La ce fel de știri să încadrăm refuzul a cel puțin 20.000 de elevi (din 200.000) de a se înscrie la examenul de bacalaureat din acest an? La știri bune sau rele?
Aș înclina către prima variantă: acești 20.000 de oameni sunt la fel de slab pregătiți ca cei care au picat anii trecuți. Dar, spre deosebire de aceia, le-a pierit spiritul de aventurieri și nu și-au mai zis: “Haide să încerc și eu, poate pică ceva”. Veneau așadar cu premisa de a fura. Este instinctul celui care se duce by default cu plicul de bani la funcționar ca să rezolve o treabă, fără să presupună că s-ar putea rezolva și altcumva. Ei au făcut anul acesta primul pas către normalitate: sunt descurajați de la furt. Abia la 4 ani după primul experiment cu camere în clasele de examen.
Și 20.000 e încă puțin dacă e să ne gândim că anii trecuți în jur de 50% au picat examenul. O parte dintre acești 20.000 n-or să se mai înscrie niciodată pentru bac. Vestea bună este că parte dintre aceștia vor alege “facultatea” cu cel mai mare potențial din viitorul apropiat și chiar mai îndepărtat: meseria!
Vor fi forțați să învețe o meserie și își vor da seama că bacalaureatul pentru ei este (și a fost) de fapt inutil. În schimb, aportul lor pe piața muncii va fi cu adevărat valoros pentru că vor umple un gol pe piața construcțiilor, în sectorul manufacturier, în HoReCa sau alte astfel de domenii cu o creștere limitată în prezent și din cauza lipsei de forță de muncă pregătită.
Într-un articol care a circulat zilele trecute pe social media se observă clar tendința de gândire pe termen scurt care ne caracterizează prea des. Îmi aduc aminte ce se spunea în anul în care am fost eu admis la facultate: care era considerată cel mai de viitor sector? calculatoare (confirmat) și Științe Economice. Iar cea mai “hulită” – ingineria (de aproape orice fel).
Rezultatul îl putem vedea de câțiva ani în piață: deficit de ingineri, atât ca număr, dar și ca valoare (se intra foarte ușor la facultățile tehnice). În schimb, multitudine de economiști, care fac de toate și nimic.
Aflăm din articolul sus-amintit că absolvenții de la Marketing, Managementul Afacerilor și Relațiile Publice ar fi cei mai puțin căutați. Poate chiar așa e. În prezent. Dar peste 6-7 ani ce va fi? Chiar dacă economia are creșteri infime, inevitabil se vor dezvolta 2 sectoare:
Peste 6-7 ani aceste companii mici vor urla după un specialist în PR, altul decât reconvertit din jurnalism. Se vor plânge (deja se plâng) că nu au clienți și își vor pune secretara să facă marketing.
Vă închipuiți în schimb ce luptă va fi printre absolvenții de politehnică, care vor concura cu zecile de specialiști cu experiență care fac parte din generația contemporană cu noi.
Dacă vrei să te axezi pe un domeniu cu potențial nu te uita doar la ce se întâmplă în prezent. Întreabă despre ce s-a întâmplat anii trecuți și ce va fi în viitor (4-8 ani). Dar indiferent de estimarea ta, lipsa de pregătire (chiar și teoretică) și de activitate în timpul facultății (internship, voluntariat, asociații) te va exclude din piața muncii. Nu pentru că nu ai avea căutare, ci pentru că nu performezi.
Există mai multe tipuri de prezentări PowerPoint:
Rareori sau aproape deloc am folosit primele două categorii. Majoritatea documentelor pe care le elaborez fac parte din cea de-a treia categorie (în afara proiectelor pentru fonduri UE, care trebuie făcute în Word, de cele mai multe ori cu Arial Narrow 😛 ). Chiar dacă resurse precum SlideShare sau Issuu cuprind în marea lor majoritate prezentări inspiraționale sau pentru audiențe, asta nu înseamnă că nu pot găsi acolo inspirație.
