Tag Archives: design Brasov

11 tendințe și strategii de marketing pentru 2015

storytelling-18642

poza de aici

Ideile de mai jos sunt mai ales valabile pentru acel sector atât de neglijat de către literatura de specialitate: companiile locale, brandurile mici, dar în creștere, antreprenorii cu bugete limitate dar dornici să se distingă.

Sunt idei rezultate din discuțiile pe 2014 cu antreprenori, dar și cu alți profesioniști: sociologi, designeri, experți social media. M-au ajutat, desigur, și câteva lecturi de vacanță (forbes.com, trendwatching.com, inc.com, russellsgroup.com, vilual.ly).

Un lucru este clar: tendințele în marketing cu adevărat aplicabile de către IMM-urile românești în 2015 au fost considerate inovații sau noutăți acum 2-3 ani. Este un fenomen normal: agențiile de marketing sunt acelea care își permit, pe bugete generoase, să își asume riscuri pentru clienții lor mari. Dacă aceste tactici reușesc, companiile mai mici, cu marketing dezvoltat intern, vor și ele să încerce ideea. Dar abia după câțiva ani.

În 2013 am fost asaltați de campania  “Ghiță – the Social Shepherd”. Campania premiată are ecouri, păstrând proporțiile, și în strategiile de marketing ale micilor proprietari de afaceri: vor și ei să inventeze personaje simpatice, vor să spună povești frumoase, să adune fani în jurul unei idei bestiale de social media. Că puțini reușesc – asta e o altă poveste. Dar tendința există.

Pe de altă parte, unele strategii  în trend la început de 2014 s-au dovedit între timp costisitoare și inutile. Marketingul de conținut, de exemplu, singura șansă a companiilor cu bugete limitate să se distingă în social media, a fost mai degrabă pretextul acestor companii de a investi în ad-uri contextuale, neavând nici răbdarea, nici viziunea de a a actualiza constant un blog sau o pagină de facebook cu conținut care merită citit. E drept că și noile politici Facebook i-au descurajat.

Mai jos sunt 11 strategii de marketing care vor fi urmate de afacerile mici și mijlocii în 2015. Pe unele le recomand, pe altele mai puțin. Vom trage linie peste fix un an pentru a vedea care au adus rezultate și care au adus doar cheltuieli.

1. Vremea profesioniștilor

Cu tot pesimismul oamenilor de afaceri români, vremurile tulburi 2009-2011 s-au încheiat. Cine a avut de falimentat, a făcut-o deja, iar cine a rezistat – o va face și de acum încolo. Mai este totuși o categorie de afaceri, destul de mare, a celor care s-au zbătut, au rezistat, dar sunt la limită de 2-3 ani; aceștia vor să schimbe ceva și – lucrul cel mai important – nu mai pot da vina pe criză, pentru că au văzut în jurul lor companii asemănătoare care au crescut, care au “profitat” de criză. Exemplul “vezi că se poate?!”.

Unii dintre acești patroni vor privi în ograda celor “de succes” de lângă ei și vor vedea cum aceștia, în ultimii 3 ani, au trecut printr-o serie de schimbări:

  • au un site care arată decent, se vede frumos și pe telefon -> “n-am mai făcut cu amicul de la etajul 2, am apelat și eu la niște oameni care se pricep”.
  • au o pagină de facebook care crește constant și este actualizată zilnic -> “se ocupă niște băieți, au o agenție și știu ei ce fac acolo”.
  • apar în primele rezultate pe google -> “aceeași băieți mi-au dat bonus și partea asta de optimizare site”.
  • și-au refăcut toate materialele de promovare -> “am angajat un designer, e profesionist, lucrează cu tipografiile, s-a ocupat el de tot”.
  • apar în reclame pe Facebook și Google -> “nu bag mai mult de 200 euro pe lună, dar îmi aduce clienți constant”.

Și exemplele pot continua (traineri de vânzări, consultanți HR, consultanți marketing ș.a.).

Cine se va prinde în 2015 că nu mai merge cu compromisuri penibile ca proprietar de afaceri și va angaja profesioniști cu experiență pentru lucruri elementare ce țin de imaginea companiei – își va găsi locul pe piață. Cine nu – se va zbate în mediocritate și va crește exact cât PIB-ul țării: 0,1-0,5%/an.

2. Conținut plătit

Ziceam mai sus cum quality content a fost (și ar mai trebui să fie) un trend. Cum micii antreprenori nu au sau nu își permit să aibă răbdare, mai ales că Facebook te și împiedică să ajungi ușor și gratis la clienții tăi, mulți dintre aceștia vor prefera să aloce bugete, mai ales în Facebook Ads și Adwords.

