Tag Archives: consultanta marketing Brasov

Tu îţi alegi clienţii sau ei te aleg pe tine?

marketing brasov consultanta

Ai clienţii pe care ţi-i doreşti?

Să-ţi dau un exemplu: am avut o întâlnire acum 3 ani cu un potenţial client care părea dispus să-şi crească afacerea. Avea sediul la stradă, trebuia să fie lesne găsit de clienţi. Dar nu avea “firmă” pusă afară. Îl întreb de ce şi îi zic că ar trebui să-şi pună. Îmi răspunde sec: “Ah, costă mult şi în plus trebuie să iau şi multe aprobări, mai bine mă lipsesc”.

A fost momentul în care mi-am dat seama că misiunea mea este pe cale să se încheie fără ca măcar să fi început. M-am stins treptat la acea întâlnire, am fost plat, nu am abut nicio idee. Aveam de-aface cu un potenţial client comod. Nu calic, nu dificil, ci golit de ambiţie, îmbuibat de prejudecăţi.

Orice idee extravagantă de marketing va fi implacabil respinsă. Chiar şi ideile “de bun simţ” se vor lovi de imposibilitatea implementării: bani, aprobări, rezultate târzii, “am încercat deja”…

Dacă te plângeai că clienţii dificili sunt aceia care îţi cer deadlineuri scurte şi se răzgândesc rapid, află că de fapt aceia sunt clienţii buni. Sunt dinamici, ştiu ce vor, acceptă idei argumentate.

Omul nostru în schimb, nu va fi trezit nici de o fanfară de advertiseri. El vrea clienţi. Acum. Cel târziu mâine. Nu prea mulţi, pentru că nu le face faţă. Fără prea mult efort, pentru că înainte de criză veneau clienţii singuri.

Totuşi am simţit remuşcări: am renunţat eu prea uşor? nu era asta o provocare? ar fi trebuit să găsesc resursele pentru a-i explica omului ce beneficii aduce ieşirea din starea lui de comoditate? sau pur şi simplu nu se merită?

Răspunsul aveam să îl găsesc mai târziu: Da, eu îmi aleg clienţii. Nu, nu se merită să investesc timp într-o afacere ce va fi frânată de limitele managerului. Din 30 de idei bune de marketing 28 vor fi respinse; celelalte două vor fi prost aplicate.

Calculul este unul pragmatic: timpul şi energia investite în trezirea la viaţă a unui manager puturos valorează mai mult decât dacă aş reface afacerea aia de la zero, cu alţi oameni. 

Cu timpul mi-am dat seama că toată comunicarea de marketing contribuie la cernerea clienţilor. Prin felul în care te exprimi atragi clienţii pe care îi vrei. De la textul de pe site, la primul salut faţă în faţă. Dacă atitudinea ta este corectă, dacă tonul vocii folosit de brandul tău este unul adecvat, vor veni clienţii potriviţi.

Tu îţi alegi clienţii, prin felul în care vorbeşti pe site, comunici cu ei,  îţi scrii e-mailurile sau ofertele.  Dacă te plângi de clienţii tăi, înseamnă că nu comunici corect. 

 

de vrei să mă cunoşti mai bine, vezi aici

 

Potenţialul pieţei. Cum îl determini şi ce rol are?

potential piata marketing brasov

Piaţa e îndeajuns de mare pentru toţi…

Cum să afli ce potenţial are produsul tău. Ce plan folosesc eu şi cum cercetez piaţa.

Merită sau nu să mă bag?

Câţi oameni mi-ar căuta/cumpăra produsul?

Pentru cât timp?

Astea sunt câteva dintre cererile pe care le-am primit în ultimele 5 luni. Investitori, manageri, antreprenori care vor să-şi măsoare riscurile. Din fel de fel de domenii: auto, piaţa jucăriilor, produse de igienă, invenţii cu potenţial.

Asta denotă un anumit grad de maturitate către care se îndreaptă, cel puţin aparent, mediul antreprenorial din România, dar şi din zonă. Sunt şi oameni de afaceri care nu se aruncă cu capul înainte. Preferă să măsoare, să pipăie atent terenul pe care urmează să joace. Să tacticizeze. Nu mai aruncă cu bani, iar planificarea este prima etapă a afacerii.

Este poate o consecinţă a lipsei de creştere explozivă (nu-mi place cuvântul criză) de pe mai toate pieţele în prezent: îţi taie apetitul de risc, te face în schimb să faci lucrurile “ca la carte”.

