Tag Archives: Dorin Alexandrescu

Marketing electoral mort într-o campanie moartă

Democratie

Alegerile din 2004 (președinte plus parlament) au oferit o lecție de manual pentru ceea ce înseamnă marketing electoral în Europa de Est. Intrigi, răsturnări de situație, confruntări directe, chiar și programe politice. Alianța DA lua caimacul în acel an și datorită unui set  de propuneri interesante. Printre care introducerea cotei unice de impozitare.

La 8 ani distanță avem parte de o campanie electorală anostă, din care nu am rămas nici măcar cu un studiu de caz. Marketingul candidaților s-a rezumat la outdoor și mouth to mouth. Atât. Restul a arătat ca un MLM, cu candidați care circulă din ușă în ușă. Dealtfel PPDD este partidul care funcționează pe acest principiu: un prieten convinge o rudă, care convinge alt prieten, care își obligă subalternii de la muncă să își convingă și ei alte rude și tot așa până s-au strâns peste 800.000 de alegători. Nu din convingere, nu pe programe, ci doar fiindcă au fost băgați în seamă.

Cu ce-am rămas totuși, din punctul de vedere al marketingului electoral, din această campanie:

  • îndrăzneala grafică a celor de la ARD. Deși o consider ineficientă pentru un public neevoluat din punct de vedere politic, cei de la ARD au propus ceva diferit, o reprezentare grafică îndrăzneață: culori care denotă profesionalism, expertiză, noutate, imagini enigmatice ale candidaților. Prea puțin, prea târziu.
  • constiparea candidaților care au refuzat de comun acord să participe la confruntări directe, mai ales televizate. Este clar o înțelegere menită să îi protejeze de eventualele atacuri la persoană sau de lipsurile profesionale. Este tactica candidaților șantajabili. Ca strateg, și eu aș fi recomandat la fel.
  • împingerea alegerilor până după 1 Decembrie, deși în mod normal ar fi trebuit să fie organizate cel târziu în ultima parte din Noiembrie. Ziua națională e un pretext bun de pomeni.
  • o campanie BTL agresivă, constantă, cu mesaje directe către publicul potrivit. Mersul din ușă în ușă a fost folosit de unele partide mai ales în mediul rural și orașele sărace. Cred eu, cu succes.
  • social media agresiv, dar sec. Multe conturi ale unor persoane fictive, statusuri fără argumentație, mult prea mulți postaci, politicieni care or să dispară de pe facebook imediat după campanie. Social media este încă un mister pentru strategii de campanii de la noi.
  • exit-poll-uri fanteziste, realizate după culoarea politică a companiilor de sondare și luând în calcul ultimele sondaje. Dar cu astea ne-am obișnuit, ne aducem aminte  din 2009 cum s-au bucurat unii degeaba.
  • tare aș fi curios să văd o analiză în genul acesteia de mai jos. Deși cu concluzii previzibile, astfel de analize ne fac să ne dăm seama mai bine despre segmentarea pieței politice.

Cum a fost ales Obama în SUA în funcție de educația fiecărui stat

 

 

Prezentări PowerPoint: sugestii, reguli, mituri, clişee

Prezentari Profesioniste Power Point

PowerPoint. Prezentările care îţi dau intotdeauna impresia că ştii să le faci, dar niciodată nu ies cum te-ai gândit. Un software care e atât de not-user-friendly încât ar fi dispărut de mult dacă nu era sub egida Microsoft. Perceput ca fratele mai ciudat şi cu paginile aşezate invers al lui Word.

Mirajul prezentărilor profesioniste în PowerPoint îi păcăleşte pe mulţi: studenţi, profesori, manageri, oameni de vânzări, traineri. Cu toţii au văzut în filme, vor să se prezinte profesionist, vor să îi convingă pe alţii de ceva aducând valoare materialelor proprii. 30% reuşesc să fie banali în cel mai bun caz, restul lasă o impresie proastă.

Programul este în sine un paradox: te învaţă by default anumite reguli pe care orice profesionist PPT le va trece pe lista de “aşa nu”. De aceea multe tutoriale în Power Point încep cu “ce să nu faci“.

PowerPoint este însă un instrument deosebit de puternic dacă vei ştii să-l foloseşti. În prezentări publice, oferte de preţ sau de colaborare, prezentări interne în companii, prezentări de concepte noi, modele de business, idei de afaceri, studii de piaţă – folosirea adecvată este un atu veritabil.

