Tag Archives: consultanta startup

Logourile care mie mi-au plăcut dar n-au plăcut și la alții

Mock-up-Catalog-PIXEDEN

Aproximativ jumătate dintre proiectele mele de anul trecut au fost legate de design, din care mare parte identitate vizuală. Era inevitabil ca dintre toate logourile pe care le-am creat, câteva să nu fie acceptate. Fie pentru că nu au fost considerate potrivite de către clienți, ar fi fost prea complicat de utilizat sau, pur și simplu, afacerea care urma să folosească logoul nu s-a mai lansat.

Ba unele nici nu le-am trimis, considerându-le din start nepotrivite, chiar daca pe alocuri, conceptul mi-a surâs.

Am strâns așadar o colecție de logouri șomere, neînțelese care nu și-au găsit locul dar care mie personal îmi plac. Chiar dacă poate nici eu nu le-aș fi folosit în final.

Logo care n-a mai avut parte de afacere.

Domeniu: brutărie artizanală.

Concept: am plecat de la ideea de natural (culori, font) și expresiv (făină, spice de grâu) și sunt sigur că puțină restilizare ar fi făcut din această reprezentare grafică un adevărat brand. Afacerea nu s-a mai lansat în cele din urmă.

Logo Maia brutarie artizanala

 

1

 

 

Logo prea colorat, prea colțuros, prea obositor, prea de toate.

Domeniu: dezvoltator imobiliar.

Concept: forme neregulate și ascuțite pot constitui un rotund sexy. Clientul n-a fost de aceeași părere și am abordat altfel problema în final.

Logo Imobiliare Dorin Alexandrescu

Logo Imobiliare Dorin Alexandrescu

 

Logo prea abstract, culori nepotrivite, greu de folosit.

Domeniu: educație.

Concept: pe principiul “de ce să NU ne complicăm dacă tot putem”, recunosc că nu am ținut cont de brief atunci când am conceput acest logo. Mi-a plăcut mult conceptul, m-a obsedat câteva luni dar nu am reușit să redau povestea așa cum eu am gandit-o. Este vorba de transformare, de “think outside the circle”, acolo unde prinzi culoare; doar dacă ieși. Îți spuneam că e abstract.

Logo concept Dorin Alexandrescu

Logo concept Dorin Alexandrescu

 

Logo prea îndrăzneț, greu de folosit, complicat.

Domeniu: imobiliare.

Concept: e greu să faci o diferență pe o piață unde clienții au fost obișnuiți într-un anumit fel plictisitor, pretext pentru dezvoltatori de a nu risca. Și de a copia ceea ce observă și la alții. De a merge pe calea deja bătută. Ceea ce nu am făcut aici. Deși clientul a acceptat logoul ca fiind creativ, în final am ales calea pragmatică.

Logo ansamblu rezidential

Logo ansamblu rezidential

 

Logo prea simplist, prea roz.

Domeniu: educație.

Concept: se voia (adică eu aș fi vrut) o combinație explozivă între feminin și masculin. Chiar dacă în forma de față logoul nu a trecut testele, am făcut realizarea urmărind același concept și a ieșit chiar un logo spectaculos.  Pe care vi-l prezint altădată.

Logo Dorin Alexandrescu

Logo Dorin Alexandrescu

 

Logo sinistru, complicat, greu de reperat.

Domeniu: educație

Concept: este tot despre transformare, de data aceasta prin joc. Am vrut să mă dezic de clasicele logouri cu piese de șah, dar ca să înțelegi despre ce este vorba aici trebuie să faci un efort. Ceea ce nu este bine. În plus, varianta pe negru arată ca o scenă din Familia Adams.

Logo Dorin Alexandrescu

Logo Dorin Alexandrescu

 

Logo prea simplu, inexpresiv.

Domeniu: imobiliare.

Concept: am încercat să ocolesc aici puțin brieful, dar am obținut ceva prea elegant pentru ceea ce trebuia noi să exprimăm. E ca și când te-ai duce în frac la un grătar.

