Tag Archives: Dorin Alexandrescu

Recomandări din offline #4

1. Veți găsi în Brașov pe strada Mureșenilor un mic loc – cât o cămăruță – care vă dă posibilitatea de a vă întoarce în timp cu stil. Este un magazin de antichități, vis-a-vis de Piața Sfatului unde găsești întotdeauna o idee de cadou original, mai ales dacă intri în criză. Sunt și lucruri scumpe și ieftine, și de calitate și kitschuri; genul de loc în care, dacă te învârți pe loc cu un ghiozdan în spate, ți-e frică să nu dărâmi lucruri.

2. Festivalul Interanțional de Muzică George Enescu pe care, cu toate că are loc în Toamnă, vi-l recomand de pe acum, la gândul că deja s-au dat peste jumătate dintre bilete în primele ore de la publicarea lor. Și dacă tot vă duceți, alegeți Ateneul Român. Feriți-vă în schimb de Sala Palatului.

3. Piperul Sischuan. Nu știu în ce măsură îl veți găsi la supermarketuri, eu l-am achiziționat de la un magazin simpatic de pe Michael Weiss din Brașov. Este atât de aromat încât îmi vine să-l folosesc exclusiv pentru miros. L-am băgat întreg cu succes în orez, printre pipote și inimi de pui, chiar și peste pește alb (ușor pisat).

4. Filmul Hitchcock nu este o capodoperă, dar cu siguranță merită văzut. Măcar de dragul lui Anthony Hopkins. Apoi ne putem uita la Psycho, care este o capodoperă.

5. În documentarul Welcome to North Korea, realizat și premiat în 2001, este cea mai bună mărturie a vieții cotidiene din statul comunist: bulevarde pustii cu 4 benzi pe sens, păsări plângătoare și familii dezbinate de graniță. Nu este nimic melo-dramatic sau dur, poate tocmai de aceea este un documentar discret dar extrem de realist și actual.

poza de aici

 

Recomandări din offline #3

Biblioteca

1. Toată lumea face grătar. Aproape oriunde. Dar atât de puțini se pricep să iasă din clișeele arse sau soioase că aproape îți vine să solidarizezi câteodată cu vegetarienii. Aici intervine Ceasu Rău. În ciuda numelui, oamenii aștia oferă cel mai bun și mai variat grătar pe care l-am savurat vreodată. Fie că ne ospătăm cu ficat de porc sau mușchiuleț lăsate numai cât trebuie la foc, fie ne angajăm la tradiționala fleică sau fadul piept de pui retransformat, la Ceasu Rău nu dai greș cu grătarul.

2. “Things I Overheard While Talking to Myself”, bestseller-ul lui Alan Alda, dovedește că un talent – mai ales artistic (în cazul său actoria) – nu vine niciodată singur. O carte despre valori, despre ce caracterizează o viață bună, filosofie ușoară dar plăcută, mascată ușor sub un umor la îndemână.

3. Dacă tot vă uitați la televizor, puteți măcar viziona producții de calitate. Sau cel puțin originale. Pe obscurul post Look TV, avem sâmbătă de la 12 o emisiune despre ciuperci, mâncare, muzică și natură. Se numește Big Boletus, unde un domn care se pricepe ne explică toate tainele ciupercilor ne- și comestibile, pe care cu siguranță nu le știam. Apoi le gătește pe cele comestibile și ne uităm la ei cum mănâncă și se distrează.

4. Cursurile Școlii Române de Afaceri Brașov pentru tinerii întreprinzători și pentru IMM-uri. Sunt gratuite și  utile. Trebuie doar să aveți timp și disponibilitate.

5. Un film de duminică după-masă care n-o să vă iasă rapid din minte: Mo’ Better Blues. Cu un Denzel Washington tânăr și în formă, regizat de controversatul Spike Lee, filmul este de fapt un omagiu adus blues-ului.

De ce sunt politicienii curve

Sau de ce cred eu că ar trebui sa fie.

În idealismul meu din trecut, aveam convingerea că un guvern de tehnocrați ar fi salvat  România. Specialiștii, profesioniștii, experții. meseriașii din țara asta și-ar fi dat mâna pentru a transforma societatea și economia.