Dar pentru a înţelege cum se foloseşte acest program, este important să înţelegi ce este şi ce nu este PowerPoint:

PowerPoint nu este un editor de texte; iar pentru a-l folosi creativ şi eficient – PowerPoint nu este nici măcar un instrument de făcut prezentări. PowerPoint poate fi un instrument de design dar nu îţi va arăta el cum să-ţi scoţi ideile în evidenţă şi nici nu va crea conţinut. În momentul în care pricepi asta, vei privi din alt unghi o prezentare.

Şi, ca orice design care se vrea profesionist, treaba începe de la creoin şi de pe hârtie. Pe hârtie îţi pui ideile, structura prezentării, elementele de prezentare aşa cum le vezi tu, cercurile, săgeţile, diagramele, sursele. Construieşte un scenariu: introducere, poveste, eroul, deznodamântul.  Foloseşte post-it-uri pentru completări, observaţii, idei. Dacă începi lucrând direct din PowerPoint te vei poticni în limitele tehnice pe care le ai. Iar elanul tău creativ se va estompa înainte de a începe treaba. Vei da vina pe PowerPoint cu toate că tu eşti cel nepriceput.

Ţine minte: timpul dedicat în medie unui slide dintr-o prezentare profesionistă este de minim 50 de minute! Un singur slide! Uneori chiar mai mult. Asta include documentare, design, corectare, concept, repetare (dacă vorbim de prezentări publice).

Iată câteva sugestii pe care eu le-am cules şi folosit în ultimii 6 ani de folosit PowerPoint.

1. Audienţa.

  • Pentru cine faci prezentarea? Este un document intern? O prezentare publică? O ofertă?
  • Cine sunt cei care te vor asculta/citi? Studenţi, investitori, şeful tău, angajaţii tăi?

Vorbeşte pe limba lor. Fii amuzant dacă în faţa ta sunt nişte studenţi. Prezintă-te profesionist în faţa investitorilor, fii flexibil dar precis cu potenţialii clienţi. Nu fii rigid în nici unul dintre cazurile astea. În funcţie de audienţa ta îţi vei alege culorile, fonturile, pozele şi exprimarea din prezentare.

2. Subiectul. Gândeşte-te care este subiectul central al prezentării tale şi de ce contează acesta pentru tine. Pune pasiune în subiectul tău. Pasiunea ta va atrage atenţia altora, mai ales dacă este o prezentare publică. Atenţia altora va genera şi acţiunea acestora. Iar asta contează dacă cei ce te citesc sau ascultă sunt potenţiali clienţi sau investitori.

3. Inspiraţie. Vei găsi cu siguranţă prezentări, inforgrafice sau exemple de design care îţi plac. Pune-le deoparte, inspiră-te din acestea.

4. Culori. De aici pleacă totul. Culorile vor ridica valoarea unui conţinut sau vor agasa audienţa. Culoarea ideilor principale, a titlurilor, a elementelor vizuale, a graficelor. Culorile vor spune despre tine dacă eşti rigid sau dinamic, calculat sau inovator. Alege culorile în funcţie de subiect şi audienţă. Gri+portocaliu te fac profesionist dar deschis la nou. Nuanţele de albastru se folosesc în investiţii. Cu roşu vei vrea să atragi atenţia. Cu galben pe albastru obţii cel mai puternic contrast. Foloseşte instrumente on-line precum colourlovers.com sau colorschemedesigner.com.

5. Fonturi. Designerii de fonturi nu-şi storc creierii pentru ca noi să considerăm Arial, Times New Roman sau Tahoma singurele fonturi din lume. Căutând pe google beautiful fonts, elegant fonts sau headline fonts vei descoperi minunata lume typeface. Incearcă Fontin, Bebas sau Delicious şi ai să vezi cum ideile tale capătă personalitate.

6. Structura slideurilor. Orice regulă în acest sens te va limita. Eu încep designul unui slide cu Ctrl+A şi Del. Titlul nu trebuie să fie sus, textul nu trebuie să fie centrat. Dimpotrivă. Poţi renunţa la titluri dacă aglomeraţia este prea mare. Sau îl poţi aşeza în stânga. Recomandabil este să fii consecvent de la un slide la altul. Dar dacă vrei să exprimi creativitate, chiar şi consecvenţa devine opţională.

7. Aşezarea în slide-uri. Este bine să nu ai reguli de structură dar este recomandabil să fii ordonat. Foloseşte alinierile in cadrul aceluiaşi slide dar şi de la un slide la altul. Pentru asta există comanda Arrange prin care poţi alinia obiectele, poţi controla ordinea lor, le poţi distribui sau roti.

8. Foloseşte guides. Guides-urile sunt acele linii orizontale şi verticale care te ajută la alinierea în pagină. Ele sunt foarte importante: activează-le, foloseşte-le şi aliniează elementele din acelaşi slide sau din slide-uri diferite. Dacă titlul tău de pe primul slide este pus la 3,2 cm de marginea din stânga, atunci şi titlul tău de pe ultima pagina trebuie să fie tot acolo. Iar guideline-urile te ajută să faci asta.

