Începusem să fac o listă cu lucrurile pe care le-am învățat în 2012 dar, cum cei mai mulți dintre noi sunt vizuali, mai bine vorbesc prin imagini. Am adunat cel puțin câte o poză reprezentativă pentru fiecare lună a acestui an. Și din fiecare lucru sau loc văzut am învățat câte ceva.
Om de zăpadă de Ianuarie în Brașov
Derdeluș București, la început de Februarie 2012
Zăpadă pe creste în Bușteni, Martie 2012
Vedere de Aprilie în Brașov
Aprilie în parcul central Brașov
Junii Brașovului
Uliță la Viscri, Mai 2012
Salcia de la terasa Ceasul Rău / Bad Clock
Comana, Iunie 2012
Street Delivery București
Gărâna Jazz Festival
Emy Drăgoi & Jazz Hot Club de Roumanie la Gărâna
Pe malul Dunării, Drobeta Turnu Severin
Apus de soare pe Transalpina, August 2012
Close-up la Vila Bran
Caniculă printre betoane, București
Lună plină și Septembrie la cetatea Brașov
Octombrie frumos
Panoramă la Șirnea
Decembrie 2012 în alb și negru
Alegerile din 2004 (președinte plus parlament) au oferit o lecție de manual pentru ceea ce înseamnă marketing electoral în Europa de Est. Intrigi, răsturnări de situație, confruntări directe, chiar și programe politice. Alianța DA lua caimacul în acel an și datorită unui set de propuneri interesante. Printre care introducerea cotei unice de impozitare.
La 8 ani distanță avem parte de o campanie electorală anostă, din care nu am rămas nici măcar cu un studiu de caz. Marketingul candidaților s-a rezumat la outdoor și mouth to mouth. Atât. Restul a arătat ca un MLM, cu candidați care circulă din ușă în ușă. Dealtfel PPDD este partidul care funcționează pe acest principiu: un prieten convinge o rudă, care convinge alt prieten, care își obligă subalternii de la muncă să își convingă și ei alte rude și tot așa până s-au strâns peste 800.000 de alegători. Nu din convingere, nu pe programe, ci doar fiindcă au fost băgați în seamă.
Cu ce-am rămas totuși, din punctul de vedere al marketingului electoral, din această campanie:
Cum a fost ales Obama în SUA în funcție de educația fiecărui stat
Un post pentru care strâng materiale de câteva luni. Logourile pur românești sunt greu de găsit. Uneori nu pentru că nu ar fi logouri bine făcute, ci pentru că nu se fac cunoscute. Și dacă tocmai identitatea vizuală nu le fac cunoscute atunci nu se poate spune cu adevărat că sunt niște loguri eficiente.
O altă caracteristică a logourilor românești este și lipsa de consistență. Am văzut logouri românești creative dar care sunt neîngrijite, apar într-un fel pe site, căutând pe google le găsești în variante multiple, iar ambalajele conțin alte “desene”. Acestea nu pot fi considerate logouri, ci mai degrabă reprezentări grafice în diverse ipostaze. Un logo fără un manual de întrebuințare, e ca un computer fără sistem de operare.
Criteriile prin care am ales aceste logouri românești sunt 99% subiective și vizează caracteristici precum creativitate, eleganță, simplitate, asocierea cu produsul/brandul/compania, piața țintă, expunere, notorietate, părerea personală, atenția la detalii, gradul de îngrijire. De asemenea, am încercat să variez cât mai mult domeniile.
Nu este întâmplător că multe dintre aceste logouri sunt rezultatul unor campanii de branding/rebranding ale unor companii bune de profil din România (Brand Tailors, Brandient, Brand Fusion și altele). Asta înseamnă că brandingul accidental este o poveste frumoasă dar rară. Planificarea și strategia unor profesioniști este necesară dacă vrei să te poziționezi altfel decât o firmă de apartament. Era și culmea să fiu de altă părere 🙂 .
Iată așadar 16 logouri românești frumoase și creative (lista va fi supusă update-urilor; calitatea unora dintre logouri lasă de dorit, sunt mai greu de găsit decât pare):
[cu discreta contribuție a lui Bloghiță]
1. Petru (simigerie, adică vinde covrigi)
Chiar dacă seamănă izbitor de mult cu patiseriile Paul merită apreciat modul în care s-au distins pe o piață aparent anostă, dar foarte dinamică.