Recunosc că nu am neapărat un stil unitar când vine vorba de prezentările Power Point pe care le fac. Mă plictisesc repede de culori, linii, antet sau fonturi. Chiar dacă am un anumit stil din care nu pot să ies, caut mereu inspirație în alte părți. Și, cum prezentările de pe SlideShare cu adevărat excepționale sunt ori rare, ori foarte greu de identificat (motorul de căutare SlideShare este puțin relevant din punctul ăsta de vedere), am o listă cu prezentări puse la bookmarks. Unele sunt vechi, câștigătoare de competiții la un moment dat, altele sunt mai puțin cunoscute dar mi-au plăcut mie.
Chiar dacă nu pot adopta stilul lor în întregime, mă inspiră lucruri precum paleta de culori, elementele vizuale, tonul comunicării, ritmul prezentării, așezarea în pagină, fonturile (stil, mărime, tip).
De fiecare dată când rămân fără inspirație mă îndrept către aceste prezentări PowerPoint și rareori se întâmplă să nu găsesc ceea ce caut. Dealtfel, atunci când am scris ghidul acesta despre regulile, sugestiile, miturile și clișeele PowerPoint, la punctul 3 ți-am sugerat să te inspiri din alte prezentări. Este un pas important atunci când vrei să înveți, nu numai să “scapi” de grija unei prezentări mediocre.
Iată așadar câteva prezentări PowerPoint din care eu mă inspir și din care și tu poți învăța lucruri utile:
Chiar dacă blogul a intrat în hibernare în ultimele 2 săptămâni asta nu înseamnă că nu mai am idei de articole. O gramadă de drafturi se roagă de mine zilnic să le finalizez, doar că momentan lucrez la un proiect frumos și complex, despre care abia aștept să povestesc.
Desigur că lipsa de timp nu este niciodată o scuză plauzibilă. Este ceea ce le spun multora dintre clienții și colaboratorii mei care se plâng că nu au timp să citească bloguri, darămite să le mai și scrie.
Între timp s-au strâns câteva lucruri pe care le recomand din offline, pentru că nu toate chestiunile frumoase se întâmplă online.
1. Am mai spus-o și cu altă ocazie: dacă în birourile din România ar merge un TV pe programul Mezzo, eficienta ar crește cu 10-20% (estimez doar, nu am făcut un studiu exact). Toată lumea ar fi mai calmă, comunicarea ar merge lesne, discuțiile ar fi mai constructive…deci o lume (de business) mai bună. Și mai melodioasă.
2. Nu-mi plac desenele animate, dar “The Pirates! Band of Misfits” m-a distrat. Umor inteligent și personaje ironizate, adică exact pe gustul meu.
3. Recomand oricărui trainer, coacher, pitcher în adverstising, om de vânzări sau oricui încearcă să convingă pe cineva să facă ceva, dar nu are alte argumente decât “cum îți zic eu este bine” – le recomand așadar o carte: “Parabolele lui Iisus”, de Andrei Pleșu.
În loc să spui, savant: “uite cum stau lucrurile!”, spui: “hai mai bine să-ți spun o poveste”.
4. Am de această dată o recomandare și cu link, pentru că ar fi păcat să păstrez doar pentru mine: ați auzit de tiparul cu zaț? dar de letterpress printing? Tipărirea în relief este o formă clasică și elegantă în același timp, la calitate de top, de a printa materiale. Dacă pui mâna pe un material letterpress, cu greu te vei întoarce la print digital. Formele în relief, emboss sau deboss, oricine prezintă o astfel de carte de vizită se face memorabil.
Am aflat cu entuziasm că există și în București un astfel de “studio”. Poate că mai sunt și altele dar eu doar de acesta știu. Se numește Ink Paper Art Cafe, au un site super, proaspăt, un intro pe măsură și le urez succes!
5. Recomand Nu recomand The Great Gasby, noua ecranizare. Victimă a marketingului, am văzut acest film 3D (inutil 3D) și, în afară de jocul convingător al lui DiCaprio, nu m-a impresionat cu nimic. E adevărat că am avut mereu în cap termenul de comparație din 1974 (cu Robert Redford), un film mai subtil și mai elegant decât cel contemporan. Dealtfel și criticii au avut păreri împărțite.