Logo imobiliare Dorin Alexandrescu

Logo imobiliare Dorin Alexandrescu

 

Logo care nu și-a mai dovedit utilitatea.

Domeniu: educație.

Concept: acesta urma să fie un umbrella brand în cadrul altui umbrella brand. Prin urmare, am ajuns la concluzia că lucrurile se vor complica inutil. În plus, clientul a observat că umbrela e riscantă: te și protejează, dar se rupe la vânt; te ține în umbră, ceea ce e și bine și rău (depinde dacă vrei să te bronzezi sau nu). Mie mi-au plăcut culorile și eleganța.

Logo Dorin Alexandrescu

Logo Dorin Alexandrescu

 

5 Strategii de marketing pentru vânzătorii de lucruri hand made [infografic]

Infografic Dorin Alexandrescu Strategii de Marketing pentru Vanzatorii Handmade

Pentru că 1 Martie este și un început oficial al sezonului pentru accesorii hand made și, mai ales, pentru că acest domeniu s-a dezvoltat incredibil în ultimii ani, m-am gândit să pun la un loc câteva strategii de marketing pe care orice vânzător de produse hand made le poate pune în aplicare.

Unele dintre aceste idei de marketing le-am recomandat prietenilor care s-au ocupat cu așa ceva din timpul facultății. Altele îmi sar în ochi numai plimbându-mă printre tarabe. Și când spun hand made mă refer la toate lanțisoarele, cerceii, accesoriile, bizbrizurile, brățările, emblemele, suvenirurile, detaliile și alte lucruri perfect inutile dar încadrabile la categoria “lucruri colorate și zăngănitoare care au succes acum, pe care o să dăm banii pentru că și alții o fac și pe care le mai avem eventual acasă în alte versiuni”.

Dar marketingul este până la urmă știința de a face clientul să ia decizia cu inima.

Așadar, pentru toți vânzătorii sau producătorii de hand made, 5 strategii și idei de marketing care îți vor aduce succes la târguri, expoziții și chiar on-line:

1. Diferențiază-te! Știu ca faci lucruri mișt0. Unicat. Colorate. Muncite cu mâna. Dar mai cunosc eu 4 prietene care fac lucruri mișto, 5-6 cunoștințe care fac lucruri mișto și încă 3 rude care fac și ele lucruri mișto. Unele chiar super-mișto. Dacă tu crezi și ți se zice că faci lucruri frumoase și bune, poate că chiar așa este. Dar află că nu este îndeajuns.

Du-te în centrul Bucureștiului înainte de Craciun sau de 1 Martie sau la Festivalul Medieval de la Sighișoara. Plimbă-te pe la tarabele din centrul Brașovului și spune pe cine ai reținut. Ce produse? Ce oameni? Toate sunt frumoase și hand-made, nu? Atunci nici tu nu te diferențiezi cu absolut nimic. Faci parte din banalitate.

Crează-ți singur modelele, nu “fura” de la alții, nu te ține după trenduri. Crează-ți un stil. Fă totul diferit, de la culori, la materiale și felul de prezentare. Trebuie să întorci capetele, să devii memorabil.

Fă o listă cu principalele tendințe din piață: mov, neambalat, înghesuială de produse, motive florale și tribale, prezentare pe panou și altele. Gândește-te cum să ocolești fiecare din acest clișeu și vei face primul pas în a te distinge din mulțime.

2. Relaționează. Acum că ai atras potențialii clienți e cazul să-i și faci să cumpere. Acum! Dar și la alt târg tot de la tine. Și on-line tot de la tine. Și pe comandă, tot de la tine.

Dar și relaționarea asta mai mult strică dacă nu știi să o faci. Stând de vorbă mai demult cu un producător și vânzător hand made, acesta mi-a spus că relaționează toată ziua cu clienții, răgușește și tot degeaba. De fapt nu relaționa, forța vânzarea.