Prevăd o nouă problemă la orizont: vor fi companii multe care vor aduna o bază generoasă de fani, dar cu care riscă “să moară de foame”. Conversia fanilor va fi minimă atâta vreme cât micii antreprenori nu vor realiza că au nevoie de campanii integrate (quality content – ads – optimizare website – customer care – fidelizare – follow-up) și oricare dintre aceste elemente aplicate DOAR individual va fi o pierdere de buget și timp.

3. Testimoniale -> review-urile clienților 

Chiar și cele mai mici companii de la care cumperi acum găsesc un motiv de a-ți solicita un nume, o adresă de email și un număr de telefon. Uneori chiar și dacă nu cumperi. Iar dacă acum 3-4 ani, foarte multe dintre acestea adunau baze de date mari, iar apoi trimiteau spammuri ca principala “tactică” de marketing, acum se obervă o nouă tendință: companiile doresc să afle părerea ta post-achiziție.

Nu neapărat pentru a o analiza (nu am ajuns până acolo) ci mai ales pentru a se afișa cu ea. Mulți antreprenori au înțeles că dacă produsele lor nu au review-uri online, pierd startul. Chiar dacă sunt contradictorii, testimonialele sunt importante pe piețele dominate de preț, ca criteriu principal de achiziție. Acolo unde diferențele de preț sunt minime, clienții fac alegeri citind experiențele altora.

SONY DSC

poza de aici

4. Non-fictional storytelling

Storytelling a fost și este o tendință în marketingul modern. Campaniile de succes sunt asamblate în jurul unor povești ce par a fi reale, și uneori chiar sunt. Produsele spun povești, vorbesc prin experiențele altora.

Cumva legată  de ideea de mai sus, non-fictional storytelling se referă la capacitatea celor mai inspirați dintre proprietarii de afaceri de a profita la maxim de experiențele REALE ale clienților săi. În loc să pui 40 de review-uri scurte pe site, care să vină din partea unor anonimi, mai bine aduni 3 clienți și dezvolți experianța acestora în a utiliza produsul sau serviciul tău; îi provoci să vorbească despre ei, despre pasiunile lor, despre obiceiurile lor; îi lași să se identifice cu clienții tăi. Să devină ambasadorii brandului tău.

Desigur că nu este o tactică la îndemână pentru toți. Dar sunt afaceri mici (băcănii, restaurante, pensiuni, grădinițe, clinici private ș.a.) pentru care o astfel de strategie va face diferența.

5. Quality content: infografice și explainer video.

Tactica conținutului de calitate își va continua drumul anevoios și în 2015. Antreprenorul român are obsesia de a copia imediat lucruri pe care le înțelege doar parțial dar pe care dorește să le aplice total haotic. Asta s-a întâmplat și cu Facebook acum ceva ani, asta se întâmplă și cu infograficele și, mai nou, cu explainer video-urile.

Ambele instrumente au avantajul de a se viraliza repede. Dar dezavantajul că se viralizează doar cele foarte bine realizate. Oricum, recomand ca orice strategie bine gândită de social media sau quality content să includă infografice sau explainer video, cu 2 condiții:

  • să fie realizate de profesioniști
  • să fie parte componentă dintr-o strategie mai largă de comunicare online

6. Customer care. Testarea satisfacției.

Ușor-ușor companiile au înțeles cât de greu dar cât de important este să fidelizezi un client. Cine nu știe la ce se referă customer care în 2015, să învețe repede sau să se retragă.

Era clienților stresați cu emailuri, sms-uri și telefoane a eșuat lamentabil. Customer care înseamnă să-ți convingi clienul să revină la tine și să te recomande fără ca măcar să-i sugerezi acest lucru.

Customer care înseamnă să îi zâmbești clientului de fiecare dată, chiar dacă este un dobitoc și chiar dacă ziua ta a început prin a afla că soțul/soția te înșeală.  Customer care înseamnă să îi deschizi punga clientului și să îl ajuți să își bage cumpărăturile acolo. Să îi chemi un taxi. Să îl conduci până la ușă. Să îi înțelegi perfect nevoile completând o fișă cu întrebări simple atunci când îl întâlnești pentru prima dată (mai ales în afacerile B2B).

Da, știu că angajații tăi nu or să învețe lucrurile astea peste noapte. Și că sunt atât de prost plătiți încât oricum nu or să le urmeze. Dar chiar nu mă interesează asta. Dacă vrei ca afacerea ta să crească, lucrează cu oameni de bun simț sau ocupă-te chiar tu de asta.

Mai ales că din ce în ce mai multe companii mici și medii își contactează clienții pentru a observa cât de mulțumiți au fost în relația cu angajații lor. Și îi remunerează în funcție de asta.