1. Revista Business Harvard Review, care poate fi găsită și în anumite magazine din România, merită să le fie făcută cadou tuturor oamenilor de presă de la noi (mai ales celor din presa de Business). Ca să poată “fura” de acolo cea mai bună strategie de marketing pentru presa scrisă: creează conținut de calitate și nu vei muri niciodată!
2. Pentru că de-abia a început sezonul și pentru că am scris chiar ieri că ar trebui să mai dai pe la piață, îți recomand cartofii noi la cuptor, cu usturoi verde, mărar, chimen și piper, cu brânză pe deasupra și niște castraveți murați de vară.
3. Blu-Ray-ul Celebration Day, de la Led Zeppelin este probabil cel mai bun blu-ray concert de anul trecut. Nu degeaba au avut 1 milion de cereri de bilete atunci când a avut loc concertul (2007) și, în ciuda vârstei, și-au făcut treaba impecabil.
4. “Soare”, de la Vinarte: un vin pentru momente “cu greutate” (nu neapărat grele), catifelat și dur în același timp.
5. O măsuță de cafea pe care să îți așezi picioarele stând într-un fotoliu seara, după ce vii de la muncă, este, după cum spunea cineva, adevărata definiție a luxului.
Îmi place să fac piața. Mai ales în sezon, atunci când tarabele sunt pline de marfă, prețurile scad, iar vânzătorii trag de tine să cumperi. Nu de puține ori am auzit spunându-se că primele “strategii” și idei de marketing și vânzări au apărut în piețe, bazare și la vânzătorii ambulanți.
Avem tendința să uităm și să ignorăm acele idei simple de marketing care au loc chiar lângă noi. Tehnici de negociere venite din instinct, nu din cărți. Vânzări și networking de la niște oameni care au învățat să socotească numai pentru că stau la o tarabă.
Trecând peste părțile gri ale acestui comerț – nefiscalizarea, mafia intermediarilor, condițiile insalubre – sunt acolo lucruri pe care le putem învăța. Uneori chiar marile lanțuri de magazine ar trebui să-și ia notițe dintre tarabe. Mai jos sunt 8 idei de marketing și strategii pe care le-am “cules” din piețe și pe care le putem aplica la aproape orice business:
1. Testarea produsului: haideți să vă dau să gustați?
Știți fetele alea drăguțe care te îndeamnă sa le guști din pateul întins pe pâine în Carrefour? Sau din cașcavalul în scobitoare pe acele măsuțe mici și colorate? Se mai numesc și campanii de sampling. Dar nu este nimic genial în asta.Vânzătorii de brânză din piețe – cunoscuți și sub numele de ciobani (unii dintre ei) – îți dau întotdeauna brânza la gustat. Sigur că nu poartă mănuși, iar brânza lor e întotdeauna cea mai bună.
Șansele să cumperi de la ei din momentul în care ți-au servit acel centimetru de brânză sunt de 99%. Dacă n-ar fi așa nici nu s-ar gândi să te servească. Imediat ce ai gustat, ei au și pus mâna pe punga în care o să-ți bage marfa, anticipând comanda.
Oferă posibilitatea de testare a produsului pe care îl vinzi, dar asigură-te că este momentul potrivit. Vânzătorul de brânză nu numai că dă produsul la testat, dar stârnește poftă. Iar consumatorul “cu pofte” este mană cerească pentru vânzător. Va cumpăra mai mult decât are nevoie. Pe loc. Aplică tactica asta în afacerea ta: oferă produsul la testat, la momentul oportun (atunci când nevoia este maximă) și scoate contractul la semnat pe loc. Nu-l lăsa să-i treacă “foamea”.
2. Negocierea dură și under promise/over deliver: vă dau eu o legătură în plus.
Cine spune că în piețe se negociază nu a mai dat de mult pe-acolo. Poate în marile târguri, acolo unde se vinde cu sacul să mai găsești flexibilitate; în rest, țăranii și intermediarii au învățat să țină la preț. Preferă să rămână cu marfa nevândută decât să scadă prețul. În schimb, îi dau impresia clientului că nu sunt nici foarte rigizi:
Negocierea nu înseamnă ca tu să câștigi, iar cel din fața ta să cedeze. Negocierea este atunci când ambele părți cedează și câștigă în același timp. Vrei un preț mai bun de achiziție? Cumpără mai mult. Vrei să vinzi mai mult? Fă oferte personalizate pentru achiziții mai mari.