Relaționarea cu clientul e utilă doar atunci când îi poți aduce un beneficiu real clientului (variabila y din ecuație). Nu atunci când te bagi în seamă și vrei să îl convingi să cumpere cu orice preț. Clientul va simți întotdeauna interesul tău (variabila x din ecuație). Iar acum teorema matematică:

dacă x>y => v=0, unde v = vânzarea

Nu te comporta precum vânzătoarea de la magazinul de încălțăminte, deranjată de prezeța clientului, întrebându-te cu țigarea în colțul gurii: “Vă pot ajuta cu ceva?”. Știi că o deranjezi, știi că sunt 10% șanse oricum să cumperi ceva, așa că răspunzi nu, vânzătoarea răsuflă ușurată că n-a fost nevoită să-și întrerupă țigara, iar tu ieși spășit din magazin.

Nu te mai gândi că trebuie să îi vinzi. Gândește-te că ești prietena clientei care caută un cadou. Sau consiliera bărbatului dezorientat. Nu pune întrebări vagi și din obligație, gen: “Cam ce v-ar plăcea?”. Nu-ți lăuda necontenit obiectele. Scoate defectele în evidență. În contrast cu avantajele.

Explică ce înseamnă hand-made, explică de unde ești și câte ore ai investit. Dar nu face din asta o telenovelă, ci doar o notă informativă care să dea valoare produsului. Clienții tăi nu cumpără din milă sau compasiune, ci ca să-și satisfacă o nevoie. O plăcere. Fii parte din plăcerea lor. Crează-ți prieteni, nu clienți.

3. Prezintă-te frumos! Nu pot să cred că poți face atâtea minunății hand made, dar cărțile tale de vizită le-a făcut un elev de clasa a 8-a în PowerPoint, scoase la imprimantă la Xeroxul de lângă serviciul de înmatriculări și tăiate cu foarfeca tot acolo.

Sunt produsele tale senzaționale? Atunci și tu trebuie să fii senzațional, în toate aspectele tale. Haine, cărți de vizită, locul de vânzare. Crează o experiență pentru client. Să te țină minte din 100 de oameni.

De ce trebuie să îți faci cărți de vizită din hârtie? Folosește materialul accesoriilor tale. Vinzi oale de lut? Fă-ți cărți de vizită din lut, cu un magnet. Vinzi cercei? scrie numărul de telefon pe un cercel și emailul pe celălalt. Chiar dacă nu vor fi purtați, se vor promova singuri. Vor fi păstrați într-un loc în care își va aminti permanent de tine. Da, fă-le cadou. Într-o bună zi, un cercel din cei 100 donați, o să-ți aducă o comandă de 100 de cercei. Iar atunci te vei întreba: “De ce n-am împrăștiat eu 1000 de cercei cărți de vizită?”.

4. On-line! Locul de vânzare e doar începutul relației tale cu clienții. Când ai o astfel de afacere, chiar dacă este doar un hobby, nu-ți poți permite să nu fii online. Lucrurile tale au povești de spus, tu ai prieteni de adunat în jurul tău. Despre triburile lui Godin am mai vorbit.

Exemple frumoase:

Nu uita că pentru orice strategie on-line mixul e simplu și obligatoriu dacă vrei să faci o diferență: poze profesioniste, tutoriale, povești de povestit, nu încerca să vinzi (asta e pentru un magazin on-line), design curat și elegant, consecvență.

5. Fă o afacere curată! Știu că este un subiect sensibil dar de ceva vreme circulă o idee cu care nu sunt de acord: și anume că ar trebui să încurajăm micii întreprinzători hand made cumpărând de la ei mai ales în perioadele cu cadouri în ciuda marilor și relelor corporații. Toate sună bine numai că marile corporații încă dau de mâncare la câteva zeci de mii de angajați și plătesc impozite de pe urma cărora și noi trăim. Asta e gândire de buticar în pragul falimentului.