2. Aqua Carpatica (apă minerală)
3. Federația Română de Rugby
4. Let’s Do It Romania (campanie socială)
5. Be Where! (revistă)
6. Okian (librărie)
7. Jolidon (textile)
Jolidon este un logo adresat piețelor externe. De aceea universalitatea este un factor important în branduirea companiei.
8. Napolact (industria alimentară, lactate)
Branduirea Napolact este un factor cheie pentru succesul companiei. Ambalajele produselor se disting relativ facil pe un raft – cel al lactatelor – în care înghesuiala este maximă, iar creativitatea – lipsă. Altceva decât albastru, alb și puțin roșu nu veți găsi la lactate.
9. Radio ZU
10. Tudor Personal Tailor (textile, costume la comandă)
11. Agricola Bacău (industria alimentară)
logo corporate
Logo comercial
Logourile Agricola Bacău sunt rezultatul unei campanii de rebranding realizată de Brand Tailors pentru unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața alimentară. Dacă sunteți curioși cum arată, la propriu, o campanie de rebranding internă și externă, aruncați o privire aici.
12. Melliris (industria alimentară, miere)
13. Phill (restaurant)
14. Roddia (marketing)
15. Crama Basilescu (vinuri)
16. Bucatăria Fermecată (magazin on-line, accesorii și ustensile)
eMag, în toiul nopţii
Black Friday este o găselniţă de marketing care se pliază perfect pe apetitul nostru, al clienţilor români, de consumerism “la ofertă”. Plecat anul trecut de la eMag, anul acesta a fost preluat de mulţi retaileri, din variate domenii: fashion, cărţi, electronice şi electrocasnice.
Ce n-au înţeles mulţi dintre jucătorii care au vrut să ia şi ei din felia Black Friday, este că reducerile de sub 20% nu se înscriu în categoria super-ofertelor. Mai mult, stocul limitat, greutatea finalizării unei comenzi şi proasta gestionare a traficului masiv anulează chiar şi efectul super-ofertelor.
Dar chiar şi aşa poţi avea grijă de clienţii tăi dacă eşti inteligent. Iar cei de la eMag au fost iar cu un pas înaintea tuturor. În primul rând, nu au anunţat oficial că vor avea o Black Friday decât cu o zi înainte. Apoi nu au nominalizat nici o oră. Este un exemplu excelent de teasing: cum poţi crea suspans fără să faci mai nimic. Less is More.
Cu toate că au investit în propriile sisteme pentru a nu mai avea probleme majore la fel ca anul trecut, atunci când site-ul a fost indisponibil la apariţia ofertelor, eMag.ro tot nu a putut fi accesat la anumite ore. Totuşi nu ai cum să nu remarci modul în care gestionează astfel de momente. E valabil şi pentru cei de la f64, cu menţiunea că problemele la ei au fost mult mai mari. Un vânzător bun îşi câştigă pe jumătate clienţii cu un zâmbet, un salut şi un mulţumesc. Dacă mai are şi o glumă bună în program – deja fidelizează.
eMag, în dimineaţa Black Friday
eMag “căzut” în Black Friday
f64 căzut în Black Friday
PowerPoint. Prezentările care îţi dau intotdeauna impresia că ştii să le faci, dar niciodată nu ies cum te-ai gândit. Un software care e atât de not-user-friendly încât ar fi dispărut de mult dacă nu era sub egida Microsoft. Perceput ca fratele mai ciudat şi cu paginile aşezate invers al lui Word.
Mirajul prezentărilor profesioniste în PowerPoint îi păcăleşte pe mulţi: studenţi, profesori, manageri, oameni de vânzări, traineri. Cu toţii au văzut în filme, vor să se prezinte profesionist, vor să îi convingă pe alţii de ceva aducând valoare materialelor proprii. 30% reuşesc să fie banali în cel mai bun caz, restul lasă o impresie proastă.
Programul este în sine un paradox: te învaţă by default anumite reguli pe care orice profesionist PPT le va trece pe lista de “aşa nu”. De aceea multe tutoriale în Power Point încep cu “ce să nu faci“.