Dar nu uita să-ți arăți recunoștința! În exempu de mai sus cu legătura oferită pe neașteptate, vânzătorul nostru nu face altceva decât under promise/over deliver. Este atât de simplu. Va spuneam că nu trebuie să plătiți seminarii scumpe pentru idei care se întâmplă în jurul vostru. Trebuie doar să deschideți ochii.
3. Cross-selling: nu luați si salată?
Vânzătorul se uită la ce-ai cumpărat din piață de la el sau înaintea lui. Vede că ai luat ceapă, verdeață, ridichii, castraveți, poate un ustoroi verde. Se gândește că faci o salată. Nu-ți oferă cartofi…ci tocmai ceea ce crede el că îți lipsește: salata verde. Nu este intruziv, nici stresant, doar îți aduce aminte. Și se adaptează pe nevoile tale. Le anticipează.
Adică exact ceea ce ar trebui să faci și tu ca om de vânzări sau manager. Vinde și alte produse care completează produsul de bază. Anticipează nevoile clientului. Adu-i aminte să cumpere, oferă-i; nu doar aștepta să-ți ceară el. N-o va face.
4. Tactica intermediarilor: cum să ții prețul sus?
Din păcate sau din fericire (depinde cum privești problema) marile piețe din țară sunt dominate de cei care cumpără dintr-un loc și vând în alt loc, dar nu produc nimic. Pe de o parte este normal: în orice ramură a comerțului sunt producători, engross-iști și detail-iști.
Numai că pentru sectorul agroalimentar, intermediarii (detail-iștii) dictează în totalitate piața. Cum? În primul rând ei stabilesc prețul: vin pe piață cu marfă puțină (ofertă redusă) pe care o termină înaintea programului. Asta le permite să țină prețul sus: consumatorii văd că nu prea au multe opțiuni de achiziție și cumpără în condițiile oferite: adică scump. Instinctul lor de a câștiga cât mai mult este natural și nu este atât de condamnabil. Faptul că regulamentele (legile) permit aceste practici este marea hibă.
Avem ceva de aplicat în business din această tactică? Desigur: cunoaște-ți piața, clienții, legile pieței și toate detaliile de care ai nevoie, la perfecție. Numai așa îți vei maximiza profitul. Intermediarii cunosc toate mecanismele comportamentului consumatorului. Ei știu când să pună marfa în vânzare, cunosc sezonalitatea, anticipează puterea de cumpărare și știu cum să profite la maxim de toate aceste informații. Nu plătesc pe nimeni să le facă cercetări de piață, observă ceea ce este evident și profită de slăbiciunile sistemului.
5. Adaptarea la supermarketuri: lăsați că vă dau eu pungă.
Crezi că e întâmplător că roșiile din comerț la piață au același preț cu cele de la supermarketuri? Teoretic, Carrefour sau Kaufland își pot permite un preț mult mai jos. Practic, fiecare dintre cele două părți aruncă un ochi în ograda celuilalt. Supermarketurile observă ce se cere pe piață, piețarii văd care e prețul în supermarket. Sau invers.
Asta înseamnă să te adaptezi la concurență. Nu neapărat să copiezi.
Și nu numai la prețuri: dacă acum 5-6 ani te duceai la piață pregătit cu pungi goale pe care să le încarci, acum te duci cu mâna în buzunar, iar tarabagiii te servesc cu pungi pentru aproape orice ai cumpăra. Idei de marketing preluate din supermarketuri, de pe vremea când încă aveau voie să dea pungi gratis. Deci nu sunt așa naivi nici țăranii/intermediarii aștia…
În cazul în care concurența ta face mișcări semnificative pe piață (politică de prețuri, promoții, produse noi) a sta degeaba nu este o opțiune. Îi poți copia (dacă n-ai imaginația) sau îi poți contra-ataca.