7. Personal branding, mai ales în spațiul b2b. 

Abia acum, la 6-7 ani după ce social media a devenit un fenomen și la noi, observ o tendință în rândul celor care tind să devină profesioniști: atenția la propria imagine. Nu mai apar în poze jenante de la chefuri, nu-și mai dau cu părerea despre orice lucru la care nu se pricep, își îngrijesc poza de profil și cenzurează orice nu este “politically correct”.

Desigur că brandingul personal este mai mult decât atât: trebuie dublat de dezvoltare personală, networking de calitate, consultanță de imagine, identitate vizuală. Dar unii atreprenori sau oameni de vânzări au ieșit din confortul lor și au observat cum clienții asociază produsele lor cu imaginea personală a proprietarului/vânzătorului. Și dacă acestora le place ce văd – efortul de fidelizare este minim.

8. Branding pe piețele concurențiale.

Recesiunea economică din trecutul apropiat a adus o tendință în rândul micilor antreprenori: oriunde era măcar un zvon că ar exista potențial pe o anumită piață/nișă – acolo se deschideau în decurs de 2-3 luni zeci de afaceri. Covrigăriile, patiseriile sau fast-food-urile ieftine, gradinițele și after school-urile, băcăniile, mini-agențiile web sunt doar câteva exemple.

Puține sunt demne de reținut. Ele se identifică cel mult cu vânzătoarea sau locul geografic în care activează. Dacă vânzătoarea pleacă sau contractul de chirie expiră, clienții s-au pierdut într-o singură zi.

Cei mai inteligenți dintre antreprenorii anului 2015 vor investi într-un program de branding cu scopul de se distinge pe piață și de a încerca să treacă la următorul nivel: extinderea rețelei, francizarea, mărirea portofoliului de produse/servicii. Pe o piață unde mai activează alte 10 companii care oferă aceleași lucruri ca și tine, singura șansă de reușită pe termen lung este de a forma un brand care să inspire încredere. Iar asta se construiește cu profesioniști și răbdare.

9. Dezvoltarea de concepte, nu doar de idei de afaceri.

Întrebarea anului 2014 pe care am primit-o de la oameni dornici să deschidă afaceri a fost, de departe:

Merită să-mi deschid un restaurant/bar/cafenea? Ce fel de specific ar trebui să aibă?

Cu greu pot răspunde categoric la o astfel de întrebare. Chiar dacă ai fi tentat să crezi că, cel puțin pe anumite piețe (Brașov, pizzerii, shaormerii) piața este saturată, potențialul rămâne unul mare. Nu și dacă gândești la nivel mic.

Nu, nu vei câștiga nimic din asta în următorul an. Nu, nu vei putea deschide nimic decent și pe termen mediu (12 luni) cu <€50k. Da, vei avea succes dacă vei dezvolta un sistem care să fie duplicabil în 3-5 ani și în alte zone, pe alte piețe, de către alți antreprenori. Sub brandul tău!

Dacă gândești pe termen mediu, 2015 trebuie să fie anul în care ideile de afaceri se transformă în concepte vandabile, francizabile. Investește în branding, în sisteme informatice, în automatizarea proceselor (inclusiv de marketing), în produse-servicii originale (nu confunda inovația cu originalitatea), adună informații despre clienții tăi și ești pe drumul cel bun. Apoi convinge-i pe alții să investească capital, să-ți devină parteneri, să-ți dezvolte rețeaua.

Asta face un manager adevărat: dezvoltă sisteme duplicabile, coordonează activitatea, optimizează câștigul.

10. Re-designul site-urilor.

Dacă aș fi student programator în 2015 mi-aș freca palmele. Multe dintre companiile mici care au rezistat în acești ani, au incă site-uri dezvoltate și lăsate să zacă undeva prin 2007-2010. Între timp s-au prins și acești patroni că site-ul lor nu se vede cum trebuie pe iphone-ul lor, au văzut cum concurenții au site-uri simple dar mult mai draguțe, funcționale și actualizate frecvent.

Mai mult, unii concurenți au sisteme de management al clienților, agenților de vânzări, portofoliului de produse. 2015 este ultima șansă pentru micii antreprenori români de a (re)descoperi normalitatea în afaceri.

11. Mândria națională – “the ultimate trend in marketing & design”.

Dacă putem fi indulgenți cu Ghiță Ciobanul, atunci când analizăm nefericita campanie electorală a lui Victor Ponta ne dor ochii și urechile. Asistăm la un adevărat trend în marketing și sper că am trecut de apogeul său. Apelul direct sau indirect la lucrurile care ne fac unici ca români se regăsesc peste tot în industria alimentară, dar și vestimentație, IT sau telecom.