PowerPoint este însă un instrument deosebit de puternic dacă vei ştii să-l foloseşti. În prezentări publice, oferte de preţ sau de colaborare, prezentări interne în companii, prezentări de concepte noi, modele de business, idei de afaceri, studii de piaţă – folosirea adecvată este un atu veritabil.
Dar pentru a înţelege cum se foloseşte acest program, este important să înţelegi ce este şi ce nu este PowerPoint:
PowerPoint nu este un editor de texte; iar pentru a-l folosi creativ şi eficient – PowerPoint nu este nici măcar un instrument de făcut prezentări. PowerPoint poate fi un instrument de design dar nu îţi va arăta el cum să-ţi scoţi ideile în evidenţă şi nici nu va crea conţinut. În momentul în care pricepi asta, vei privi din alt unghi o prezentare.
Şi, ca orice design care se vrea profesionist, treaba începe de la creoin şi de pe hârtie. Pe hârtie îţi pui ideile, structura prezentării, elementele de prezentare aşa cum le vezi tu, cercurile, săgeţile, diagramele, sursele. Construieşte un scenariu: introducere, poveste, eroul, deznodamântul. Foloseşte post-it-uri pentru completări, observaţii, idei. Dacă începi lucrând direct din PowerPoint te vei poticni în limitele tehnice pe care le ai. Iar elanul tău creativ se va estompa înainte de a începe treaba. Vei da vina pe PowerPoint cu toate că tu eşti cel nepriceput.
Ţine minte: timpul dedicat în medie unui slide dintr-o prezentare profesionistă este de minim 50 de minute! Un singur slide! Uneori chiar mai mult. Asta include documentare, design, corectare, concept, repetare (dacă vorbim de prezentări publice).
Iată câteva sugestii pe care eu le-am cules şi folosit în ultimii 6 ani de folosit PowerPoint.
1. Audienţa.
Vorbeşte pe limba lor. Fii amuzant dacă în faţa ta sunt nişte studenţi. Prezintă-te profesionist în faţa investitorilor, fii flexibil dar precis cu potenţialii clienţi. Nu fii rigid în nici unul dintre cazurile astea. În funcţie de audienţa ta îţi vei alege culorile, fonturile, pozele şi exprimarea din prezentare.
2. Subiectul. Gândeşte-te care este subiectul central al prezentării tale şi de ce contează acesta pentru tine. Pune pasiune în subiectul tău. Pasiunea ta va atrage atenţia altora, mai ales dacă este o prezentare publică. Atenţia altora va genera şi acţiunea acestora. Iar asta contează dacă cei ce te citesc sau ascultă sunt potenţiali clienţi sau investitori.
3. Inspiraţie. Vei găsi cu siguranţă prezentări, inforgrafice sau exemple de design care îţi plac. Pune-le deoparte, inspiră-te din acestea.
4. Culori. De aici pleacă totul. Culorile vor ridica valoarea unui conţinut sau vor agasa audienţa. Culoarea ideilor principale, a titlurilor, a elementelor vizuale, a graficelor. Culorile vor spune despre tine dacă eşti rigid sau dinamic, calculat sau inovator. Alege culorile în funcţie de subiect şi audienţă. Gri+portocaliu te fac profesionist dar deschis la nou. Nuanţele de albastru se folosesc în investiţii. Cu roşu vei vrea să atragi atenţia. Cu galben pe albastru obţii cel mai puternic contrast. Foloseşte instrumente on-line precum colourlovers.com sau colorschemedesigner.com.
5. Fonturi. Designerii de fonturi nu-şi storc creierii pentru ca noi să considerăm Arial, Times New Roman sau Tahoma singurele fonturi din lume. Căutând pe google beautiful fonts, elegant fonts sau headline fonts vei descoperi minunata lume typeface. Incearcă Fontin, Bebas sau Delicious şi ai să vezi cum ideile tale capătă personalitate.
6. Structura slideurilor. Orice regulă în acest sens te va limita. Eu încep designul unui slide cu Ctrl+A şi Del. Titlul nu trebuie să fie sus, textul nu trebuie să fie centrat. Dimpotrivă. Poţi renunţa la titluri dacă aglomeraţia este prea mare. Sau îl poţi aşeza în stânga. Recomandabil este să fii consecvent de la un slide la altul. Dar dacă vrei să exprimi creativitate, chiar şi consecvenţa devine opţională.