6. Flexibilitate și fidelizare: îmi aduceți când aveți!
La piață nimeni nu o să-ți dea restul în monetar. Mai degrabă te alegi cu ceva marfă în plus. Iar dacă se întâmplă ca tu să nu ai ceva mărunt la tine, vânzătorul îți va spune: “Îmi aduceți dumneavoastră când aveți”.
Nuanța contează foarte mult: putea să-ți spună “Rămâneți dator”, la fel ca buticarul de la scara blocului. În schimb, preferă să pară flexibil. Și dacă mai adaugă și “să mai veniți la mine să vă dau marfă bună” șansele ca tu să-l ții minte sunt mari.
Oferă mici atenții clienților tăi. Bonusuri neașteptate; cadouri. Dar nu uita să le atragi atenția asupra lor. Să-i faci să se simtă privilegiați. “Prețul normal este acesta, dar dvs vă ofer un bonus”. Altfel va crede că bonusul e normalitate.
7. Pro-activitate: haideți să vă dau cireșe bune!
Fă un tur prin piață. Vezi unde e coadă și unde vânzătorul stă degeaba cu tarabele pline. Observă-le atitudinea.
Un vânzător bun nu va aștepta niciodată să-i vină clienții. Îi va atrage, îi va convinge. Se va face cunoscut. Altfel riscă să se transforme într-un simplu casier fără succes. Și să plece ultimul din piață. De aceea agenții tăi de vânzări nu prea au ce căuta la birou, în fața calculatorului, mai mult de 2-3 ore pe zi. Trebuie ori să iasă pe teren, ori să vorbească la telefon. Să-și extindă rețeaua, să cunoască oameni noi.
8. Schimbă trendul pieței: pepeni în Mai!
Știi când câștigă vânzătorii de pepeni sau căpșuni cei mai mulți bani? Nu atunci când vând în plin sezon cu tonele. Ci înainte ca oferta să fie mare pe piață. Atunci își permit să țină prețul sus și să profite de nerăbdarea și poftele consumatorilor.
De ce? Pentru că s-au orientat rapid, au anticipat corect, au redus sezonalitatea. Da, pepenele românesc este mai gustos. Dar dacă el se coace în iulie și reduce sezonul la 2-2,5 luni, cât de profitabil este? Piața liberă a făcut ca vânzătorii și producătorii să se orienteze către soiuri mai timpurii sau către importuri. Și să-și mărească sezonul cu încă aproape 2 luni. Din care, în prima lună câștigă de câteva ori mai mult decât în toate celelalte la un loc.
Asta pentru că nu s-au mulțumit cu puțin. Nu au stat cu mâinile în buzunar spunându-și “asta e viața”. S-au interesat, s-au adaptat, au înfruntat tendințele pieței, au riscat și au câștigat.
Ce dacă toată lumea îți spune că nu se poate să vinzi pe o piață în criză? Sau că “nu are lumea bani”? Întotdeauna există soluții; trebuie doar să ai o minte deschisă, să cunoști piața și să nu ții cont de cei din jurul tău.
Dacă piețarii aplică aceste idei de marketing și vânzări asupra noastră, fără să aibă în spate școli, cărți și seminarii, noi de ce nu am prelua aceste idei și să la aplicăm în businessul nostru?
Dacă tot n-am mai avut timp (deși lipsa de timp e întotdeauna o scuză) să scriu așa cum aș fi vrut pe acest blog, am totuși lucruri de împărtășit. Chiar dacă nu au toate link, pentru că nu toate lucrurile frumoase se întâmplă pe internet. Dimpotrivă.
1. Freedom Jazz Festival are loc în acest weekend la Șarpele Roz în București, iar line-up-ul este aproape perfect. Nu știu pe care dintre cele 3 zile aș alege-o: Marius Mihalache, Irina Sârbu, Nadia Trohin, Alex Man, Harry Tavitian sau Maria Răducanu (despre care vorbeam data trecută) au toți darul de a te scufunda în scaunul pe care șezi și de a te duce prin toate stările posibile.
