Încă nu am găsit nici eu raspunsul dar te provoc pe tine să îl cauți.
În toate documentarele și cărțile despre Steve Jobs se spune același lucru: era un control freak, obsedat de fiecare detaliu, își impunea viziunea în fiecare element al afacerii: de la strategia de extindere pe piețele emergente și prezentarea lansărilor de noi produse, până la alegerea nuanței de alb-pur al propriilor produselor.
Acestea erau rezultatul cercetărilor lui, butonul unic de pe Iphone era viziunea lui, până și de scările din Apple Retail Store s-a ocupat personal ca acestea să fie transparente.
Dar de ce nu se spune în aceste cărți și documentare care este sistemul prin care el – ca manager/proprietar/vizionar își impunea aceste idei și le transforma în decizii implementate fără greșeală? Se ducea el in laboratorul de culori pentru a sta de vorba cu chimiștii? Le spunea el designerilor de interior să facă acele scări transparente?
Asta ar fi și contra-productiv și limitat ca model de luare a deciziei. Centralizarea face compania să fie dependentă de omul cheie, să se miște greu, ceea ce mulți dintre clienții Apple și analiști invocă în acest moment, după moartea lui Jobs.
Care este drumul unei viziuni de la idee la implementarea constantă?
Polul opus al acestei strategii îl observăm la companiile de stat. Acestea nu au o viziune, nu au un manager, iar decizia se ia individual, centralizat (“Să vedem ce zice șefu’ “) sau deloc. Deși au proceduri stricte, angajații – inclusiv cei de decizie – interpretează sau nu își asumă răspunderea.
Și la companiile mari din industrie observăm același lucru: în afara procedurilor ce țin strict de producție, aceste firme nu par a aplica politici unitare; nu știe stânga ce face dreapta, comunicarea internă de brand este zero.
IMM-urile. Cum să implementeze managerii “mici” viziuni mari?
Oricât de genială poate fi o idee de afacere, managerul nu va putea de unul singur să o implementeze. Are nevoie de oameni de calitate care să îi transmită viziunea. Și de metode prin care această viziune să fie asimilată și aplicată în toate aspectele afacerii.
Totul începe de la recrutare. Nu ai cum să dezvolți viziuni mari cu oameni mici. Se spune că oamenii pe care îi angajezi ar trebui să fie mai buni ca tine. Bine ar fi să nu fie doar un mesaj de facebook.
Din păcate puține companii mici au tehnici și proceduri de urmat. Și mai puține le folosesc cu adevărat. Adică angajații ori fac ce cred ei că trebuie făcut, ori nu fac deloc.
Majoritatea managerilor de companii mici cu care am vorbit cred că trimiterea oamenilor la traininguri ține loc educație în cadrul firmei. E ca și când un părinte se așteaptă ca școala sau meditațiile particulare să-i facă treaba lui, ca părinte. Conceptul de “cei 7 ani de acasă” există și în companii. Doar teoretic.
Recrutarea, tehnicile și procedurile, trainingurile și relația strânsă cu angajații sunt așadar elemente care contribuie la transmiterea cu succes a unei viziuni de la manager la angajați. Pare atât de simplu încât e cert că lipsește ceva…
Am întâlnit agenţi de vânzări cărora le era lene să răspundă prin email la o cerere de ofertă extinsă. Extinsă însemna câteva detalii în plus, o analiză comparativă, adică 20-30 de minute cu tot cu send. Le-am spus că nu-şi merită comisionul pentru vânzările pe care le fac. Le-aş fi dat penalităţi pentru fiecare client pe care îl pierd din cauza indolenţei.
Acasă