Tendința este extinsă de ceva vreme și în designul grafic. Motivele folclorice îți iau ochii la fiecare pas, nu doar de sărbători.

Aceste porniri nu mai sunt chiar de actulitate “in the big league”. Dar este de așteptat ca de-abia acum afacerile mici să preia și ele din moda motivelor tradiționale și a mesajelor hiper-naționaliste. Uneori, s-ar putea ca aceste mesaje să meargă. Dar nu uita că asta e doar “o modă”.

6d6bb13017323baa04acaf8f147ee7b8

 

poza de aici 

16 Logouri Românești frumoase și creative

Merrilis Miere Logo

Un post pentru care strâng materiale de câteva luni. Logourile pur românești sunt greu de găsit. Uneori nu pentru că nu ar fi logouri bine făcute, ci pentru că nu se fac cunoscute. Și dacă tocmai identitatea vizuală nu le fac cunoscute atunci nu se poate spune cu adevărat că sunt niște loguri eficiente.

O altă caracteristică a logourilor românești este și lipsa de consistență. Am văzut logouri românești creative dar care sunt neîngrijite, apar într-un fel pe site, căutând pe google le găsești în variante multiple, iar ambalajele conțin alte “desene”. Acestea nu pot fi considerate logouri, ci mai degrabă reprezentări grafice în diverse ipostaze. Un logo fără un manual de întrebuințare, e ca un computer fără sistem de operare.

Criteriile prin care am ales aceste logouri românești sunt 99% subiective și vizează caracteristici precum creativitate, eleganță, simplitate, asocierea cu produsul/brandul/compania, piața țintă, expunere, notorietate, părerea personală, atenția la detalii, gradul de îngrijire. De asemenea, am încercat să variez cât mai mult domeniile.

Nu este întâmplător că multe dintre aceste logouri sunt rezultatul unor campanii de branding/rebranding ale unor companii bune de profil din România (Brand Tailors, Brandient, Brand Fusion și altele). Asta înseamnă că brandingul accidental este o poveste frumoasă dar rară. Planificarea și strategia unor profesioniști este necesară dacă vrei să te poziționezi altfel decât o firmă de apartament. Era și culmea să fiu de altă părere 🙂 .

Iată așadar 16 logouri românești frumoase și creative (lista va fi supusă update-urilor; calitatea unora dintre logouri lasă de dorit, sunt mai greu de găsit decât pare):

[cu discreta contribuție a lui Bloghiță]

1. Petru (simigerie, adică vinde covrigi)

Petru logo simigerie

Chiar dacă seamănă izbitor de mult cu patiseriile Paul merită apreciat modul în care s-au distins pe o piață aparent anostă, dar foarte dinamică.

2. Aqua Carpatica (apă minerală)

Aqua Carpatica logo

3. Federația Română de Rugby

Federatia Romana de Rugby Logo

4. Let’s Do It Romania (campanie socială)

Let's Do It Romania Logo

5. Be Where! (revistă)

Be Where in the City logo

 

6. Okian (librărie)

Okian logo

7. Jolidon (textile)

Jolidon Logo

Jolidon este un logo adresat piețelor externe. De aceea universalitatea este un factor important în branduirea companiei.

 

8. Napolact (industria alimentară, lactate)

Logo Napolact

Branduirea Napolact este un factor cheie pentru succesul companiei. Ambalajele produselor se disting relativ facil pe un raft – cel al lactatelor – în care înghesuiala este maximă, iar creativitatea – lipsă. Altceva decât albastru, alb și puțin roșu nu veți găsi la lactate.

9. Radio ZU

Radio Zu Logo

 

10. Tudor Personal Tailor (textile, costume la comandă)

Tudor Personal Tailor Logo

11. Agricola Bacău (industria alimentară)

logo corporate

Logo Agricola Bacau

Logo comercial

Agricola Bacau logo

Logourile Agricola Bacău sunt rezultatul unei campanii de rebranding realizată de Brand Tailors pentru unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața alimentară. Dacă sunteți curioși cum arată, la propriu, o campanie de rebranding internă și externă, aruncați o privire aici.

12. Melliris (industria alimentară, miere)

Merrilis Miere Logo

13. Phill (restaurant)

Phill restaurant logo

14. Roddia (marketing)

logo roddia

 

15. Crama Basilescu (vinuri)

Crama Basilescu logo

16. Bucatăria Fermecată (magazin on-line, accesorii și ustensile)

logo-bucataria-fermecata logo

 

 

 

Cum să-ţi dai seama ce vrea clientul în 4 paşi

Pare simplu: clientul te contactează şi spune:

“Vreau asta şi asta!”