2 sfaturi utile:

  • click dreapta pe slide, grid and guides, bifează snap objects to grid, iar la grid settings alege cel mai mic spacing posibil (8 grids per cm, adică 0,125 cm). Asta înseamnă că atunci când vei folosi săgeţile pentru a muta obiectele şi text box-urile, acestea se vor deplasa din 0,125 cm în 0,125 cm.
  • pentru a obţine o fineţe şi mai mare a deplasărilor în slide a obiectelor, ţine apăsat pe ctrl şi foloseşte săgeţile. Vei observa cum poţi controla poziţia obiectelor în detaliu şi vei avea o mai mare flexibilitate în design.

9. Argumentează. Fiecare idee sau statistică de pe slide ar trebui urmată de 3,4 puncte de explicaţie sau argumentare. Bunul simţ ne îndeamnă să nu punem mai mult de o idee principală pe un slide.

10. Aeriseşte. Foloseşte cât mai mult spaţiu alb. Asta înseamnă să nu aglomerezi slideurile. Un slide aglomerat este un slide inutil. Dacă vezi că nu ai loc, fă două slideuri. Trei. Patru. Câte sunt necesare pentru a da o structură aerisită. Nu contează lungimea în slideuri a unei prezentări. Mai ales dacă audienţei îi va lua 15 minute să înţeleagă un slide. Acelaşi slide poate fi împărţit 3 părţi a câte 3 minute.

11. Foloseşte poze de calitate. Fii vizual. Trei sferturi dintre oameni pricep mai bine o idee prin imagini. Vei deveni mult mai expresiv dacă în locul unui adjectiv foloseşti o faţă mirată de om. Nu folosi clipart, diagramele PowerPoint, poze pixelate sau de proastă calitate. Cu puţină răbdare găseşti poze de calitate pe unul dintre multe site-uri de poze free (dintre care eu folosesc flickr, deviantart, 500px, stockvault). Nu uita să menţionezi sursele pozelor.

Nu folosi poze de stock, generice, cu oameni frumoşi, cu ochelari, blonzi şi cu o cască la ureche, zâmbind tâmpeşte, bucuroşi că lucrează într-un cubicle. E valabil şi pentru pozele cu piese de şah, mâini care se salută, omuleţi dubioşi sau persoane care sar în sus de fericire lângă un apus de soare. Dacă îţi vei trata audienţa cu falsitate, la fel te va trata şi ea pe tine.

Prezentari profesioniste PowerPoint-1

Before

Prezentari profesioniste PowerPoint2

After

VS

12. Foloseşte pdf pentru proiecte, oferte, documente, ebooks şi orice altceva ce nu presupune prezentări publice. Eu folosesc cute pdf writer pentru conversia pdf.

11. Alte comenzi şi sugestii utile

  • fă graficele în excel şi importă-le în PowerPoint. Pentru un control în delatiu al acestora, foloseşte comanda Ungroup de 2 ori pentru a avea control asupra fiecărui element individual din grafic. Îl colorezi, îl muţi, îl editezi după cum doreşti. Atenţia însă că nu mai poţi modifica datele din grafic.
  • foloseşte zoom: ctrl + rotiţa de la mouse. Vezi obiectele în detaliu.
  • cel puţin 1,25 puncte între rânduri, dar de cele mai multe ori 1,5 este potrivit.
  • încearcă să nu foloseşti margini (borders) la obiecte. Dă o notă de eleganţă şi aerisire a designului.
  • nu te feri să foloseşti alte programe de grafică (Photoshop, Illustrator, Corel) pentru poze sau obiecte mai atrăgătoare pe care să le copiezi apoi în documentul tău.

12. Ce să NU faci în PowerPoint

  • fără clipart, diagrame, poze proaste sau de stock
  • fără bullet points pe cât posibil
  • nu folosi template-uri. Ce rost are să foloseşti antetul pe fiecare slide? Spaţiul e preţios!
  • fără margini la obiecte (borders)

Aşadar, nu este vina PowerPoint dacă prezentarea ta este urâtă. Din moment ce sunt persoane care reuşesc să facă prezentări care vând, care impresionează, care schimbă vieţi şi motivează oameni asta  înseamnă că se poate. Aşa cum spune prezentarea de mai jos, nu este vina telefonului dacă conversaţia ta e de căcat. Fă un efort în plus şi poţi transforma banalul în excepţional.

Acum, după ce ţi-am explicat cum se face, n-ar trebui să mai intri aici şi să apelezi la cineva care se pricepe. Sau poate da.