Dacă aș ști că micul întreprinzător hand made are măcar un PFA, ține pe lângă el cu acte încă 1-2 colaboratori, este măcar cu 25% din afacere în alb – aș vedea cu adevărat valoarea creată. Altfel nu fac diferența între el și țiganul care îmi vinde mături de nuiele și pâlnii lângă DN1; măcar mături ca alea nu găsesc la hypermarket.

 

 

Cel puţin 9 lucruri pe care eu le recomand către alţii dar nu le fac pentru mine

Stând de vorbă cu omul care mi-a făcut curăţenie în grădină săptămâna trecută, mi-a spus că şi el plăteşte la rândul său pe altul să îi facă curat în propria ogradă. Asta pentru că nu are timp. Desigur că timpul nu e o scuză dar, pe principiul cizmarului care umblă cu încălţările găurite, îl înţeleg.

Aşa cum în casa unui electrician nu vor funcţiona niciodată toate circuitele electrice, iar copilul de profesor va fi întotdeauna cel care rămâne în urmă cu temele, aşa şi eu descopăr la mine zilnic lucruri pe care le recomand, uneori frenetic, clienţilor şi cunoscuţilor mei; dar eu nu le fac, deşi ar trebui. Iată câteva dintre ele (lista este actualizabilă):

1. Scrie pe blog măcar o dată la 2-3 zile. La început scriam. Să fim înţeleşi totuşi: nu sunt blogger, iar 2-3 ore pe zi pentru un articol sunt uneori prea multe.

2. Fii activ pe Facebook. Nu agresiv, doar activ. Nu interesat, doar actulizat. Eu reuşesc să fiu doar actualizat.

3. Fii atent la detalii pe site-ul/blogul tău. Mătură toate buggurile, fă-ţi butoanele atractive, pune poze de calitate, răspunde prompt la comentarii, actualizează conţinutul, publică studii de caz şi testimoniale, SEO. Unele le fac, altele nu.

4. Nu mai amâna! Nu sunt nici adeptul disperării: lucrurile bune se întâmplă la timpul lor. Dar am observat cât de uşor mâine devine luni, iar luni devine anul viitor.

5. Cărţi de vizită. Întotdeauna să ai o carte de vizită la tine. Tu şi toţi angajaţii tăi. Până şi femeia de servici. Ea va deveni cel mai tare networker al tău, în medii în care tu nu ai acces. De prea multe ori mi se întâmplă să nu am cărţi de vizită la mine. Posibilă soluţie: mi-am plasat strategic 10-15 bucăţi în fiecare haină, geantă, mapă.

6. Fii consecvent. Orice regulă pe care o institui trebuie urmată. Dacă o încalci, se numeşte recomandare. Iar recomandările sunt menite să nu fie urmate.

7. Follow-up, feed-back. Măcar o oră pe săptămână pentru a vorbi cu foştii  clienţi şi potenţialii colaboratori recomand tuturor. Inclusiv mie.

8. Trezeşte-te de dimineaţă. Cu numai o oră mai puţin de somn de dimineaţa rezolvi măcar 2-3 puncte din lista asta, inclusiv punctul 8.

9. Dă-te jos din maşină! Le-am recomandat tuturor oamenilor de vânzări ca măcar o dată pe săptămână să se ducă la muncă sau la cumpărături cu autobuzul sau pe jos. Să ia contact direct cu oamenii. Maşina te izolează de cei pe care un om de vânzări trebuie să-i cunoască îndeaproape. Inclusiv un om de marketing ar trebui să facă exerciţiul ăsta cât mai des.

Aşadar nu fă ce face popa. Fă ce zice consultantul.

 

 

Crează emoţie şi scapă de frică

da-marketing-brasov-dorin-alexandrescu

Consumul, această prinţesă capricioasă a economiei, pare-se că şi-a lăsat piţiponcelile deoparte în vara ce s-a încheiat. S-au făcut mai multe plinuri, pentru mai multe drumuri înspre mall, hypermarketuri şi litoral, de unde s-au cumpărat mai multe mâncăruri, ţoale şi beri. În comparaţie cu aceleaşi luni din anii trecuţi.

