. În două dintre aceste cazuri, clientul nici măcar nu știa că acolo se află sau trebuie să se afle afacerea lui. Concluziile au venit în urma unor cercetări de piață.

Așadar, strategiile de marketing corecte pornesc de la o poziționare de piață corectă. Dacă nu știi unde ești și unde vrei să ajungi, îți va fi imposibil să știi ce mijloc de transport să folosești. Dacă ai de mers un singur kilometru, n-are rost să iei trenul, așa cum nu poți trece oceanul decât cu avionul sau vaporul.

Pentru discreție anumite date au fost excluse din graficele de mai jos (numele companiilor în special)

 

Cum mi-a administrat doctorul o lecţie de vânzări

Fără reţetă.

Acum cateva luni am fost la un control oftalmologic. Sunt foarte putine sanse sa pleci de la oftalmolog fara ochelari. Chiar daca vezi bine, e clar ca iti petreci 3-4 ore la calculator pe zi, si atunci iti trebuie ochelari de protectie.

Doctorii oftalmologi sunt specialisti in vanzari. In primul rand ei sunt specialistii care stiu cel mai bine: daca el ti-a spus ca iti trebuie, atunci iti trebuie. Punct. Si mai ales cand e vorba de sanatate, nici nu te mai uiti la bani.

In al doilea rand, oftalmologii (ca si dentistii) creaza un context de confuzie: picaturile pe care ti le baga in ochi te orbesc partial pentru vreo ora si te fac sensibil la lumina. Timp in care doamna doctor m-a rugat sa probez niste ochelari, am dat si comanda, am platit avans… (picaturile trebuiau sa isi faca efectul in 20 min pentru un control mai amanuntit).

Ce prospectarea pietei, ce alte oferte…am vazut, am probat, am platit, habar n-aveam ce preturi mai sunt pe piata, cu astia am ramas.

Doamna doctor stia, mai mult ca sigur instinctiv, ca nu trebuie sa rateze  momentul. Trebuia sa ‘inchida tranzactia’, adica ceea ce ar trebui sa faca orice om de afaceri. Nu conta ca defectul meu de vedere era minor si deci, asa cum am stat alte cateva luni fara ochelari, mai puteam sta inca o zi sau doua. Nu conta ca n-aveam atatia bani la mine sau programati pentru o cheltuiala…clientul face rost.

Nici macar n-a contat ca eu stiam toate aceste tactici si totusi le-am dat curs.

Am plecat de acolo cu cateva lectii de vanzari. Pe care le stiam, dar m-am bucurat sa le vad aplicate natural, instinctiv.

Capteaza increderea + inchide tranzactia. Pe loc.

foto: http://www.flickr.com/photos/greaseh/5043538073/

Inca 2 motive pentru care mic.ro s-a dus

micro-numarul-1

“Pai la ce preturi mari avea, e normal ca s-a dus!”

Asa suna analiza omului simplu, din fata scarii pe langa care am trecut, socializand la o lopata de zapada, client si nu prea al deja fostului lant de magazine Mic.ro.

Nu stiu cum se face dar falimentul parea previzibil de inca acum 6-7 luni. Parca mirosea in magazine a insucces. Dar, contrar parerii multora dintre “analistii ad-hoc” nu politica de pret a fost factorul decisiv in acest faliment.

Am citit analize interesante, tehnice sau personale dintre care cele mai interesante aici si aici. E curios, de exemplu, ca reteaua s-a extins exclusiv din banii francizatilor (asa cum ar zice cei de la Coface). De asemenea, este inadmisibil ca o afacere cu pretentii si cu o asa extindere sa acumuleze atatea datorii.

Probabil managerii s-au gandit ca lumea o sa dea navala la magazine, cash-flow-ul o sa fie sanatos, concurentii imediati (buticurile care nu au aderat la mic.ro) or sa falimenteze rapid. Totusi, in acele ocazii in care am intrat in magazine (unitati diferite, din locatii diferite si chiar din orase diferite – sa zic un total de 20-25 de microuri) cam batea vantul de lume. De ce?

1. Consumatorul roman este indemnat mult de inertie. Daca el este invatat sa se duca la buticul din colt, se va duce acolo pana la moarte, numai daca o oferta irezistibila nu-l va atrage intr-o alta directie si asta mai ales punctual. Mic.ro avea altfel de oferte (rezonabile dealtfel): curatenie, amabilitatea angajatilor, varietatea de produse, prospetime (cel putin teoretic) si altele.

Inertia asta pacatoasa pentru afaceri si prezenta mai ales in provincie, nu poate fi inlaturata decat cu un buzz puternic de marketing. Nu degeaba supermarketurile nou deschise adopta astfel de tactici generatoare de isterie. O tentativa de buzz a existat (acele afise lipite in scari care invitau clientii la magazinul de langa ei, taloane puse in posta, parca, cu reduceri…) dar facuta stangaci si necontinuata nu a avut impact, decat punctual.

2. Una dintre cele mai mari greseli de produs (si chiar pozitionare) pe care am observat-o la mic.ro este tocmai varietatea de produse. Ceea ce s-a vrut a fi un important atu, s-a dovedit a fi o idee gresita. La mic.ro gasesti (sau ma rog, gaseai): bere Leffe, branza Camembert, somon afumat, jucarii (wtf?) si alte asemenea produse pe care ori le cumperi rar, ori le cumperi de la supermarket unde sunt cu 20-25% mai ieftine, cel putin, fata de magazinul de la colt.

Pana la urma, totusi, cu ce dauneaza varietatea asta de produse? Daca se vinde – bine, daca nu – nu. Nu e chiar asa: spatiul pe raft ocupat de aceste produse, impiedica alte produse, mult mai  cautate in acest gen de magazine, sa fie gasite. In plus, aceasta abordare pe verticala (mai multe produse de tipuri diferite) nu este pliata pe nevoile consumatorului mic.ro (mai multe produse, din aceeasi gama).

Adica, decat sa ai si jucarii, si 2-3 produse bio, si 3-4 produse premium din peste, mai bine te concentrezi sa vinzi mai multe fructe si legume proaspete, mai multe tipuri de apa minerala, de lactate, de mezeluri, adica ce se cere. Este un lucru elementar de cercetare a pietei. Ce-ar fi fost daca i-ar fi intrebat pe oameni “Ce-ati dori sa gasiti aici si nu ati gasit?”, ca sa nu mai zic de o cercetare minimala de piata, in zonele din jurul magazinelor.

Cei de la mic.ro au vrut tot. Nu degeaba a spus cineva mai priceput: “Daca te adresezi tuturor, nu te adresezi nimanui!”.