Dar poţi afla dacă piaţa te vrea sau nu? Care sunt mai exact clienţii tăi şi care sunt riscurile investiţiei tale?

Am pus la punct, prin proiectele la care am lucrat, un plan prin care să îmi dau seama cum ar reacţiona piaţa (clienţi, utilizatori finali, distribuitori, concurenţi) la un produs/serviciu nou.  La fiecare proiect am adăugat ceva sau am perfecţionat, în funcţie de fiecare piaţă în parte.

Ceea ce le propun eu clienţilor este un plan “ca la carte”. În funcţie de bugete şi nevoile reale, unii clienţi aleg numai un “overview” al pieţei, alţii preferă pragmatismul unei cercetări riguroase.

Paşii determinării unui potenţial de piaţă sunt următorii:

1. Care sunt întrebările tale cheie? Dintre toate nelămuririle şi presupunerile tale selectează-le pe cele mai importante. Acestea sunt de obicei legate de piaţă şi clienţi:

  • În ce măsură este piaţa pregătită pentru produsul tău?
  • Ar cumpăra clienţii potenţiali produsul? De ce da? De ce nu?
  • Cât ar fi dispuşi să cheltuie? Cât de des?
  • Care sunt criteriile de achiziţie? Care este procesul de achiziţie?
  • Cine influenţează decizia finlă? Este cumpărătorul acelaşi cu utilizatorul final?

Atenţie însă la nuanţe: cunosc un antreprenor care a făcut un mic studiu de piaţă despre succesul pe care l-ar putea avea produsul său (o revistă de peisagistică şi amenajări). Întrebarea centrală suna astfel:

“Ce părere aţi avea despre o revistă care cuprinde…..?”

Tendinţa respondenţilor este de a fi receptivi: “Da, sună interesant, ar fi o idee bună”.

“Cercetarea” aceasta a omis însă problema centrală:

“Aţi fi dispus să cumpăraţi produsul acesta? Cât de des? Câţi bani a-ţi cheltui?”

Produsul despre care vorbesc nu a rezistat pe piaţă, a dispărut  în câteva luni.

Întrebările cheie stabilite în această etapă coincid cu obiectivele centrale ale clientului şi constituie ghidul de interviu pentru cercetarea de piaţă ce va urma.

2. Cercetarea de piaţă. 

Indiferent de buget , obiective sau produs cercetarea de piaţă nu are cum să lipsească. Şi, aş adăuga eu, interviurile cu experţii sunt obligatorii.

Experţi de piaţă este sintagama de alint a profesioniştilor care sunt implicaţi în industria cercetată: oameni de vânzări, distribuitori, manageri, reprezentanţi ai asociaţiilor, analişti de la reviste de profil. Oricine are experienţă şi know-how în domeniul cercetat şi care îţi poate explica:care sunt mecanismele pieţei

  • care sunt trendurile şi planurile de viitor
  • cum văd ei piaţa peste un an, doi, trei…
  • care sunt principalele probleme/oportunităţi
  • statistici utile disponibile la cerere
  • orice altă informaţie care merită să fie stoarsă

Interviurile de profunzime cu experţii se pot face şi la telefon şi faţă în faţă. Nu poate fi vorba de eşantion sau eroare, avem de-aface cu o cercetare calitativă, dar asta nu înseamnă ca trebuie făcută haotic: ar fi bine să fie acoperită toată gama de specialişti din piaţă: producători, vânzători, asociaţii, furnizori; şi din fiecare categorie un număr îndeajuns de mare de interviuri pentru a rezulta nişte concluzii ferme.   

Marea provocare cu experţii este să ajungi la ei şi să îi convingi să îţi divulge informaţii. La urma urmei poţi fi un concurent, ceea ce de cele mai multe ori am şi fost 🙂 . Dar despre cum pot fi convinşi am să vă zic cu altă ocazie.

Să nu uităm de clienţi. Dacă experţii ne dau imaginea de ansamblu, interogarea clienţilor potenţiali ne oferă răspunsurile concrete. Nu şi fără o segmentare precisă. 

Împreună cu clientul stabilesc cu exactitate care sunt potenţialii clienţi şi ce caracteristici au. Am făcut cercetări de piaţă în care clienţii erau de 6 tipuri, total diferiţi, care necesitau întrebări diferite.