Asta poate arăta 2 lucruri: consumatorul român ori a prins curaj,  ori s-a obişnuit cu frica. Oricum ar fi, dă drumul la bani.

Dintre toate ameninţările tacite ce pot distruge o economie, frica este una dintre cele mai perverse. Frica de a consuma, cu gândul la ziua de mâine. Frica de a investi, cu gândul la taxele de mâine. Frica de a ieşi din casă, cu gândul că distracţie găseşti şi indoor. Pe gratis. Frica de a angaja, cu gândul că un om poate să muncească cât doi pe timp de criză.

Acesta este cercul vicios al fricii.

De aceea nu cred în barter. Lipsa circulaţiei banilor este semn de bolnăviciune economică. De aceea oraşele mici stau în loc, nu numai din cauza lipsei de bani; ci şi cauza lâncezelii cu care se dă drumul la bani.

De aceea strategiile de marketing care nu trezesc emoţie îşi duc afacerile la groapă: atunci când principalul argument de vânzare este logica (“cumpără de la mine pentru că ai nevoie”) trebuie să te aştepţi ca la un moment dat clienţii tăi să te taie de pe listă atunci când o duc mai greu.

Dar dacă mesajul tău de comunicare spune: “Ştiu că nu ai nevoie de produsul meu. Dar nu-i aşa că îl meriţi?”?

Emoţia deschide buzunarele în perioade de frică economică.  Te face să te duci la mare deşi ştii că benzina e scumpă, iar drumul execrabil. Te face să stai la terasă şi să bei o cafea cu 200% adaos comercial.

Te face să spui “WOW!” nu “hmmm”.

Există specialişti în social media?

Social Media Brasov

Nu sunt specialist in social media. Nu am fost şi nici nu am pretins că sunt. Nu ezit să dau sfaturi de bun simţ, fără să garantez, din propria experienţă, pentru firmele, prietenii și cunoștințele la care sau cu care am lucrat. Dar sunt tentat să renunţ şi la asta.

Una dintre cărţile pe care le respect şi care m-au învăţat multe, BuzzMarketing (Mark Hughes) descrie cele 6 butoane care trezesc rumoarea:

  1. tabu
  2. ciudat
  3. scandalos
  4. amuzant
  5. remarcabil
  6. secretele (păstrate sau dezvăluite)

În social media toată lumea este în goană după like-uri şi share-uri. Şi pentru a le obţine dezvăluie secrete, sunt scandaloşi, prezintă lucuri remarcabile. E un adevărat spectacol.

Ce omite însă cartea să spună: Cu cât te chinui mai mult să faci un buzz (să aduni like-uri, fani) cu atât şansele de reuşită sunt mai mici.

Fă cunoştinţă cel de-al 7-lea buton al rumorii: naturaleţea. Mie îmi mai place să-i zic şi nimereală. Adică ceea ce specialiştii în social media nu pot avea din start. Pentru că ei se chinuie să fie plăcuţi, să adune prieteni şi fani.

Da, bineînţeles că poţi strânge un milion de like-uri fără să fii natural. Brandurile cu cele mai multe like-uri sunt cele cu istorie şi cu fani adevăraţi cu mult înainte ca Facebook să apară: Coca Cola, Disney, MTV, Starbucks, Red Bull ş.a..

Dar pentru a fi plăcut cu adevărat, pentru a lega o relaţie sinceră cu persoana de la celălalt capăt al mousului, fii natural şi lasă lucrurile să decurgă de la sine. Fă-ţi treaba bine, fii tu însuţi şi nu te lăsa sedus de mirajul milionului de fani.

Mai bine 300 de prieteni sinceri, decât un milion de fani de conjunctură. Cei 300 nu te vor lăsa să dai faliment, în timp ce restul nici nu vor şti dacă mai exişti sau nu.

 

 

 

 

Cum descoperi ce gândesc clienţii tăi

Provocarea ultimului post a venit de la sine: cum putem oare desluşi ce gândesc clienţii, dincolo de ceea ce afirmă? Dar mai întâi te întreb:

Ce-ai făcut tu până acum pentru a-ţi înţelege clienţii?