În prezent îmi vine greu să văd un manager român, fie el și de multinațională, că poate influența un plen de pe podiumul parlamentului, pentru a-și trece legile, oricât de bune ar fi ele. Sau că are el răbdarea de a se lupta cu toate hățișurile birocratice. Sau că poate ține în frâu toate grupurile de interese, fără compromisuri majore. Sau că nu pică în capcanele celor care ar încerca să-l corupă.

Specialistul este obișnuit să acționeze și să ia decizii. Să se impună prin ierarhie sau competențe, mai puțin prin fler sau compromisuri.

Marii politicieni din Europa actuală și din istoria României nu au fost cei mai buni specialiști în ceea ce făceau. Poate tocmai de aceea au și fost “expulzați” în politică. Care expert s-ar mulțumi oare cu mediocritatea politică în pofida prestigiului profesional?

Dacă ar fi cazul să fii reprezentat într-o sală de judecată, ce ai alege între:

  • un avocat descurcăreț, sigur pe el, bun negociator

și

  • un “băiat cuminte”, bun profesionist dar incapabil de a-și impună ideile?

Eu l-aș alege pe primul. Așa cum aș alege să fiu reprezentat de un guvern de oameni abili, buni pe ceea ce fac, dar excepționali negociatori și diplomați. Chiar dacă asta presupune o doză de ipocrizie, compromis, rigiditate și “jmecherie pozitivă”. Pentru a-și impune ideile și a nu fi corupți, politicienii trebuie să fie și curve. De aceea “băieții buni”  nu au reușit niciodată în politică. Ei dau echilibru mediului privat. Și acolo ar trebui să rămână.

sursă poza

 

Recomandări din offline #2

Beca's Kitchen

Beca’s Kitchen

1. O recomandare retroactivă: o plimbare cu autobuzul în săptămâna “altfel” a școlilor. Autobuze pline ochi de copii care se duc la muzee, copii de școală primară sau pre-adolescenți gălăgioși. Este oricând binevenită o infuzie  de haos. Iar dacă ești om de vânzări sau antreprenor sau mai ales – lucrezi în cercetare de piață – n-ai voie să nu mergi cu autobuzul măcar o dată pe săptămână.

2. Cărțile din colecția Taschen. Mai ales biografiile celebrităților prezentate prin cele mai reprezentative poze din viața lor.Vă dau și link ca să știți ce să cereți la librărie (Cărturești).

3. Controversata carte a lui Lucian Boia, “De ce este România altfel” este menită să te debusoleze și ambiționeze, în același timp. Numai după ce vei fi căutat și alte argumente în alte cărți, ea își va fi atins scopul real.

4. Dacă ai poftă de ceva dulce și cu ciocolată, dar și ceva bani în buzunar, treci pe la Leonidas (în Brașov pe Michael Weiss). Este unul dintre acele 1000 de locuri în care trebuie să intrați într-o viață.  Nu trebuie să cumpărați cu plasa, dar trebuie savurat din plin.

5. Tot la capitolul resfățuri culinare, vă recomand Beca’s Kitchen din București. Genul de local pentru care merită să faci un ocol special din drumul tău. Este opusul mâncării repezite, ceva nou în fiecare zi, rezultatul unui proiect frumos, pus în practică de un antreprenor cu pasiuni și condimente naturale.

 

Recomandări din offline #1

Deseori îmi pică în mâini sau în ochi lucruri interesante care merită împărtășite și cu alții. Doar că atunci când citești o carte, o revistă sau vezi ceva captivant pe stradă, te impresionează ceva și vrei să le spui și altora, butonul de share nu este de găsit.

Asta nu înseamnă că nu pot răspândi și la alții ceea ce mă impresionează pe mine. Viralul nu s-a născut o dată cu internetul.

De aceea o să vă expun în fiecare vineri la ceea ce eu citesc sau văd din offline. Uneori fără linkuri. Și cu cât mai multe lucruri de învățat. Despre viață, business, cărți, marketing, muzică, filme, televiziune.