Freedom Jazz Festival este un excelent preambul pentru Festivalul de Jazz de la Sibiu, care începe în această duminică și se termină duminica viitoare. Avem muzică de calitate, trebuie doar să nu te mulțumești cu ceea ce ți se oferă.
2. Pentru că ne apropiem de Duminica Tomii (prima duminică după Paște), cei din Brașov sunt familiarizați cu sărbătoarea Junilor, incadrată în ultimii ani de zilele Brașovului. Parada junilor este poate cel mai de anvergură eveniment care serbează tradiția în România. Dar pentru a-l înțelege în profunzime, trebuie să știi cine sunt Junii Brașovului și ce vor ei și trebuie să urmărești această sărbătoare de la început, direct la sursă: în Piața Unirii din cartierul Șchei (chiar dacă poate ți-e mai ușor pe Republicii). Dacă vrei să faci poze frumoase, am observat în anii trecuți că pe strada Hirscher e și lumină bună (semi-umbră), nu e nici înghesuială, iar caii și junii sunt aproape.
3. Știm la ce se gândește toată lumea atunci când vizitează orașul Amsterdam. Eu unul mă gândesc la piața de flori din Amsterdam (Bloemenmarkt). Mi-e greu să v-o descriu fără clișee așa că mai bine vă îndemn să o vizitați.
1. Vă recomand să vă găsiți timp în această vacanță sau în orice alt weekend pentru un “village break” la Viscri. Trecând peste toate clișeele legate de satul transilvan și cum este văzut el peste hotare, o să găsiți acolo un lucru greu de admirat numai de la TV sau din poze: culori multe, autentice și vesele și apă rece servită direct din uluci.
2. Scurtmetrajul “Cheful” este cel mai simpatic astfel de film pe care l-am văzut în ultimul an. S-a întâmplat la ShortsUp, iar de atunci nu am mai dat de el. Dacă îl vedeți pe vreun afiș sau în vreo librărie – vă promit că o să vă distrați copios. Recomand cu subtitrare (o să vedeți de ce), deși e românesc.
3. Oriunde vedeți că o să cânte Maria Răducanu veți ști că vă așteaptă o experiență din care cu greu că reveniți. Se naște un soi de mahmureală care ține vreo 2 ore după un astfel de live. Căutați Cristina – Maria Răducanu pe youtube dar nu ratați live.
4. Tot la capitolul muzică – de data aceasta greu dacă nu chiar imposibil de revăzut live – vă îndemn să cautați, să găsiți, să cumpărați și să ascultați dvd-ul Tandrețuri pentru femei cu cei 4 corifei. Alexandru Andrieș, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Nicu Alifantis cântă perfect prin 2004 (ca și azi) la circul Globus. Dar mai ales împreună. Pe dvd veți găsi și un bonus: in 2010, la lansare, rememorează ei momentele concertului. Simpatici.
Mi-e greu să cred că o să realizez vreodată un proiect pentru un investitor pe piața micilor. Totuși mi-a atras atenția o statistică: românii consumă în medie 40 de mici pe an, pe cap de locuitori. Iar asta m-a împins către alte rapoarte de piață pe care le-am folosit la un moment dat.
Și cum altfel să sărbătoresc 1 Mai decât cu un infografic tematic despre piața micilor și celelalte piețe asociate, direct sau mai puțin direct: bere, vin, pâine, muștar, scobitori, hârtie igienică, gumă de mestecat. De menționat că la consumul de bere, vin și pâine suntem în top 10-15 mondial, ceea ce nu se intâmplă foarte des. Nu știu dacă e bine sau rău, doar remarc.
Mulțumesc lui Claudiu Vasile pentru că mi-a atras atenția asupra unor erori de calcul. De la bere. 🙂
Am participat în weekend ca observator la atelierul Think Ahead destinat adolescenților, de la Școala de Valori. Cu alte cuvinte coaching pentru adolescenți. Dezbateri, lucru în echipă, interactivitate, fără notițe multe, plus ceva distracție. Adică exact ceea ce lipsește sistemului de învățământ actual și ceea ce mi-aș fi dori și eu personal să am la vremea respectivă (15-16 ani).