Din propria experienţă, 80% dintre oamenii de vânzări vor răspunde: “Păi eu stau de vorbă cu clienţii la fiecare întâlnire, îi întreb, îi consiliez, vorbim despre lucruri personale…”.

Iar managerii, indubitabil, vor spune: “Eu lucrez pe piaţa asta de xx ani, îmi cunosc clienţii, ştiu eu cum gândesc ei!”.

Problema nu ar fi una de comunicare – deşi, şi aici, a vorbi, nu înseamnă a comunica – ci mai degrabă una de atenţie: suntem câteodată atât de preocupaţi să vindem încât uităm să înţelegem clientul în profunzimea lui. Ce simte el, de unde vine el, ce crede despre tine, cum trăieşte…

Personajul jucat de Mel Gibson, în What Women Want încearcă să se pună în pielea femeilor, cu disperarea celui care – atenţie! – nu numai că vrea să vândă nişte produse pentru femei, ci vrea să le înţeleagă cu totul. Şi probabil ştiţi ce face: se epilează pe picioare, se machează, se îmbracă cu ciorapi de damă, dorind să observe ce le face pe femei să treacă printr-un adevărat ritual al chinurilor, în numele esteticii şi pe bani mulţi…

Poate gestul este dus la extrem, dar poţi începe de jos: de câte ori  am spus oamenilor de vânzări să se mai dea jos din maşinile lor confortabile şi să ia autobuzul?! Să vadă cât costă un bilet, cum se compostează, despre ce vorbesc oamenii, mulţi dintre ei potenţiali clienţi. Piaţa nu se descoperă de la televizor. Autenticitatea este chiar la locul faptei, restul e regie denaturantă.

Încearcă să-ţi descoperi clienţii în mediul lor natural. Din experienţă spun că şi cei mai pricepuţi sociologi influenţează  rezultatele unei cercetări de piaţă, chiar dacă e vorba de un focus grup, interviu de profunzime sau cercetare cantitativă.

Încearcă să faci ceea ce face un realizator de documentare în savană: observă de departe în detaliu, fără să intervii; vezi care este cotidianul vieţii, observă cine sunt cei ce influenţează o decizie, care sunt adevăratele nevoi. În piaţă, în cârciumi, în birourile luxoase, clasa A+, oriunde s-ar afla clientul potenţial şi grupul său de referinţă.

Dacă nu consideri că se merită efortul, gândeşte-te la Mel Gibson şi că ai putea să vinzi otrăvuri la un moment dat…

 

 

Schimbările politice te influenţează. Da, şi pe tine.

În afaceri dar şi în viaţa personală, confortul este…incomod. Duce la relaxare şi lipsă de competitivitate. În politică însă, mai ales în vremuri prezente, predictibilitatea este crucială. Să fii sigur, ca investitor, că nu se va schimba puterea în următorii 3 ani, iar taxele vor rămâne neatinse ca în momentul proiecţiilor financiare pe care le-ai făcut, asta ar fi o informaţie de aur.

Îmi aduc aminte când lucram aici, cum jubila colegul meu atunci când preşedintele Băsescu a fost suspendat. Nu putea să-l sufere.  Şi cum şeful nostru ‘a temperat’ situaţia: “Păi nu prea e bine. Nu se vede bine din străinătate”.

Întâmplător sau nu, după episodul cu suspendarea am pierdut câteva proiecte. Investitorii străini deveneau şi mai circumspecţi decât oricum erau.

Schimbările sunt bune în politică. Alternanţa este recomandată. Numai că trebuie să ştim când se petrec aceste schimbări. Pieţele percep suprizele ca pe nişte cutremure şi dau serioase bătăi de cap. Dacă schimbarea de guvern se făcea în toamnă, aşa cum era de aşteptat, cursul de schimb, de exemplu, nu ar fi înregistrat fluctuaţii.