7. Aşezarea în slide-uri. Este bine să nu ai reguli de structură dar este recomandabil să fii ordonat. Foloseşte alinierile in cadrul aceluiaşi slide dar şi de la un slide la altul. Pentru asta există comanda Arrange prin care poţi alinia obiectele, poţi controla ordinea lor, le poţi distribui sau roti.
8. Foloseşte guides. Guides-urile sunt acele linii orizontale şi verticale care te ajută la alinierea în pagină. Ele sunt foarte importante: activează-le, foloseşte-le şi aliniează elementele din acelaşi slide sau din slide-uri diferite. Dacă titlul tău de pe primul slide este pus la 3,2 cm de marginea din stânga, atunci şi titlul tău de pe ultima pagina trebuie să fie tot acolo. Iar guideline-urile te ajută să faci asta.
2 sfaturi utile:
9. Argumentează. Fiecare idee sau statistică de pe slide ar trebui urmată de 3,4 puncte de explicaţie sau argumentare. Bunul simţ ne îndeamnă să nu punem mai mult de o idee principală pe un slide.
10. Aeriseşte. Foloseşte cât mai mult spaţiu alb. Asta înseamnă să nu aglomerezi slideurile. Un slide aglomerat este un slide inutil. Dacă vezi că nu ai loc, fă două slideuri. Trei. Patru. Câte sunt necesare pentru a da o structură aerisită. Nu contează lungimea în slideuri a unei prezentări. Mai ales dacă audienţei îi va lua 15 minute să înţeleagă un slide. Acelaşi slide poate fi împărţit 3 părţi a câte 3 minute.
11. Foloseşte poze de calitate. Fii vizual. Trei sferturi dintre oameni pricep mai bine o idee prin imagini. Vei deveni mult mai expresiv dacă în locul unui adjectiv foloseşti o faţă mirată de om. Nu folosi clipart, diagramele PowerPoint, poze pixelate sau de proastă calitate. Cu puţină răbdare găseşti poze de calitate pe unul dintre multe site-uri de poze free (dintre care eu folosesc flickr, deviantart, 500px, stockvault). Nu uita să menţionezi sursele pozelor.
Nu folosi poze de stock, generice, cu oameni frumoşi, cu ochelari, blonzi şi cu o cască la ureche, zâmbind tâmpeşte, bucuroşi că lucrează într-un cubicle. E valabil şi pentru pozele cu piese de şah, mâini care se salută, omuleţi dubioşi sau persoane care sar în sus de fericire lângă un apus de soare. Dacă îţi vei trata audienţa cu falsitate, la fel te va trata şi ea pe tine.
Before
After
VS
12. Foloseşte pdf pentru proiecte, oferte, documente, ebooks şi orice altceva ce nu presupune prezentări publice. Eu folosesc cute pdf writer pentru conversia pdf.
11. Alte comenzi şi sugestii utile
12. Ce să NU faci în PowerPoint
Aşadar, nu este vina PowerPoint dacă prezentarea ta este urâtă. Din moment ce sunt persoane care reuşesc să facă prezentări care vând, care impresionează, care schimbă vieţi şi motivează oameni asta înseamnă că se poate. Aşa cum spune prezentarea de mai jos, nu este vina telefonului dacă conversaţia ta e de căcat. Fă un efort în plus şi poţi transforma banalul în excepţional.
Acum, după ce ţi-am explicat cum se face, n-ar trebui să mai intri aici şi să apelezi la cineva care se pricepe. Sau poate da.
Stând de vorbă cu omul care mi-a făcut curăţenie în grădină săptămâna trecută, mi-a spus că şi el plăteşte la rândul său pe altul să îi facă curat în propria ogradă. Asta pentru că nu are timp. Desigur că timpul nu e o scuză dar, pe principiul cizmarului care umblă cu încălţările găurite, îl înţeleg.