Cel puţin 9 lucruri pe care eu le recomand către alţii dar nu le fac pentru mine

Stând de vorbă cu omul care mi-a făcut curăţenie în grădină săptămâna trecută, mi-a spus că şi el plăteşte la rândul său pe altul să îi facă curat în propria ogradă. Asta pentru că nu are timp. Desigur că timpul nu e o scuză dar, pe principiul cizmarului care umblă cu încălţările găurite, îl înţeleg.

Aşa cum în casa unui electrician nu vor funcţiona niciodată toate circuitele electrice, iar copilul de profesor va fi întotdeauna cel care rămâne în urmă cu temele, aşa şi eu descopăr la mine zilnic lucruri pe care le recomand, uneori frenetic, clienţilor şi cunoscuţilor mei; dar eu nu le fac, deşi ar trebui. Iată câteva dintre ele (lista este actualizabilă):

1. Scrie pe blog măcar o dată la 2-3 zile. La început scriam. Să fim înţeleşi totuşi: nu sunt blogger, iar 2-3 ore pe zi pentru un articol sunt uneori prea multe.

2. Fii activ pe Facebook. Nu agresiv, doar activ. Nu interesat, doar actulizat. Eu reuşesc să fiu doar actualizat.

3. Fii atent la detalii pe site-ul/blogul tău. Mătură toate buggurile, fă-ţi butoanele atractive, pune poze de calitate, răspunde prompt la comentarii, actualizează conţinutul, publică studii de caz şi testimoniale, SEO. Unele le fac, altele nu.

4. Nu mai amâna! Nu sunt nici adeptul disperării: lucrurile bune se întâmplă la timpul lor. Dar am observat cât de uşor mâine devine luni, iar luni devine anul viitor.

5. Cărţi de vizită. Întotdeauna să ai o carte de vizită la tine. Tu şi toţi angajaţii tăi. Până şi femeia de servici. Ea va deveni cel mai tare networker al tău, în medii în care tu nu ai acces. De prea multe ori mi se întâmplă să nu am cărţi de vizită la mine. Posibilă soluţie: mi-am plasat strategic 10-15 bucăţi în fiecare haină, geantă, mapă.

6. Fii consecvent. Orice regulă pe care o institui trebuie urmată. Dacă o încalci, se numeşte recomandare. Iar recomandările sunt menite să nu fie urmate.

7. Follow-up, feed-back. Măcar o oră pe săptămână pentru a vorbi cu foştii  clienţi şi potenţialii colaboratori recomand tuturor. Inclusiv mie.

8. Trezeşte-te de dimineaţă. Cu numai o oră mai puţin de somn de dimineaţa rezolvi măcar 2-3 puncte din lista asta, inclusiv punctul 8.

9. Dă-te jos din maşină! Le-am recomandat tuturor oamenilor de vânzări ca măcar o dată pe săptămână să se ducă la muncă sau la cumpărături cu autobuzul sau pe jos. Să ia contact direct cu oamenii. Maşina te izolează de cei pe care un om de vânzări trebuie să-i cunoască îndeaproape. Inclusiv un om de marketing ar trebui să facă exerciţiul ăsta cât mai des.

Aşadar nu fă ce face popa. Fă ce zice consultantul.

 

 

Cărţi de vizită ciudate, creative, jenante. Toate de la mine din sertar

Dorin Alexandrescu Brasov contact

Chiar dacă nu am o activitate intensă de networking (intens însemnând zilnic) mi-am însuşit reflexul de a preţui fiecare carte de vizită pe care o primesc. Şi de a-i da şi cărţii mele un share cu fiecare ocazie.

De aceea am pe birou un teanc de câteva sute de cărţi de vizită, dintre care, strict vizual vorbind, majoritatea lasă de dorit. Îmi place să mă uit prin ele şi să îmi amintesc de unde le am, cu ce ocazie le-am cules şi cum le-aş putea folosi.

Presupun că pentru un om de vânzări e ceva obişnuit şi ştiu vreo 2-3 care ar preţui mormanul meu de cărţi de vizită.