Oare câte investiţii preconizate s-au amânat/anulat în aceste zile? Nici nu mai vorbesc de ratele populaţiei la credite, care se măresc peste noapte şi care afectează consumul. Iar consumul scăzut afectează locurile de muncă şi contribuţiile la buget. Cercul vicios.

Desigur exportatorii câştigă, beneficiind de un curs umflat. Dar ce afaceri sunt acelea care se bazează pe speculă?

Rezultatul este că mai pierdem un an. Un an în care investiţiile îndrăzneţe – adică cele care aduc cu adevărat valoare – vor lăsa locul pragmatismului. Şi atunci întreb:

Chiar crezi că politicul nu îţi influenţează viaţa?

 

Vreau autostradă spre Braşov!

panorama poza brasov centrul istoric schei cetatea brasov biserica neagra postavarul

Dacă jumătate dintre cei care urlau pentru demisii politice sau pentru o lege legată de internet pe care oricum n-au citit-o şi n-o înţeleg, aşadar dacă măcar jumătate ar fi strigat pentru grăbirea şi finalizarea autostrăzii Bucureşti-Braşov, am fi dovedit ceva mai multă maturitate şi orientare corectă către priorităţi.

Autostrăzile sunt subiect tabu atunci când

nu sunt discuţie de băşcălie. Ne-am împăcat toţii cu gândul că nu o să avem parte de ele în această viaţă. Ne place să le folosim în străinătate, dar nu mai avem nicio pretenţie de la Nădlac încoace.

Nici măcar nu ne mai ofticăm. Pur şi simplu ne resemnăm, ca la gândul unui handicap cu care te-ai născut şi ştii sigur că o să îl ai toată viaţa. 

Trecând pe lângă Ploieşti nu am putut să nu realizez că peste câteva luni vom putea face 25-30 de minute între Bucureşti şi Ploieşti. Acum facem vreo oră. Poate nu pare o diferenţă majoră, dar este un prag psihologic. În marile capitale ale lumii se întâmplă să faci şi 2-3 ore până la principalul aeroport.

Nu pot să nu mă gândesc cum i-ar fi stat Braşovului cu autostradă. Şi nu  gândesc ca pe un moft al comodităţii turiştilor de weekend care oricum nu o să plătească taxa de autostradă. Dar posibilitatea de a face puţin peste o oră până la aeroport şi şansa de a avea întâlniri de afaceri fără să te gândeşti că trebuie să-ţi iei o marjă de 6 ore – acestea sunt oportunităţi pierdute.

 

Personal cunosc afaceri în Braşov care s-au închis deoarece managerii s-au săturat de timpul pierdut între drumuri. Drumul Braşov-Otopeni dura la fel de mult cât zborul Otopeni-Charles de Gaulle.  Oportunităţile sunt reduse la 10%.

Oraşul Ploieşti beneficiază de nişte investiţii industriale majore. Parcuri logistice imense. Braşovul, în schimb, pare izolat. Trebuie să urci şi să cobori un munte ca să ajungi la unul dintre oraşele importante ale României. Investiţiile majore lipsesc, locurile de muncă sunt limitate, oportunităţile par a pluti în aer, dar fără să le poţi prinde. Turismul e afacerea oportuniştilor, nu produce locuri de muncă, nu generează taxe locale. Cel puţin, nu acum.

Braşovul este un oraş în dezvoltare. Este poate cel mai frumos oraş din România. Are potenţial. Dar treaba asta cu potenţialul am mai auzit-o şi acum 6 ani. Şi mi-e să n-o aud şi peste încă 6. Braşovul este un oraş mult prea versat ca să-şi permită să rămână tânără speranţă.

Panorama Poza Brasov Centrul Civic Universitatea Transilvania

Ce-ţi trebuie ca să devii antreprenor? Gânduri de la Antreprenoriada.

Am fost ieri la antreprenoriada. Deşi teoretic nu aveam dreptul de a participa, evenimentul fiind destinat persoanelor angajate, am găsit oameni flexibili acolo, care m-au invitat şi cărora le şi mulţumesc.