Aşa cum în casa unui electrician nu vor funcţiona niciodată toate circuitele electrice, iar copilul de profesor va fi întotdeauna cel care rămâne în urmă cu temele, aşa şi eu descopăr la mine zilnic lucruri pe care le recomand, uneori frenetic, clienţilor şi cunoscuţilor mei; dar eu nu le fac, deşi ar trebui. Iată câteva dintre ele (lista este actualizabilă):
1. Scrie pe blog măcar o dată la 2-3 zile. La început scriam. Să fim înţeleşi totuşi: nu sunt blogger, iar 2-3 ore pe zi pentru un articol sunt uneori prea multe.
2. Fii activ pe Facebook. Nu agresiv, doar activ. Nu interesat, doar actulizat. Eu reuşesc să fiu doar actualizat.
3. Fii atent la detalii pe site-ul/blogul tău. Mătură toate buggurile, fă-ţi butoanele atractive, pune poze de calitate, răspunde prompt la comentarii, actualizează conţinutul, publică studii de caz şi testimoniale, SEO. Unele le fac, altele nu.
4. Nu mai amâna! Nu sunt nici adeptul disperării: lucrurile bune se întâmplă la timpul lor. Dar am observat cât de uşor mâine devine luni, iar luni devine anul viitor.
5. Cărţi de vizită. Întotdeauna să ai o carte de vizită la tine. Tu şi toţi angajaţii tăi. Până şi femeia de servici. Ea va deveni cel mai tare networker al tău, în medii în care tu nu ai acces. De prea multe ori mi se întâmplă să nu am cărţi de vizită la mine. Posibilă soluţie: mi-am plasat strategic 10-15 bucăţi în fiecare haină, geantă, mapă.
6. Fii consecvent. Orice regulă pe care o institui trebuie urmată. Dacă o încalci, se numeşte recomandare. Iar recomandările sunt menite să nu fie urmate.
7. Follow-up, feed-back. Măcar o oră pe săptămână pentru a vorbi cu foştii clienţi şi potenţialii colaboratori recomand tuturor. Inclusiv mie.
8. Trezeşte-te de dimineaţă. Cu numai o oră mai puţin de somn de dimineaţa rezolvi măcar 2-3 puncte din lista asta, inclusiv punctul 8.
9. Dă-te jos din maşină! Le-am recomandat tuturor oamenilor de vânzări ca măcar o dată pe săptămână să se ducă la muncă sau la cumpărături cu autobuzul sau pe jos. Să ia contact direct cu oamenii. Maşina te izolează de cei pe care un om de vânzări trebuie să-i cunoască îndeaproape. Inclusiv un om de marketing ar trebui să facă exerciţiul ăsta cât mai des.
Aşadar nu fă ce face popa. Fă ce zice consultantul.
Chiar dacă nu am o activitate intensă de networking (intens însemnând zilnic) mi-am însuşit reflexul de a preţui fiecare carte de vizită pe care o primesc. Şi de a-i da şi cărţii mele un share cu fiecare ocazie.
De aceea am pe birou un teanc de câteva sute de cărţi de vizită, dintre care, strict vizual vorbind, majoritatea lasă de dorit. Îmi place să mă uit prin ele şi să îmi amintesc de unde le am, cu ce ocazie le-am cules şi cum le-aş putea folosi.
Presupun că pentru un om de vânzări e ceva obişnuit şi ştiu vreo 2-3 care ar preţui mormanul meu de cărţi de vizită.
Cele mai ciudate cărţi de vizită pe care le am (ca profesie şi/sau domeniu, nimic peiorativ):
Câteva observaţii de stil:
Câteva statistici:
Terase în centrul istoric din Braşov
Am observat în ultimul an un apetit exagerat nu numai al consumatorilor pentru mâncarea de restaurant, cât şi al antreprenorilor de a-şi deschide restaurante. Sau măcar un bar, o cafenea, o cârciumă.
Braşovul are o ofertă generoasă de astfel de localuri. Cel puţin în centrul istoric lucrurile se mişcă de la o lună la alta: unele se închid, altele se deschid sau se mută. În Bucureşti dacă eşti persoană publică şi nu ai cârciumă în centru sau nu eşti văzut la una, înseamnă că nu exişti.
Ai zice că din emulaţia asta ar rezulta nişte strategii de diferenţiere, anumite idei de marketing sau o calitate superioară a serviciilor. Majoritatea lasă însă de dorit. Urcă cu trendul pieţe. Lumea bea sau mănâncă, avem profit. Lumea nu mai are chef să iaşă în oraş, închidem cârciuma.