Dar am descoperit cu surpriză că anumite lucruri pot fi învățate și mai târziu.
Chiar dacă n-am participat activ, am ieșit de acolo cu mai multe lucruri utile decât de la multe evenimente de business. Am învățat despre valori, obiective, argumentare, interacțiune.
Mi-am confirmat că segmentul acesta (15-19 ani) este cel mai dificil de atins din punctul de vedere al marketingului, tocmai de aceea campaniile adresate lor sunt geniale și cu scopuri clare pe termen lung (vezi corporații precum McDonald’s, Coca-Cola sau Pepsi).
Am învățat și ce înseamnă yolo. Și am observat cât de reticenți pot fi adolescenții la orice exercițiu fizic, oricât de simplu. Au alergie la ridicatul de pe scaun, chiar dacă într-un scop pozitiv.
Dar cel mai important, am încercat să mi-i imaginez peste 2-3 ani când vor da bacalaureatul și li se va pune din nou eticheta de generație ratată. Pe alocuri am văzut cum ei deja poartă această calificare. Poate tocmai de aceea își exprimă atât de greu opiniile, chiar atunci când sunt întrebați cu insistență. Par că se tem de consecințe. Sunt obișnuiți să li se zică ce sa facă/creadă, iar ce spun ei contează mai puțin.
Dar ei nu sunt proști! Nu sunt nici ratați. Sunt pur și simplu rezultatul lipsei de ambiție pe care au atât generația părinților lor (clasa de mijloc) cât și cei care îi “antrenează” zilnic (profesorii). Să pretinzi că poți obține aceeași campioni folosind metode de antrenament din anii ’80 este naivitate și prostie în același timp. Transmisă, desigur, mai departe.
Îți recomand oricând să ieși din închistarea cotidiană și să faci o cură de “superficialitate” printre adolescenți. Vei afla mai multe de la ei decât crezi că îi poți tu învăța.
zilele orașului Sfântul Gheorghe
După o săptămână în care mi-au lipsit articolele de pe blog și nu am produs decât drafturi, revin cu 5 recomandări fără linkuri din offline.
1. În Brașov sunt multe locuri frumoase pentru plimbări. Toate converg către centrul istoric. Dar sunt și alte drumuri – mai mult sau mai puțin ascunse – care își arată farmecul mai ales în lunile Aprilie și Mai. O astfel de stradă este Dobrogeanu Gherea, plimbată din Valea Cetății către centru. Sunt mulți pomi înfloriți acum în acea locație și dacă îți continui drumul prin pădure, pe coasta muntelui Tâmpa, e rost de vreo 250 de poze reușite.
2. La zilele orașului Sfântul Gheorghe, care are loc în acest weekend, două lucruri sunt impresionante:
3. Filmul Revolta de pe Bounty (1962, versiunea cu Marlon Brando) este, dincolo de măreția artistică pe care o arată, o sinteză a două sisteme de conducere (management) puse față în față. Pe de o parte – mâna de fier care cere obediență oarbă și care declanșează revolta, pe de cealalată parte – anarhia unui sistem în care subalternii sunt întrebați dacă le convine sau nu ordinul. Ambele se dovedesc falimentare.
4. De fiecare dată când mă îndrept către gară îmi aduc aminte de nuvela “Proștii”, a lui Liviu Rebreanu. Este o povestioară scurtă despre doi țărani care nu au mai mers niciodată cu trenul și care poate fi oricând povestită ca un banc cu povețe.
5. Chiar dacă nu este o recomandare exclusiv din offline, are totuși relevanță: pe elefant.ro se dau cărți la reduceri. Eu am luat mai multe săptămâna trecută, printre care Parabolele lui Iisus (Andrei Pleșu), la jumătate de preț. Livrare excelentă.
6. Duminică, pe 28 Aprilie, are loc la Brașov, la sala Reduta un concert excelent de jazz al bandu-lui new-york-ez Elevation, care își promovează albumul. Nu știu dacă mai sunt bilete disponibile, dar măcar să știți ce-ați pierdut.
Acasă