Numai că nu suntem la buticul din colţ să-l punem să arate cu degetul pe raft.

Când vine vorba de servicii nepalbabile dar care au totuşi un rezultat final pe care îl vei analiza estetic, cum ar fi un site, un logo, un print sau chiar o prezentare ppt, este provocator să suprapui aşteptările clientului cu ipotezele tale (ale designerului).

Şi dacă ne gândim că clientul are mai întotdeauna idei, exemple, poveşti, expertiză ar fi bine dacă te-ai plia pe ce vrea el. Rare şi dulci sunt ocaziile în care îţi va spune să faci ce vrei şi că va accepta aproape orice.

Dar cum înţelegem ce vrea clientul? Chiar dacă vorbim aceeaşi limbă, trebuie să vorbim şi acelaşi dialect. Şi trebuie să vorbească mai mult el – clientul – şi mai puţin tu. Tu trebuie să asculţi, să explici şi să întrebi.

Cum să înţelegi ce vrea clientul în 4 paşi: 

1. Ascultă-l. La început o să-ţi vorbească despre dorinţele lui urgente, planurile lui de viitor, experienţele sale cu alte firme, de ce vrea un logo/site nou. Îţi va vorbi despre ce îi place, ce nu-i place, ce-a văzut la unii, ce i-au recomandat alţii.

Rolul tău aici este de a vedea cum gândeşte clientul tău şi care este profilul său: este pragmatic, este ambiţios, este nehotărât, este pretenţios, este un visător, gândeşte prin imagini/sunete sau experienţe, are încredere în profesionişti etc. Asta te va ajuta pe tine să vezi cum poţi extrage informaţia, cum să propui un proiect sau cum să îi explici ceea ce vrei.

2. Cere-i exemple vizuale. Mare mirare dacă clientul nu ţi-a dat deja un exemplu. Este greu să înţelegi ceva când îţi va spune că vrea “nişte poze care să se mişte inteligent” sau un logo mai “întunecat”.  Mai mult ca sigur are el nişte exemple concrete de site-uri, logo-uri, grafice inteligente sau broşuri găsite în parbriz. De cele mai multe ori tocmai întâlnirea cu acel exemplu l-a făcut să apeleze la tine.

Partea dificilă este atunci când ai clienţi de genul ăsta care îţi vor spune:

“Vreau site ca facebook dar să arate şi mai bine”

Dar nici atunci nu e vina clientului. Gândeşte-te că eşti complet atehnic şi îi ceri electricianului “să nu mai facă priza luminiţe”. Se va duce acasă şi va râde de tine împreună cu nevasta. Noroc că nu e în stare să facă un blog. Dar îţi va repara priza.

De aceea pasul următor este obligatoriu şi este ceea ce te va face un profesionist.

3. Analizează exemplele date de client şi confirmă că asta vrea.

Găseşte cuvintele potrivite, expresive. Dacă pentru tine un site/logo/prezentare/print este mişto/colorat/frumos/nice/ reuşit/potrivit/urât atunci apucă-te de altceva sau ia nişte lecţii de limba română.

Defineşte proiectul folosing cuvinte precum rustic, masculin, sofisticat, minimalist, futurist, retro, psychedelic, luminos, natural, simplist, autentic, call to action, centrat către client, vizual, creativ, elegant.  

În primul rând te va face expert în ochii clientului, iar asta îi va imprima încredere. În al doilea rând vei defini exact nevoile specifice. O culoare nu este doar rece sau caldă, poate fi mată, naturală, texturată, lucioasă, veselă sau rară. Asta va caracteriza si rezultatul final: tonul şi personalitatea produsului. Site-ul poate fi vesel sau serios, logo-ul – masculin sau feminin, prezentarea – de business sau dinamică.

4. Stabileşte planul şi tremite-i-l pentru confirmare. Nu te apuca orbeşte de treabă. Unii clienţi dau din cap dar nu înţeleg mare lucru. Structurează ceea ce ai stabilit cu el, de la obiective până la culori. Trimite-i planul pentru confirmare, alături de exemple: asta înseamnă culoare mată, astea sunt site-uri centrate către client, astea sunt logo-uri cuminţi, astea sunt printuri avangardiste.

Va observa ca îţi dai interesul. Va înţelege clar ceea ce îşi doreşte. Şi va vizualiza rezultatul final.

Acum nu rămâne decât să livrezi. Dacă nu ţii cont de ceea ce aţi stabilit va renunţa la tine şi va spune şi la alţi 10 potenţiali clienţi cât de dezamăgit a fost. Îndeplineşte-i aşteptările şi te va recomanda la alţi 10 clienţi.