E o “performanţă” să deschizi un restaurant acolo unde toată lumea a făcut deja asta şi să reuşeşti să nu aduci nimic nou. Nici măcar o ciorbă în meniu sau un element de decor.
M-am gândit la 7 idei de marketing* pe care eu le-am întâlnit în diferite locaţii şi despre care am observat că pot face diferenţa pe o piaţă cu concurenţa mare:
1. mâncare bună mâncare incredibil de bună. Da, poate e banală observaţia asta. Dar de ce credeţi că localurile Sergiana sunt mereu pline? Or fi mai frumoase chelneriţele? Din acelaşi motiv pentru care este coadă mereu la standul Sergiana din Carrefour. Calitatea produselor este excepţională. Cel mai banal aperitiv este savuros. Iar gustul bun crează dependenţă. Or fi multe localuri în centrul Braşovului, dar cele cu mâncare excepţională le numeri pe degetele de la o mână. Sunt mereu pline, au sezonalitate redusă şi nu depind de amplasament sau terasă.
2. Feluri de mâncare deosebite. Gândeşte-te în câte meniuri ai găsit şi alte deserturi decât cele clasice (papanaşi, clătite, îngheţată). Taverna Sârbului are câteva deserturi pentru care lumea merge special acolo. Să nu mai zic de cafeaua la nisip sau ciorba de peşte de la localul de la Drobeta Turnu Severin, produse rare. Toate sunt specifice. Casa Oprescu din Bucureşti are aceeaşi varietate şi, cu toate că este departe de centru, este mereu plin: raci fierţi, ostropel de pui, musaca…Vi se par cunoscute? Ei nu reinventează nimic, scot în schimb de la naftalină feluri de mâncare de care majoritatea au uitat. Este şi cazul şerbetului de la Lacrimi şi Sfinţi al lui Dinescu sau al mult-prea-dulcelui cherry jubile de la Belagio (care s-a şi închis de curând).
3. Specific nealterat. Ar fi amuzante pizzeriile care vând ciorbă de burtă şi mititei cu muştar dacă n-ar fi aşa triste. Dacă e să fie mexican, atunci aşa să rămână. Numai că patronii de localuri rezistă cu greu tentaţiei de a nu oferi pieţei “ce se cere”. Tocmai de aceea avem atât de puţine localuri cu specific autentic în provincie. De multe ori acestea încearcă să îşi păcălească clientela sub camuflări diverse: restaurant indian care vinde papanaşi, pizzerie cu ofertă de meniu zilnic cu ciorbă, restaurant libanez cu ţuică în meniu. De ce ar prefera clienţii o ciorbă de burtă la o pizzerie şi nu la un restaurant ţărănesc? Pentru că o are la îndemână.
4. Meniuri diferite. Mulţi înţeleg greşit rolul meniului, la fel ca şi pe cel al cărţii de vizită. Pe lângă funcţia de informare, un meniu trebuie să stârnească pofta de mâncare, de a comanda şi de a cheltui cât mai mult. Este ceea ce fac cei de la Sergiana cu o poveste în loc de meniu, dar şi cei de la Taverna, care au cel mai vizual meniu din câte am văzut.
5. Ambianţa. Adică miros, amenajare, lumină, peisaj, personal. Vila Bran şi Casa Seciu de lângă Ploieşti profită din plin de cadrul natural. Şi cu toate că nu sunt situate chiar la 5 minute de oraş, sunt mereu pline. Să nu mai zic de domeniul de la Daneş, de lângă Sighişoara. E adevărat că unele oferă şi cazare, deci au şi alt tip de clienţi. Dar restaurantele acestora atrag mulţi clienţi care nu caută cazare chiar datorită ambianţei. La Ceasul Rău tocmai hărmălaia, salcia aia din mijloc şi mirosul de grătar atrag o anumită categorie de clienţi. Clienţi pe care dacă i-ai întreba de ce vin acolo, n-ar ştii să definească exact. La polul opus se află restaurantul Musafir cu specific indian, din Bucureşti, acolo unde s-a vrut ceva, dar a rezultat altceva. La fel şi berăria Die Stube din Braşov, singura cu o ofertă apreciabilă de bere, dar a cărei ambianţă lasă mult de dorit (muzică de radio, chelneri necunoscători, amenajare proastă).