Cele mai ciudate cărţi de vizită pe care le am (ca profesie şi/sau domeniu, nimic peiorativ):

  • meşter popular sticlar: hârtie tăiată strâmb cu foarfeca, adresă de yahoo. Ţin minte că nu a avut nicio ezitare de a-mi înmâna cu mândrie contactele lui.
  • peşte şi produse din peşte: trebuie să vă împărtăşesc domeniul web: andimartranzact punct ro. Nu accesaţi pentru că nu merge. Pescăria o ştiu şi îmi place totuşi.
  • atelier de mozaic: trebuie să cauţi bine pe carte să vezi ce face. O bucăţică de mozaic ar fi fost mai potrivită pe post de carte de vizită.
  • o actriţăgood to know.
  • cineva de la SNSPA care are scrisă cu pixul pe spate adresa de yahoo.  Profesionştii sistmeului de învăţământ.
  • articole de pescuit: Design în Power Point. Sper. Altfel n-are nicio scuză.
  • bijuterii şi accesorii, cu un calendar pe spate. N-ar fi chiar rea ideea: cumperi inelul şi îţi notezi pe spate data nunţii ca să n-o uiţi. Nu cred însă că au gândit atât de departe.
  • un carton pe care scrie simplu, cu un pix negru, scris de tipar, tehnic: DL. GUGU; şi numărul de telefon. Excelent. Păcat că nu mai ştiu cine e.
  • aceeaşi chestie cu tăietura cu pixul, numai că de data asta taie telefonul şi scrie frumos cu pixul un altul. Una dintre cele mai mari companii producătoare de mobilă din România. Chief of Marketing Dep.
  • o firmă care se numeşte Prinţesa EC srl. Ai ghicit cu ce se ocupă? Exact. Contabilitate. 
  • Yoga şi meditaţie: “Fii femeia care ai fost menită să fii”. Nu cred că mi se adresează.

Câteva observaţii de stil:

  • cărţile de vizită ale avocaţilor sunt negre şi mate. Fără excepţie. 4 din 7 au şi o balanţă.
  • cea mai creativă carte de vizită pe care o am şi pe care am văzut-o e a lui catalin.petru. Un carton cretat mat pătrat 9×9, cu nişte urme de picioare, site, email şi o distanţă: 42km195m. Omul e maratonist.
  • doar 2 qr coduri. Unul din străinătate, altul inutilizabil. Plus al meu.
  • un breloc metalic sub formă de casă de la Regency. Îl ţin pe post de carte de vizită.
  • prea multe adrese de yahoo. Mult prea multe.
  • cărţile de vizită ale inginerilor au toate ceva în comun: îţi ia între 15-20 de secunde să afli ce face firma aia sau să renunţi în a mai căuta.
  • cărţile de vizită ale corporaţiilor au şi ele ceva în comun: calitatea.
  • dacă ai în mână o carte de vizită de calitate uită-te la oraşul de unde e firma. E o mare posibilitate să fie din Bucureşti. O zic cu regret, dar pe cele din Braşov le recunoşti mai uşor. 
  • prea multe fonturi ilizibile. Mult prea multe. Fonturi de mână, înghesuite, slab serif, condensed, lipsă contrast.

carte de vizita creativa
Câteva statistici:

  • băncile predomină. Şi imobiliarele. Nimic nu este întâmplător. Împreună au peste 30% dintre toate cărţile mele de vizită. Din păcate, dintre cei de la bănci, nu cred ca mai mult de 2,3 au şi cartea mea de vizită.
  • aproximativ jumătate dintre cei de pe cărţi nu îi mai cunosc. Poate nici nu i-am cunoscut personal. Nu că ar fi asta o scuză pentru a-i nu contacta. 
  • sub 5% dintre cărţile de vizită sunt memorabile. Doar 2-3 au un mesaj personalizat. Aproape nici un slogan creativ. Niciun typeface.
  • 70-75% sunt pe carton mat. Ceea ce e bine. Vreo 5% pe cartoane speciale: plastifiate, cretate şi altele.

 

 

 

De ce nu mai citesc cărţi de business?

Nu e ca şi când mi-am propus dintr-o dată să nu mai citesc cărţi despre afaceri dar recunosc că pur şi simplu mă plictisesc teribil. Numai când văd un titlu pe o tarabă sau o prezentare la TV sau pe net despre nu-ştiu-ce-guru care o să-mi transforme viaţa şi viziunea în x paşi îmi vine să casc.

Iar la capitolul ăsta intră şi cărţile de marketing sau dezvoltare personală; de ultimele nici nu eram prea înebunit, acum mă atrg şi mai puţin.

Şi nu, nu am încetat să mai învăţ lucruri noi. Nu, nu le ştiu pe toate. Pur şi simplu am alte motive întemeiate să nu mai citesc cărţi de business sau dezvoltare personală:

1. Acestea descriu concepte şi studii de caz după ce s-au petrecut. Le analizează în prezent exact ca antrenorii de fotbal filosofi care disecă o tactică de joc la sfârşit, dar n-ar fi fost în stare să o aplice corect în timpul meciului. Aţi auzit voi de vreun medic care a devenit guru în medicină după ce a scos o carte în care descria ce tratament a luat pacientul care tocmai murise?