Recomandări din offline #1

1. Din DOR#11 (primăvara 2013)  am citit despre Mikey H, cum a ridicat el sprâncenele bloggerilor mari de la noi și cum strânge 800 de like-uri și 166 de share-uri în 30 de minute.

2. Citiți dosarul despre Istoria Secuilor în numărul de pe Februarie al revistei Historia, înainte de a vă da cu părerea (orice părere) despre autonomie, autoguvernare, autodeterminare, independență.

3. Povestea (rețeta) lui Dan C. Mihăilescu din cartea Intelectuali la Cratiță este una dintre cele mai tulburătoare scrieri pe care am citit-o în ultimul an. Toată cartea dealtfel merită mirosită.

4. 3 filme diferite care pot fi văzute ca un serial, în ordinea următoare: Warm Springs, The King’s Speech, Hyde Park on Hudson. Chiar dacă istoria nu poate fi învățată exlusiv din filme, asta nu înseamnă că nu poate fi impecabil interpretată.

5. Dacă aveți ocazia, nu ratați Diana Krall în concert la București, pe 30 Iunie. Încântătoare.

6. Chiar dacă pare obositor ca după o zi de business să te uiți la o emisiune de business, Moise Guran poate fi util măcar o dată pe săptămână.

poza de aici

 

 

Ce-am învățat de la Școala Română de Afaceri Brașov

Pentru că dacă ne oprim din învățat murim, de curând am luat parte la un curs organizat de Școala Română de Afaceri Brașov, pe tema “Cum să îți creezi propria afacere”. Este interesant de observat avântul antreprenorial al multor tineri care au idei, dar caută și knowhow.

Dincolo de informațiile utile și sfaturile practice furnizate de traineri (cărora le mulțumesc pe această cale), după 4 zile de cursuri și interacțiune cu oameni faini pot trage următoarele concluzii:

1. Statul nu sprijină IMM-urile și cu atât mai puțin start-up-urile. Ceea ce e bine din două puncte de vedere:

  • statul încurcă atunci când încearcă să ajute
  • niciun mediu de business nu se dezvoltă organic folosind cârje

2. Frica domină piața. Frica de a cumpăra, frica de a investi, frica de a pierde bani, frica de a angaja, frica de a aplica o strategie de marketing atipică, frica de eșec. Și unde e frică, este și lipsă de bani.

3. Vrei fonduri nerambursabile pentru start-up? Se poate. Numai că trebuie să ai o afacere care produce cu adevărat valoare: locuri de muncă, produse excepționale, taxe plătite la timp, transparență. Nu te baza pe bănci. O să facă tot posibilul să nu-ți dea bani. N-au niciun interes.

4. Nu porni o afacere din nevoia de a avea bani. Nici în lipsa lor. În cel puțin primul an de activitate, o să fii ca un student de cămin în anul doi: o să te cauți de mărunt prin buzunare să mergi cu nașul pe tren.

5. Tot mai vrei fonduri nerambursabile? Ai multă răbdare și pregătește-te să raportezi frecvent ceea ce faci către cei care te finanțează.

6. Fă rost de bani și de curaj pentru afacerea ta dar angajează profesioniști pentru ceea ce nu te pricepi. N-ai vrea ca copilul tău să învețe alfabetul cu vecina de la 2, nu?

7. Planificarea excesivă, excel-urile și bugetele inhibă inițiativa. 

8. Flayerele și reclamele la radio sunt moartea marketingului. Dar inițiativa fără planificare este inutilă [later edit]

9. Toată lumea vrea o covrigărie.  

10. Fă o afacere! Este singura cale în cale prin care poți depinde 100% de tine.

 

De la corporate la IMM. Cum se implementează viziunea unui manager?

Încă nu am găsit nici eu raspunsul dar te provoc pe tine să îl cauți.

În toate documentarele și cărțile despre Steve Jobs se spune același lucru: era un control freak, obsedat de fiecare detaliu, își impunea viziunea în fiecare element al afacerii: de la strategia de extindere pe piețele emergente și prezentarea lansărilor de noi produse, până la alegerea nuanței de alb-pur al propriilor produselor.