6. Servicii speciale. Nu este atât de complicat să ai meniu pentru copii şi loc de joacă sau meniu pentru vegetarieni. Nu mai zic de acceptarea animalelor de companie. Atragerea nişelor de clienţi este un atu insificient de mult exploatat.
7. Cunoaşte-ţi clienţii. Personal. La Keller Steak House de pe Hirscher a venit un domn la noi care s-a recomandat drept patron şi care a vrut să ne cunoască şi să ne întrebe personal dacă este totul ok. Îţi dai seama ce importanţă ne-am dat. La pub-ul lui Doroftei s-ar putea să te servească chiar…Doroftei. Te face să te simţi apropiat de local, să te simţi ca acasă.
Recunosc că sunt un consumator de localuri. Îmi plac restaurantele cu mâncare bună, cârciumile gălăgioase, barurile cu muzică faină sau cafenelele discrete. Dar din toată oferta asta bogată, rareori descopăr ceva inovativ. Iar inovaţia nu înseamnă să te dai peste cap şi să reinventezi drumul până la baie. Uneori lucrurile simple aduc noutatea şi fidelizează clienţii.
*marketingul nu înseamnă numai promovare, vânzări, reclame, publicitate; marketingul se referă la întregul ansamblu de elemente ce pot aduce direct sau indirect profit: de la atmosferă şi angajaţi la reducerea de costuri şi curăţenia de la locul vânzării.
Nu e ca şi când mi-am propus dintr-o dată să nu mai citesc cărţi despre afaceri dar recunosc că pur şi simplu mă plictisesc teribil. Numai când văd un titlu pe o tarabă sau o prezentare la TV sau pe net despre nu-ştiu-ce-guru care o să-mi transforme viaţa şi viziunea în x paşi îmi vine să casc.
Iar la capitolul ăsta intră şi cărţile de marketing sau dezvoltare personală; de ultimele nici nu eram prea înebunit, acum mă atrg şi mai puţin.
Şi nu, nu am încetat să mai învăţ lucruri noi. Nu, nu le ştiu pe toate. Pur şi simplu am alte motive întemeiate să nu mai citesc cărţi de business sau dezvoltare personală:
1. Acestea descriu concepte şi studii de caz după ce s-au petrecut. Le analizează în prezent exact ca antrenorii de fotbal filosofi care disecă o tactică de joc la sfârşit, dar n-ar fi fost în stare să o aplice corect în timpul meciului. Aţi auzit voi de vreun medic care a devenit guru în medicină după ce a scos o carte în care descria ce tratament a luat pacientul care tocmai murise?
Mulţi au devenit experţi înainte de criză, puţini au prevăzut-o, niciunul nu a găsit remedii. În 4-5 ani criza va fi istorie, iar atunci va apărea o carte: “Cum să depăşeşti criza în x metode?”. Eu aş vrea să-mi spună acum. Şi mie şi ălora mai mari.
2. Citesc beletristică. Şi uneori istorie. Iar asta îmi ia din timpul pentru cărţile tehnice. Prefer literatura clasică sau contemporană cărţilor de dezvoltare personală. O fi demodat? Nu ştiu, nu mă interesează, dar am observat că dacă ştii să cum s-o citeşti, o carte de literatură artistică te va învăţa ce cuprind 5 cărţi de dezvoltare personală.
Istoria lui Neagu Djuvara, pamfletele vesele şi triste ale lui Dinescu (cel de mult apus, nu copia neizbutită contemporană), criticile lui Dan C. Mihăilescu, romanele lui Marin Preda, ferma lui Orwell. Lumea literaturii chiar dacă este fictivă, este autentică. Nu are interes, îţi este prietenă, nu se vinde (numai) după copertă. Te face să vibrezi la lucruri mărunte, nu numai la clinchetul banilor şi perspectiva succesului.