Mulţi au devenit experţi înainte de criză, puţini au prevăzut-o, niciunul nu a găsit remedii. În 4-5 ani criza va fi istorie, iar atunci va apărea o carte: “Cum să depăşeşti criza în x metode?”. Eu aş vrea să-mi spună acum. Şi mie şi ălora mai mari.

2. Citesc beletristică. Şi uneori istorie. Iar asta îmi ia din timpul pentru cărţile tehnice. Prefer literatura clasică sau contemporană cărţilor de dezvoltare personală. O fi demodat? Nu ştiu, nu mă interesează, dar am observat că dacă ştii să cum s-o citeşti, o carte de literatură artistică te va învăţa ce cuprind 5 cărţi de dezvoltare personală.

Istoria lui Neagu Djuvara, pamfletele vesele şi triste ale lui Dinescu (cel de mult apus, nu copia neizbutită contemporană), criticile lui Dan C. Mihăilescu, romanele lui Marin Preda, ferma lui Orwell. Lumea literaturii chiar dacă este fictivă, este autentică. Nu are interes, îţi este prietenă, nu se vinde (numai) după copertă. Te face să vibrezi la lucruri mărunte, nu numai la clinchetul banilor şi perspectiva succesului.

3. Cărţile de business sunt traduse prost în română. Şi rareori îmi pică în mână o carte în engleză. Recent am citit o lucrare de copywriting, cea cu 100 de idei geniale. Îţi dai seama ce însemnă să citesc despre cum să scriu texte care vând dintr-o carte prost tradusă. Chinuitor. Asta se întâmplă când traducerea este făcută de oameni care chiar atunci au căutat “pe net” ce înseamnă copywriting. Este ca şi când eu aş încerca să traduc un manual ingineresc. Da, oi şti engleză, dar habar n-am inginerie.

4. Studiile de caz din cărţile de marketing m-au fascinat în facultate şi mi-au tăiat elanul în prima lună din câmpul muncii. Atunci am aflat că e imposibil să aplici la IMM-uri ce face Mcdonald’s peste ocean. Nu numai în România, ci şi în toată Europa. Cărţile de marketing şi management au lacune serioase în businessul mic. Nu poţi descrie viaţa unui om fără să aduci vorba de adolescenţă. Dar – nu-i aşa?! – nu-i întreba pe oamenii mari cum au făcut primul milion.

5. Rareori cărţile de business ale ultimilor ani au adus inovaţie. Au reîncălzit în schimb aceeaşi ciorbă: motivaţie, Steve Jobs, Amazon.com, Trump, Branson… Sunt desigur şi excepţii (Godin, Funky Business, blue ocean strategy), dar atât de rare încât ajungi să nu le mai distingi.

6. Viaţa este şi altceva decât business, marketing, management şi alte jargoane de corporaţie. Dacă ţi-ai întâlnit prietenul din liceu cu care te distrai copios şi fără inhibiţii, iar acum vorbeşte ciudat şi are parcă un băţ în cur, uită-te în biblioteca lui. Sau la locul lui de muncă. Am trecut şi eu prin asta, tentaţia businessului este mare. Te face să te simţi bine când te duci la ţară şi vrei ca lumea să creadă că eşti director de bancă. Numai că ţăranii ăia îţi oferă studii de caz mai bune decât cărţile tale de business.

Desigur dacă eşti în facultate nu lua în seamă ce-am scris. Trebuie totuşi să citeşti Trout, Kotler, Zig Ziglar şi mulţi alţii dar nu uita nici de Eminescu, Rebreanu, Tolstoi şi mulţi alţii. Cele mai bune strategii de management le găseşti la eroii clasici.

foto

Sensiblu nu are creativitate

Nu comentez de obicei spoturi TV. Este un subiect atât de fumat încât provoacă înecăciune. Remarc totuşi lipsa de inventivitate a celor care se ocupă de Sensiblu. Nici nu mă interesează cine.

Prin luna mai vine Vodafone cu o campanie foarte bună, “Împreună suntem mai puternici”. Ideea de bază este cea a comunităţilor, triburile lui Godin. Grupuri de oameni cu nevoie specifice.

Acum Sensiblu se comportă ca un patron de impex care, văzând o reclamă la TV, spune: “Hai să facem şi noi aşa. Dar mai frumos!”. Ceea ce, la nivelul acela mic, nu e mare lucru. Dar când ai vânzări de peste 230 de milioane de euro ar trebui să ai şi bugete şi pentru un concept inovativ. N-or fi cei de la Catena geniali, dar măcar sunt originali.

spotul sensiblu “O farmacie pentru fiecare” aici

Vodafone, “Împreună suntem mai puternici”

Există specialişti în social media?