Acestea erau  rezultatul cercetărilor lui, butonul unic de pe Iphone era viziunea lui, până și de scările din Apple Retail Store s-a ocupat personal ca acestea să fie transparente.

Dar de ce nu se spune în aceste cărți și documentare care este sistemul prin care el – ca manager/proprietar/vizionar  își impunea aceste idei și le transforma în decizii implementate fără greșeală? Se ducea el in laboratorul de culori pentru a sta de vorba cu chimiștii? Le spunea el designerilor de interior să facă acele scări transparente?

Asta ar fi și contra-productiv și limitat ca model de luare a deciziei. Centralizarea face compania să fie dependentă de omul cheie, să se miște greu, ceea ce mulți dintre clienții Apple și analiști invocă în acest moment, după moartea lui Jobs.

Care este drumul unei viziuni de la idee la implementarea constantă?

Polul opus al acestei strategii îl observăm la companiile de stat. Acestea nu au o viziune, nu au un manager, iar decizia se ia individual, centralizat (“Să vedem ce zice șefu’ “) sau deloc. Deși au proceduri stricte, angajații – inclusiv cei de decizie – interpretează sau nu își asumă răspunderea.

Și la companiile mari din industrie observăm același lucru: în afara procedurilor ce țin strict de producție, aceste firme nu par a aplica politici unitare; nu știe stânga ce face dreapta, comunicarea internă de brand este zero.

IMM-urile. Cum să implementeze managerii  “mici” viziuni mari? 

Oricât de genială poate fi o idee de afacere, managerul nu va putea de unul singur să o implementeze. Are nevoie de oameni de calitate care să îi transmită viziunea. Și de metode prin care această viziune să fie asimilată și aplicată în toate aspectele afacerii.

Totul începe de la recrutare. Nu ai cum să dezvolți viziuni mari cu oameni mici. Se spune că oamenii pe care îi angajezi ar trebui să fie mai buni ca tine. Bine ar fi să nu fie doar un mesaj de facebook.

Din păcate puține companii mici au tehnici și proceduri de urmat. Și mai puține le folosesc cu adevărat. Adică angajații ori fac ce cred ei că trebuie făcut, ori nu fac deloc.

Majoritatea managerilor de companii mici cu care am vorbit cred că trimiterea oamenilor la traininguri ține loc educație în cadrul firmei. E ca și când un părinte se așteaptă ca școala sau meditațiile particulare să-i facă treaba lui, ca părinte. Conceptul de “cei 7 ani de acasă” există și în companii. Doar teoretic.

Recrutarea, tehnicile și procedurile, trainingurile și relația strânsă cu angajații sunt așadar elemente care contribuie la transmiterea cu succes a unei viziuni de la manager la angajați. Pare atât de simplu încât e cert că lipsește ceva…

 

Poziționarea pe piață pentru afacerile mici

Asist involuntar la următoarea destăinuire a proprietarului magazinului din stația de autobuz:

“Lumea zice că ne merge bine când vede coada până la intrare. Dar oamenii cumpără un covrig, o pâine, un bilet de autobuz, un pachet de țigări. Și nu poți trăi din asta.”

Magazinul respectiv este unul clasic, specific anilor ’90-2000: vinde și pâine, și bilete de autobuz, și covrigi, și cafea expresso, și lactate, și mezeluri, și torturi la comandă. Conversația avea loc cu un distribuitor de marfă.

Poziționarea pe piață este privită ca un moft și de către companiile mari. Cele mici au impresia că poziționarea se referă la așezarea lor geografică.

În fapt, poziționare fac toate companiile, indiferent de mărimea lor. Până și PF-urile se poziționează cumva, involuntar. Poziționarea pe piață în marketing se referă la segmentul țintă de clienți căruia o afacere se adresează, în funcție de anumite criterii: preț, concurență, prestigiu, calitate ș.a.. Poziționarea dictează comportamentul afacerii tale: unde și cum te promovezi, cum să oferi produsele/serviciile și așa mai departe.