3. Cărţile de business sunt traduse prost în română. Şi rareori îmi pică în mână o carte în engleză. Recent am citit o lucrare de copywriting, cea cu 100 de idei geniale. Îţi dai seama ce însemnă să citesc despre cum să scriu texte care vând dintr-o carte prost tradusă. Chinuitor. Asta se întâmplă când traducerea este făcută de oameni care chiar atunci au căutat “pe net” ce înseamnă copywriting. Este ca şi când eu aş încerca să traduc un manual ingineresc. Da, oi şti engleză, dar habar n-am inginerie.
4. Studiile de caz din cărţile de marketing m-au fascinat în facultate şi mi-au tăiat elanul în prima lună din câmpul muncii. Atunci am aflat că e imposibil să aplici la IMM-uri ce face Mcdonald’s peste ocean. Nu numai în România, ci şi în toată Europa. Cărţile de marketing şi management au lacune serioase în businessul mic. Nu poţi descrie viaţa unui om fără să aduci vorba de adolescenţă. Dar – nu-i aşa?! – nu-i întreba pe oamenii mari cum au făcut primul milion.
5. Rareori cărţile de business ale ultimilor ani au adus inovaţie. Au reîncălzit în schimb aceeaşi ciorbă: motivaţie, Steve Jobs, Amazon.com, Trump, Branson… Sunt desigur şi excepţii (Godin, Funky Business, blue ocean strategy), dar atât de rare încât ajungi să nu le mai distingi.
6. Viaţa este şi altceva decât business, marketing, management şi alte jargoane de corporaţie. Dacă ţi-ai întâlnit prietenul din liceu cu care te distrai copios şi fără inhibiţii, iar acum vorbeşte ciudat şi are parcă un băţ în cur, uită-te în biblioteca lui. Sau la locul lui de muncă. Am trecut şi eu prin asta, tentaţia businessului este mare. Te face să te simţi bine când te duci la ţară şi vrei ca lumea să creadă că eşti director de bancă. Numai că ţăranii ăia îţi oferă studii de caz mai bune decât cărţile tale de business.
Desigur dacă eşti în facultate nu lua în seamă ce-am scris. Trebuie totuşi să citeşti Trout, Kotler, Zig Ziglar şi mulţi alţii dar nu uita nici de Eminescu, Rebreanu, Tolstoi şi mulţi alţii. Cele mai bune strategii de management le găseşti la eroii clasici.
Consumul, această prinţesă capricioasă a economiei, pare-se că şi-a lăsat piţiponcelile deoparte în vara ce s-a încheiat. S-au făcut mai multe plinuri, pentru mai multe drumuri înspre mall, hypermarketuri şi litoral, de unde s-au cumpărat mai multe mâncăruri, ţoale şi beri. În comparaţie cu aceleaşi luni din anii trecuţi.
Asta poate arăta 2 lucruri: consumatorul român ori a prins curaj, ori s-a obişnuit cu frica. Oricum ar fi, dă drumul la bani.
Dintre toate ameninţările tacite ce pot distruge o economie, frica este una dintre cele mai perverse. Frica de a consuma, cu gândul la ziua de mâine. Frica de a investi, cu gândul la taxele de mâine. Frica de a ieşi din casă, cu gândul că distracţie găseşti şi indoor. Pe gratis. Frica de a angaja, cu gândul că un om poate să muncească cât doi pe timp de criză.
Acesta este cercul vicios al fricii.
De aceea nu cred în barter. Lipsa circulaţiei banilor este semn de bolnăviciune economică. De aceea oraşele mici stau în loc, nu numai din cauza lipsei de bani; ci şi cauza lâncezelii cu care se dă drumul la bani.
De aceea strategiile de marketing care nu trezesc emoţie îşi duc afacerile la groapă: atunci când principalul argument de vânzare este logica (“cumpără de la mine pentru că ai nevoie”) trebuie să te aştepţi ca la un moment dat clienţii tăi să te taie de pe listă atunci când o duc mai greu.
Dar dacă mesajul tău de comunicare spune: “Ştiu că nu ai nevoie de produsul meu. Dar nu-i aşa că îl meriţi?”?
Emoţia deschide buzunarele în perioade de frică economică. Te face să te duci la mare deşi ştii că benzina e scumpă, iar drumul execrabil. Te face să stai la terasă şi să bei o cafea cu 200% adaos comercial.
Te face să spui “WOW!” nu “hmmm”.
Acasă