11 Ponturi pentru o mai bună căutare pe Google

guest post de la LoreMk

Au fost odată ca niciodata, demult, înainte că „Google” să devină verb, oameni care obişnuiau să „caute”. Acţiunea de căutare era similară cu googling, cu excepţia faptului că, în loc să obţină o lista cu legături (links) directe către informaţiile dorite, se obţinea o listă cu legături către informaţii care aveau sau nu aveau deloc legătură cu ceea ce căutau ei de fapt.

Complicat sau nu, cert este că a fost nevoie de mai mult de 20 de ani pentru a tranforma probabilităţile în siguranţă.

Primul motor de căutare pe internet a fost un instrument numit Archie, creat în anul 1990 de Alan Emtage student al Universitatii McGill. Archie iţi permitea să cauţi nume de fisiere în diferite servere de fişiere conectate la Internet, dar acesta nu căuta de fapt, în interiorul fişierelor.

Dar iata că Internetul a parcurs un drum lung! Mulţumită lui Archie, care a început revoluţia motoarelor de căutare, există acum mii de modalităţi de a căuta conţinut online. Eşti bun in A CĂUTA ONLINE atunci eşti bun la şcoală, la locul de muncă sau chiar în relaţie. 🙂

„A fi bun” în căutarea online înseamnă mai mult decat să scrii câteva cuvinte cheie şi să apeşi pe butonul „Google search” . În spatele atributului stă un pachet complet care cuprinde:

  • Să ştii ce instrumente de căutare să folosesti,
  • Să ştii să construiesti cererea de căutare folosind sintaxe avansate,
  • Să ştii să rafinezi şi să selectezi rezultatele găsite,
  • Să ştii să salvezi şi să urmăresti căutările pe care le faci în mod repetat.

Iata cateva dintre „şmecheriile” mele preferate pentru a utiliza CĂUTARILE în muncă sau de ce nu, just for fun:

1. Fiecare ţară are Google-ul său. Cauţi colabolatori în Uk (.co.uk) sau vrei să-ţi extinzi business-ul în Singapore (.sg). Cel mai bine e să faci căutările pe domeniul ţării respective. Pentru cei care au o afacere care nu se încadrează în aceste limite sunt recomandate domeniile .com (domeniu comercial recomandat pentru firme, dar nu numai),.info (informaţii), .edu (educaţionale), .org (organizaţii), etc.

2. Învaţă sintaxele avansate. Dacă nu ai folosit până acum OR sau “site:” sau semnul minus (-)într-o căutare, atunci e timpul să te familiarizezi cu Google’s advanced search syntax. Poţi să folosesti Google’s advanced search form , ca ajutor, până când vei invata să folosesti singur formulele de căutare.

3. Fii ”Boolean” şi în gestionarea mesajelor din Inbox. Aceleaşi: AND (şi logic), OR (sau logic), NOT (negare) te ajută să filtrezi mesajele primite şi să le acorzi atenţie celor care contează.

4. Adaugă browserului tau motoare de căutare adiţionale. În cazul în care foloseşti mereu acelaşi motor de căutare cum ar fi Wikipedia, Bing sau Youtube, poţi să adaugi un plugin browserului tău. O să-l ai mereu la îndemană în meniu. Totodată poţi să foloseşti oricând propriul tău motor de căutare atunci când vrei să cauţi în site-ul sau blogul personal.

5. Gândeşte ca segmentul pe care-l vizezi. În cazul în care caut un subiect larg sau o anumită poveste încerc să-mi imaginez expresiile pe care le-aş putea găsi în rezultatele căutării ideale. De exemplu, dacă încerc să găsesc oameni pe care google i-a ajutat să găseasca informaţii caut: google “m-a ajutat in gasirea”.

6. Googleşte mesajele de eroare. Nu o singură dată, am rezolvat anumite probleme tehnice în acest mod, introducând mesajul de eroare în căutarea pe google. În majoritatea cazurilor au rezultat ba un articol pe blog, ba o discuţie pe forum care impărtăşea soluţia (sau soluţiile) pentru rezolvarea problemei. Time saver! Yeyy ..No more phone to the IT Guy ..:)

7. În anumite cazuri NU googali, foloseste delicious. Daca ai de căutat un subiect foarte mare (global/ în limba engleză) cum ar fi best tips for google search , ar fi mai bine să realizezi căutarea cu delicious. Îţi arată paginile care au fost cele mai salvate, semn că au fost utile.