Dacă vinzi covrigi, țigări bilete de autobuz într-o zonă de tranzit cu vad comercial, iar tu te aștepți să faci profit din mezeluri răsuflate  la supra-preț, înseamnă că te-ai poziționat greșit. Dacă te adresezi tuturor, de fapt nu te adresezi nimănui.

Mai jos am expus 3 exemple de poziționare pe piață din 3 proiecte diferite la care am lucrat. În două dintre aceste cazuri, clientul nici măcar nu știa că acolo se află sau trebuie să se afle afacerea lui. Concluziile au venit în urma unor cercetări de piață.

Așadar, strategiile de marketing corecte pornesc de la o poziționare de piață corectă. Dacă nu știi unde ești și unde vrei să ajungi, îți va fi imposibil să știi ce mijloc de transport să folosești. Dacă ai de mers un singur kilometru, n-are rost să iei trenul, așa cum nu poți trece oceanul decât cu avionul sau vaporul.

Pentru discreție anumite date au fost excluse din graficele de mai jos (numele companiilor în special)

 

Ce să facă un bun manager în 2013

Marketing Afaceri mici

Și nu vorbesc de managerii aceia din cărți, corporatiștii din marile multinaționale de la noi. Studiile și cărțile evită să-i dea sfaturi exact acelui șef care ar trebui să ducă greul într-o economie: managerul de IMM.

E adevărat că uneori managerul se numește șef, director, proprietar, patron, managing partner (asta pentru facebook). Dar ei sunt importanți pentru că sunt (sau ar trebui să fie) mulți. Atelierul auto, proprietarul magazinului din colț, transportatorul, compania de construcții, furnizorul de servicii IT, designerul de haine, producătorul de legume eco – aceștia sunt nucleul oricărei economii: plătesc taxe, dau de muncă, fac profit, au curaj. Sau ar trebui.

Dar ce-ar trebui să facă un manager de companie mică într-un an 2013 care se anunță cel mai greu? Cum ar trebui să se comporte omul cu magazin la scara blocului când vede că toți consumatorii dau năvală la supermarket? Ar trebui să renunțe?

Sau agricultorul în fața speculanților din piață? Proprietarul unei pensiuni? Nimeni nu știe încotro s-o apuce, iar cea mai proastă tactică ar fi aceea de așteptare. Tactica ciobanului din Miorița.

Sunt totuși câteva lucruri pe care un manager de companie mică ar putea să le facă. Sunt lucruri de bun simț, dar am observat că majoritatea le ignoră, fie pentru că nu au voință, fie pentru că nu le cunosc.

1. Gândește-te că acesta ar putea fi ultimul tău an de activitate ca manager. Și comportă-te ca atare. Ce-ai face dacă cineva ți-ar spune acum: “Afacerea ta mai are 12 luni de trăit. Dar sunt 12 luni în care se și poate vindeca.” Ai aștepta și te-ai plânge de criză? Ți-ai face un CV?

2. Ai grijă de oamenii tăi. Nu degeaba se numesc resurse umane. Resursele de calitate te pot scoate din rahat. Vor strânge rândurile atunci când vânzările merg în jos, iar dacă te vei purta cu ei așa cum trebuie nu te vor lăsa la greu. Imaginează-ți să fii nevoit să îți instruiești angajați noi atunci când ar trebui să cauți și să fidelizezi clienți noi.

3. Fii deschis la noutăți. Dacă angajații tăi încă nu au acces la internet atunci poate nici nu meriți să ai o afacere. Documentează-te pe internet, citește cărți, analizează și încearcă new media (care numai new nu mai e), învață tehnici noi de vânzări (sales techniques pe google). Dacă crezi că e prea târziu să înveți ceva nou, atunci retrage-te.

4. Stai cu ochii pe concurență. Piața este în prezent ca o pizza de 300 de grame pentru un party de 20 de persoane. Este clar că unii or să rămână nemâncați. Dacă ți-e foame, stai cu ochii pe ceilalți party people care mănâncă și orientează-te în funcție de ei.