De ce m-am dus? Pentru a vedea cum se face un training finanţat din fonduri europene dar şi pentru a vedea exemple de oameni care au pornit deja pe calea antreprenoriatului.

Proiectul este menit să susţină angajaţii în demersul lor de a părăsi câmpul muncii pentru a deveni şefi.

Pot spune că pe mine mai nimic din acest eveniment nu m-ar fi convins să devin antreprenor. Noroc că sunt pornit deja în această direcţie. Şi asta deoarece nici un speaker  nu a reuşit să răspundă la o întrebare esenţială:

Din ce trăiesc proaspeţii antreprenori?

Adică exact esenţa temerilor unui angajat cu aspiraţii antreprenoriale, care primeşte salariu lunar la dată fixă, care are chirie sau rate de plătit, familie de întreţinut dar şi o idee genială de afacere.

Studiile de caz care au fost prezentate chiar de către iniţiatorii lor au fost admirabile. 2 tineri care au curaj, au instinct, au acţionat şi au riscat. Dar în ambele cazuri pare că destinul a jucat un rol prea mare.

Nu mă înţelege greşit, consider că norocul este un factor decisiv. Dar atunci când te bazezi prea mult pe el, înseamnă că nu oricine poate face ceea ce faci tu, ca antreprenor. Or menirea antreprenoriadei era să îi convingă pe cei prezenţi – angajaţi – că şi ei sunt în stare să facă business.

Mai mult, cei doi tineri antreprenori au avut şansa de a fi susţinuţi financiar în cadrul familiei. Iar asta îi sperie decisiv pe aspiranţi. Adică în speranţa că îşi vor căpăta mult-râvnita libertate financiară, tinerii antreprenori devin dependenţi de cei din jur.

Dar iată ca idei principale reţinute, ce-ţi trebuie sau ce nu-ţi trebuie ca să devii antreprenor:

1. Perseverenţă infinită. Trebuie să te aştepţi la eşecuri. Unul, două, trei câte sunt necesare pentru a avea succes. Ani de zile de panică, speranţe spulberate. Puţini reuşesc în primul an. Dar ăsta nu e nici pe departe un motiv de abandon.

2. Nu mai poţi da vina pe şef, pe secretară sau pe departamentul de vânzări. Asumarea responsabilităţii nu este un moft, este o obligaţie.

3. Nu-ţi trebuie sediu, secretară, angajaţi ş.a.. Cel puţin nu în primă fază. Poţi lucra din apartamentul în care locuieşti, toate lucrurile mari încep de la iniţiative mici.

4. Atenţie la detalii. Mare atenţie. Pe pieţele în scădere, în domeniile cu concurenţă mare, orientarea către detalii face diferenţa între profit şi faliment.

5. Împărtăşeşte ideea ta la toată lumea. Poate 75% or să te descurajeze dar, dacă măcar 10% or să te susţină, de mai mult nici nu ai nevoie. Ei îţi vor deveni avocaţi a ceea ce faci tu, “oamenii tăi de vânzări” sau chiar clienţi.

6. Învaţă permanent. Citeşte cărţi, du-te la traininguri, întreabă specialiştii. Învaţă că nu te poţi pricepe la toate şi înconjoară-te de oameni de calitate. Oamenii din jurul tău dau valoarea a ceea ce eşti.

O ultimă idee: cei doi reprezentanţi ai companiei organizatoare a antreprenoriadei (Edurom) au pus accentul pe faptul că trainingul este menit să-i înveţe pe oameni din experienţe reale, nu din teorie. Perfect acceptabil.

Numai că abilităţile de speakeri ale celor care au luat cuvântul – traineri+antreprenori – au lăsat de dorit. Tonul folosit, construcţia discursului, capacitatea de motivare şi de implicare a publicului au fost deficitare. Ceea ce mă face să-mi pun o întrebare:

Ce preferi la un training:

– un practician orator mediocru, slab motivator

sau

– un teoretician orator impecabil, excelent motivator?