Social Media Brasov

Nu sunt specialist in social media. Nu am fost şi nici nu am pretins că sunt. Nu ezit să dau sfaturi de bun simţ, fără să garantez, din propria experienţă, pentru firmele, prietenii și cunoștințele la care sau cu care am lucrat. Dar sunt tentat să renunţ şi la asta.

Una dintre cărţile pe care le respect şi care m-au învăţat multe, BuzzMarketing (Mark Hughes) descrie cele 6 butoane care trezesc rumoarea:

  1. tabu
  2. ciudat
  3. scandalos
  4. amuzant
  5. remarcabil
  6. secretele (păstrate sau dezvăluite)

În social media toată lumea este în goană după like-uri şi share-uri. Şi pentru a le obţine dezvăluie secrete, sunt scandaloşi, prezintă lucuri remarcabile. E un adevărat spectacol.

Ce omite însă cartea să spună: Cu cât te chinui mai mult să faci un buzz (să aduni like-uri, fani) cu atât şansele de reuşită sunt mai mici.

Fă cunoştinţă cel de-al 7-lea buton al rumorii: naturaleţea. Mie îmi mai place să-i zic şi nimereală. Adică ceea ce specialiştii în social media nu pot avea din start. Pentru că ei se chinuie să fie plăcuţi, să adune prieteni şi fani.

Da, bineînţeles că poţi strânge un milion de like-uri fără să fii natural. Brandurile cu cele mai multe like-uri sunt cele cu istorie şi cu fani adevăraţi cu mult înainte ca Facebook să apară: Coca Cola, Disney, MTV, Starbucks, Red Bull ş.a..

Dar pentru a fi plăcut cu adevărat, pentru a lega o relaţie sinceră cu persoana de la celălalt capăt al mousului, fii natural şi lasă lucrurile să decurgă de la sine. Fă-ţi treaba bine, fii tu însuţi şi nu te lăsa sedus de mirajul milionului de fani.

Mai bine 300 de prieteni sinceri, decât un milion de fani de conjunctură. Cei 300 nu te vor lăsa să dai faliment, în timp ce restul nici nu vor şti dacă mai exişti sau nu.

 

 

 

 

Tu îţi alegi clienţii sau ei te aleg pe tine?

marketing brasov consultanta

Ai clienţii pe care ţi-i doreşti?

Să-ţi dau un exemplu: am avut o întâlnire acum 3 ani cu un potenţial client care părea dispus să-şi crească afacerea. Avea sediul la stradă, trebuia să fie lesne găsit de clienţi. Dar nu avea “firmă” pusă afară. Îl întreb de ce şi îi zic că ar trebui să-şi pună. Îmi răspunde sec: “Ah, costă mult şi în plus trebuie să iau şi multe aprobări, mai bine mă lipsesc”.

A fost momentul în care mi-am dat seama că misiunea mea este pe cale să se încheie fără ca măcar să fi început. M-am stins treptat la acea întâlnire, am fost plat, nu am abut nicio idee. Aveam de-aface cu un potenţial client comod. Nu calic, nu dificil, ci golit de ambiţie, îmbuibat de prejudecăţi.

Orice idee extravagantă de marketing va fi implacabil respinsă. Chiar şi ideile “de bun simţ” se vor lovi de imposibilitatea implementării: bani, aprobări, rezultate târzii, “am încercat deja”…

Dacă te plângeai că clienţii dificili sunt aceia care îţi cer deadlineuri scurte şi se răzgândesc rapid, află că de fapt aceia sunt clienţii buni. Sunt dinamici, ştiu ce vor, acceptă idei argumentate.

Omul nostru în schimb, nu va fi trezit nici de o fanfară de advertiseri. El vrea clienţi. Acum. Cel târziu mâine. Nu prea mulţi, pentru că nu le face faţă. Fără prea mult efort, pentru că înainte de criză veneau clienţii singuri.

Totuşi am simţit remuşcări: am renunţat eu prea uşor? nu era asta o provocare? ar fi trebuit să găsesc resursele pentru a-i explica omului ce beneficii aduce ieşirea din starea lui de comoditate? sau pur şi simplu nu se merită?

Răspunsul aveam să îl găsesc mai târziu: Da, eu îmi aleg clienţii. Nu, nu se merită să investesc timp într-o afacere ce va fi frânată de limitele managerului. Din 30 de idei bune de marketing 28 vor fi respinse; celelalte două vor fi prost aplicate.

Calculul este unul pragmatic: timpul şi energia investite în trezirea la viaţă a unui manager puturos valorează mai mult decât dacă aş reface afacerea aia de la zero, cu alţi oameni. 