5. Stai cu ochii pe clienți. Educă-ți clienții. Așa cum am spus-o și cu alte ocazii, clientul nostru – stăpânul nostru este tactica conformistă, care te va duce către faliment. E adevărat că trebuie să-ți cunoști clienții, dar asta nu înseamnă că trebuie să te lași hipnotizat de ei: atrage-le atenția asupra produselor tale noi, învață-i să consume și altceva decât până acum, dă-le motive să o facă, explică-le beneficiile.

6. Preia control total asupra afacerii tale. În toate aspectele. Deja m-am săturat să aud cum producătorii agricoli se plâng că n-au loc în piețe. De parcă secretul vânzării e știut numai de intermediari. Sunt proprietari de afaceri care nu au control asupra furnizorilor, care nu își cunosc clienții și, mai ales, care sunt conduși ei înșiși de proprii angajați. 2013 e un an bun să te transformi din patron în manager.

7. Caută modele. Există afaceri ca a ta, de succes  în afara României. În Germania, Franța, Polonia, Ungaria, Italia sau Spania. Sunt sigur că îți permiți un concediu în unele din țările astea. Fă câteva vizite la afaceri asemănătoare din țările pe care le vizitezi. Documentează-te înainte, observă ce fac ei și ce nu faci tu. De ce le merge lor bine și ție nu? Încearcă să te inspiri, plagiatul în afaceri nu se pedepsește. Iar dacă nu găsești modele, înseamnă că afacerea ta pur și simplu nu (mai) poate avea succes.

8. Fă-ți treaba excelent. Oferă produse și servicii perfecte. Toți angajații tăi ar trebui să dea bună ziua și mulțumesc, cearșaful din patul pensiunii tale ar trebui să fie călcat perfect și de un alb impecabil permanent, livrarea să fie făcută cu maximă promptitudine.

9. Motivează-ți clienții. Cum bine spunea cineva “nu e îndeajuns să ai clienți mulțumiți, important e să ai clienți motivați”. Oameni care să cumpere de la tine, cu toate că poate nu vinzi cel mai ieftin de pe piață. Clienți care îți sunt și prieteni și nu văd doar un interes în ceea ce faci.

Orice ai face în 2013, nu sta pe loc. Sedentarismul în afaceri este fatal.

sursa foto

Anul 2012 în pozele mele

Începusem să fac o listă cu lucrurile pe care le-am învățat în 2012 dar, cum cei mai mulți dintre noi sunt vizuali, mai bine vorbesc prin imagini. Am adunat cel puțin câte o poză reprezentativă pentru fiecare lună a acestui an. Și din fiecare lucru sau loc văzut am învățat câte ceva.

Om de zapada la Brasov

Om de zăpadă de Ianuarie în Brașov

Iarna Bucuresti, Februarie 2012

Derdeluș București, la început de Februarie 2012

Zăpadă pe creste în Bușteni

Zăpadă pe creste în Bușteni, Martie 2012

Vedere de Aprilie în Brașov

Vedere de Aprilie în Brașov

Aprilie în parcul central Brașov

Aprilie în parcul central Brașov

Junii Brașovului

Junii Brașovului

Uliță la Viscri, Mai 2012

Uliță la Viscri, Mai 2012

Salcia de la terasa Ceasul Rău

Salcia de la terasa Ceasul Rău / Bad Clock

Comana, Iunie 2012

Comana, Iunie 2012

Street Delivery București

Street Delivery București

Gărâna Jazz Festival

Gărâna Jazz Festival

Emy Drăgoi & Jazz Hot Cloub de Roumanie la Gărâna

Emy Drăgoi & Jazz Hot Club de Roumanie la Gărâna

Pe malul Dunării

Pe malul Dunării, Drobeta Turnu Severin

Apus de soare pe Transalpina

Apus de soare pe Transalpina, August 2012

Close-up la Vila Bran

Close-up la Vila Bran

Caniculă printre betoane, București

Caniculă printre betoane, București

Lună plină și Septembrie la cetatea Brașov

Lună plină și Septembrie la cetatea Brașov

Octombrie frumos

Octombrie frumos

Panoramă la Șirnea

Panoramă la Șirnea

Decembrie 2012 în alb și negru

Decembrie 2012 în alb și negru