8. Găseste numele de companie perfect (sau URL-ul, sau titlul de articol pe blog). OneLook este un dictionar online care în afara de obişnuitele opţiuni de căutare, vă permite să efectuaţi şi căutari de expresii care includ orice cuvant pe care îl introduceţi. De exemplu: vreau să am mai multe variante de nume de firma care să cuprindă şi “ START”. Aur curat, nu-i aşa? 🙂

9. Poate ştiti deja : căutările pe Google Image îţi permit să focusezi căutarea pe imagini care au legatură cu subiectul care te interesează. Dar, dacă vrei să folosesti acea imagine în articol, pe blogul tau , trebuie să te asiguri că este licenţiată pentru refolosire. Mă ajută să găsesc astfel de imagini Creative Commons search engine.

10. Abonează-te la rezultatele din căutările cele mai frecvente. Găsesc multe noutăţi prin Google news şi căutarile de bloguri. Întâi fac o căutare complexă, apoi mă abonez la RSS in functie de rezultatele obţinute. Sunt cazuri în care Pulse mă ajută , dar aici văd părererile de zi cu zi, ale aceloraşi top bloggeri. Google reader îmi ofera viziune mai eclectică asupra subiectului care mă interesează.

11. Încurajează o căutare mai bună. De îndată ce devii un maestru în arta căutării vei fi surprins de faptul că oamenii preferă mai bine să te intrebe pe tine, decât să caute ei înşişi. Şi astfel, îi poţi sfătui sau chiar le poţi spune direct că ar fi bine să citească acest post pentru a deveni chiar ei specialişti în googling. 🙂

 

Despre cel cea ce-a scris:

Loredana are peste 13 ani experienţă în marketing, cercetări internaţionale, screening de mii de clienţi potenţiali. Întotdeauna concentrată pe rezultate şi obţinerea de  ROI maxim, Loredana are capacitatea de a produce (concept&grafică) materiale promo profesioniste,  în timpi de livrare imposibili. Scrie constant pe LoreMk.

FB: LoreMk
LinkedIn: loremk

Structura unui logo

guest post de la bloghiţă

In majoritatea cazurilor, companiile noi au nevoie de cateva incercari si schimbari pana sa ajunga la o versiune finala a unui logo. Vezi Microsoft, Starbucks, Pepsi, and Yahoo! Un logo trebuie sa fie recunoscut usor de consumatorii tai, sa se diferentieze de logourile concurentilor tai si sa transmita ceea ce vrei.

Da! in logo design

Din moment ce intelegem importanta unui logo bun majoritatea companiilor apeleaza la un graphic designer sau la o agentie specializata pentru a realiza acest job. Dupa acest pas este important ca designerul si compania sa comunice eficient si sa se inteleaga ce se doreste. Am niste sugestii pentru asta:

1. Trebuie sa luam in considerare targetul/consumatorul si nu preferinta personala (mie imi place albastrul…).

2. Logo-ul trebuie sa se diferentieze de cel al concurentului.

3. Cat de cunoscut este logo-ul tau momentan? Daca este foarte cunoscut poate nu il vei schimba complet, ci doar o restilizare.

Nu! in logo design

Din nefericire majoritatea companiilor cred ca un logo este doar o poza cu un scris mai fancy si atat. Pe sistemul: Atata dai, atata face. Cateva sugestii:

1. Nu-ti schimba logo-ul prea des. Este confuzant, mai bine astepti un timp pana gasesti unul potrivit si il folosesti.

2. Este o diferenta intre simplu si plictisitor Sa-ti scrii numele companiei cu un font care ti se pare misto nu este intotdeauna cea mai buna solutie. Aici trebuie sa intervina “think outside of the box”. E tricky, totusi.

3. Nu iti alege un logo prea detaliat sau prea complicat. In general, cu cat mai complicat cu atat mai greu de recunoscut ori o firma vrea sa fie recunoscuta usor. Ai grija!

Un logo creste odata cu compania

Aveti mai jos cateva exemple de logo care au crescut, s-au dezvoltat si au ramas intiparite in mintea consumatorilor de-a lungul anilor.

Marul muscat de la Apple este probabil cel mai recunoscut logo din lume. In ’98 cand noul iMac a fost lansat logo-ul foarte colorat a fost inlocuit de marul negru (probabil inspirat din preferinta lui Steve pentru negru). Acum contine cateva gradienturi de gri, umbre si lumini mai elegante.

Dupa ’98 Pepsi a decis sa scoata in fata globul bicolor si sa il puna in evidenta mai mult decat logotextul astfel incat in 2003 globul este pozitionat deasupra textului iar momentan s-a renuntat de tot la “PEPSI”.

 

Imediat ce numele companiei a inceput sa se inradacineze cu sigla in mintea consumatorilor cei de la Nike au renuntat la text. Acum au cateva variatii a departamentelor: Fotbal, Skate etc.