Cu timpul mi-am dat seama că toată comunicarea de marketing contribuie la cernerea clienţilor. Prin felul în care te exprimi atragi clienţii pe care îi vrei. De la textul de pe site, la primul salut faţă în faţă. Dacă atitudinea ta este corectă, dacă tonul vocii folosit de brandul tău este unul adecvat, vor veni clienţii potriviţi.

Tu îţi alegi clienţii, prin felul în care vorbeşti pe site, comunici cu ei,  îţi scrii e-mailurile sau ofertele.  Dacă te plângi de clienţii tăi, înseamnă că nu comunici corect. 

 

de vrei să mă cunoşti mai bine, vezi aici

 

RHCP | Cum să umpli un stadion la concert

Întrebat de reacţia fanilor la ştirea despărţirii de Iris, Cristi Minculescu a răspuns cu un cinism aproape amuzant: “Păi fanii ăia de care vorbiţi nu au putut să umple Stadionul Naţional la concertul de 35 de ani!”.

Oficial, concertul Iris a fost mutat de pe stadion din cauza unor probleme tehnice. Neoficial nu s-au vândut bilete.

Diseară ma duc la concert la Red Hot Chili Pappers. Agitaţie mare de parcă ar fi venit Beatles în România. Red Hot nu este chiar cea mai bună formaţie care a venit pe la noi. Ba se şi zvoneşte că live sunt cam plictisitori. Oricum, nucleul tare al fanilor întotdeauna va fi dat pe spate.

Eu mă duc pentru că este prima formaţie rock care mi-a plăcut. Soloul din Scar Tissue m-a apropiat ireversibil de muzica asta zgomotoasă.

Americanii şi-au început promovarea concertului încă dinaintea anunţului oficial. Zvonurile au rolul de a creşte suspansul. Când s-a dat drumul la bilete, cele de pa gazon s-au vândut în câteva zile. De câteva săptămâni presa aduce aminte constant de concert. Pe facebook lumea abia aşteaptă. Bloggerii au concursruri cu bilete ca premii. Nimic nu este întâmplător. Stadionul va fi plin.

Cristi Minculescu şi cei de la Iris or fi crezut că inerţia va aduce 35.000 de oameni la un concert pe care îl poţi vedea gratis la multe festivaluri ale berii sau concerte de campanie. Ei şi-au făcut fanii să uite drumul către sala de concert. Când Phoenix venea în anii ’70 în oraşul tău se ştia “pe surse”. Găseai greu bilet şi oricum nu erau locuri îndeajuns de multe pentru prea multă publicitate.

Dar rockul nu se mai face în dube, cu albume înregistrate într-o zi şi cu 10 bisuri în finalul concertului. Ca să umpli un stadion, pe lângă istoria ta de peste 30 de ani în muzică, îţi trebuie un an de zile de promovare constantă, cel puţin un sponsor puternic şi o bază de fani fanatici, care ar veni de la 500 de km să te vadă.

Asta n-a înţeles Cristi.

foto

Excesul de şcoală dăunează meseriei

Ca să nu mai rămâie repetenţi şi anul acesta, şi anul trecut, şi acum 5 ani, sistemul, reforma şi nenea inspectoratul au promis tinerilor viitori jmecheri că vor fi siguri baca-laureaţi, trecători dolce farniente prin facultate, masteranzi cum laude şi doctori fără drept de operaţie.

Mare le-a mai fost mirarea mai-marilor, văzând cum viitorii faianţari, dulgheri, culegători şi şoferi de tir s-au proptit deodată cu ochii înţepeniţi în camerele de supraveghere, deviaţi de la menirea lor de şomeri de lux.

Ce-i trebuie mecanicului bac? Este bacul obligatoriu? Geme piaţa muncii de specialişti dintre cei 84% care au luat bacul acum 5-6-8 ani?

Nicidecum! Atunci când ne izbim de cruditatea realităţii, dă strechea în noi şi ne agităm ca nişte furnici într-un muşuroi, înainte de ploaie. Părinţi care hulesc, profesori care se spală pe mâini, autorităţi care ridică din umeri: toţi uită că excesul de şcoală dăunează meseriei. 

Ce s-ar face inginerul fără Dorel? Ce s-ar face ‘telectualul fără vânzătorul de la librărie? Ce s-ar face marketerul fără ambalator? Şi ce să ne facem noi toţi cu ‘jdemii de ingineri aeronautici, manageri cu doctorate dar fără o oră de muncă, hârtii de absolvenţi pe post de maculatură?

Neagu Djuvara a lucrat 20 de ani la teza sa de doctorat. Azi se downlodează în 3 minute. E bine că cel puţin jumătate dintre ei nu o să mai aibă ocazia asta. 

foto