Cei de la Kodak, ca si cei de mai sus au inceput sa isi simplifice sigla in ’96. In 2006 a fost restilizat, literele “d” si “a” au fost rotunjite pentru a-i oferi un aer mai modern.

Tine seama de tendinte

Ca si in moda, graphic design-ul trebuie sa se schimbe an de an, daca nu chiar luna de luna.

Cateva exemple de asa da si asa nu:

 

Da!



Nu!


Mai multe exemple de logo-uri bune:

wrong-right-typographic-logo-inspiration typeface-typographic-logo-inspiration
291-galleria-typographic-logo-inspiration tic-toc-typographic-logo-inspiration
gizzy-bear-typographic-logo-inspiration 63460
snap-typographic-logo-inspiration shift-typographic-logo-inspiration
48632 44892
49203 review-code-typographic-logo-inspiration
brand-typographic-logo-inspiration motion-typographic-logo-inspiration
51773 half-typographic-logo-inspiration
highroad-typographic-logo-inspiration up-typographic-logo-inspiration
exit-typographic-logo-inspiration flat-land-typographic-logo-inspiration

In concluzie, proprietarii de afaceri, chiar daca au in minte cum ar trebui sa arate un logo ar trebui ca designerul sa aiba ultimul cuvant de spus. El este cel care se pricepe.

read more »

Churchill şi exigenţa excesivă

Există în viaţă sau în business exigenţă excesivă? Eu spun că în cel puţin câteva domenii care îmi vin acum în minte, exigenţa nu poate fi altcumva decât excesivă. Orientarea spre detaliu trebuie să fie obsesivă.

În inginerie, de exemplu, în construcţii, în medicină este obligatorie concentrarea maximă pe amănunte. Domenii în care nu te întrebi “dacă o fi bine sau o fi rău”. Ai o singură opţiune.

La început, ca  angajat,  recunosc că tentaţia de a face lucrurile numai “ca să fie” era prea mare. Cei pe care trebuia să îi coordonez, mă coordonau ei de fapt. Orice tentativă de a ridica standardul era tăiată abrupt  de cei responsabili. Eu însumi tăiam elanul altora.

Cu timpul însă am devenit un pisălog. Am dat spre refacere multe designuri, cărţi de vizită, texte, statistici incomplete, prezentări mediocre. Mi-am asumat bombăneli printre dinţi şi priviri muşcătoare. Când eşti pus să refaci ceva despre care tu credeai că e maximul a ceea ce poţi face, îţi trezeşte acel sentiment pe care, eu unul, îl aveam când îmi rupea mama foaia cu tema proaspăt făcută, dar mizerabil scrisă.

Nu înţelegeam de ce. Mă ofticam, mă descurajam, de ce să o fac din nou?!

Apoi mă loveam de multe ori, tot ca angajat, de implacabila formulă: “Mie îmi place aşa.” folosită ca argument suprem al răzvrătirii de cei puşi să repete lucrarea. Stai tu acum şi explică-i cu tact că ceea ce-i place lui sau ei este absolut mediocru sau că, cel puţin – argumentul implacabil în oglindă – “MIE NU-mi place. Deci repeat!”.

Winston Churchill avea un grup de oameni pricepuţi, cei mai pricepuţi, care îi făceau discursurile. Aceştia îi înmânau discursul spre aprobare, iar primul ministru, fără ca măcar să se uite la foaie, le spunea:

E bunicel, dar  refaceţi-l. 

Bineînţeles că oamenii erau deranjaţi, dar consilierii făceau ce li se cerea. Veneau cu un discurs, de multe ori refăcut de la zero. Apoi îl prezentau.

E bun, dar încă poate fi îmbunătăţit.

Povestea se repeta. Şi încă o dată. Până când Churchill simţea că e bine.

Lua discursul şi, fără napărat să-l citească, decreta:

Ăsta e cel mai bun!

Dar de unde ştiţi că e cel mai bun, nici măcar nu v-aţi uitat peste celelalte.

L-aţi îmbunătăţit de 4 ori. Precis este cel mai bun!

Poate exagera Churchill. Dar puţin probabil totuşi, dacă ne gândim că a avut cele mai bune speach-uri din istoria politicii moderne.  Asta era calea lui către perfecţiune. Şi celelalte discursuri respinse erau poate bune, dar nu erau perfecte.

Nu e îndeajuns să te mulţumeşti cu “bine”. “Bine” înseamnă mediocru, atunci când concurenţa e mare, piaţa e în scădere, consumatorul este riguros. “Bine” nu trezeşte emoţii, n-a creat niciodată adepţi. “Bine” este cuminte, conformist, profi, dar nu este sexy, wow, viu. 

http://youtu.be/qdOFNTYDEWA