Spre deosebire de cercetarea cu experţii, aici trebuie asigurată o reprezentativitate mai mare şi un eşantion “gândit”, dar eu personal nu recomand o cercetare cantitativă (am mai vorbit despre asta aici).  Şi aici interviurile de profunzime mă ajută întotdeauna să văd nu numai câţi clienţi ar avea produsul tău, ci şi cum gândesc clienţii tăi despre produsul tău. Acel “dar” esenţial care se află după “Aş cumpăra, dar…”.

Aşadar întrebări deschise, interviuri faţă în faţă, operatori de interviu responsabili şi avem o imagine cât mai completă a pieţei.

Cu toate acestea, sunt anumite domenii în care mi-a fost greu să pun măcar întrebările, să fac segmentarea exactă. Pentru a putea susţine un interviu cu un consumator, trebuie să fii ancorat în produsul respectiv. Iar dacă nu pot testa eu însumi produsul (pentru că este unul industrial sau nu există încă) atunci recomand un focus grup. O pre-cercetare realizată înainte de toate, în care invit potenţialii clienţi să dezbată, să genereze idei care să mă ajute să fac un ghid de interviu impecabil şi o segmentare relevantă.

3. Analiza. Eu personal pun un accent foarte mare pe modul de prezentare. Degeaba am informaţii interesante dacă le pun într-un tabel şi te las pe tine, clientul, să descifrezi ideile. Folosesc infografice, corelaţii între întrebări, citate din interviuri, claritate în prezentarea informaţiilor.

Şi, cel mai important, concluziile clare la întrebările cheie.

4. Propuneri. Degeaba ai cifre dacă n-ai scenarii. Chiar dacă concluziile cercetării ar putea fi sumbre, asta nu înseamnă să renunţi. Dacă am făcut cercetarea corect înseamnă că ştiu de ce piaţa nu vrea produsul încă. Şi pot genera soluţii sau metode prin care se pot găsi soluţii.

Unde sunt statistici sunt şi concluzii cuantificabile: estimare de cotă de piaţă, estimate de vânzări/costuri pe perioade. Eu folosesc metoda scenariilor care îmi permite să estimez în funcţie de tactica adoptată.  Dar găsesc utile şi alte variante de analiză şi concluzionare care merită un post separat în viitorul apropiat.

5. Suport în implementare. Aici n-am ce să adaug. Este exact cum sună. Nu pun raportul în braţele clientului şi trec la următorul. Urmează un focus grup pentru planul de marketing… 😀

 

Aflarea potenţialului unui produs/serviciu pe o piaţă ar trebui să fie parte obligatorie a unui plan de afaceri. Şi dacă acum câţiva ani nimeni n-avea timp de planuri, acum nimeni nu are bani de pierdut. Semn că antreprenorii cu care am colaborat până în prezent au devenit curioşi să afle cum se comportă piaţa lor.

Află cât costă o cercetare de piaţă sau un plan de marketing şi cum să procedezi.

 

Cum să-ţi dai seama ce vrea clientul în 4 paşi

Pare simplu: clientul te contactează şi spune:

“Vreau asta şi asta!”

Numai că nu suntem la buticul din colţ să-l punem să arate cu degetul pe raft.

Când vine vorba de servicii nepalbabile dar care au totuşi un rezultat final pe care îl vei analiza estetic, cum ar fi un site, un logo, un print sau chiar o prezentare ppt, este provocator să suprapui aşteptările clientului cu ipotezele tale (ale designerului).

Şi dacă ne gândim că clientul are mai întotdeauna idei, exemple, poveşti, expertiză ar fi bine dacă te-ai plia pe ce vrea el. Rare şi dulci sunt ocaziile în care îţi va spune să faci ce vrei şi că va accepta aproape orice.

Dar cum înţelegem ce vrea clientul? Chiar dacă vorbim aceeaşi limbă, trebuie să vorbim şi acelaşi dialect. Şi trebuie să vorbească mai mult el – clientul – şi mai puţin tu. Tu trebuie să asculţi, să explici şi să întrebi.

Cum să înţelegi ce vrea clientul în 4 paşi: 

1. Ascultă-l. La început o să-ţi vorbească despre dorinţele lui urgente, planurile lui de viitor, experienţele sale cu alte firme, de ce vrea un logo/site nou. Îţi va vorbi despre ce îi place, ce nu-i place, ce-a văzut la unii, ce i-au recomandat alţii.

Rolul tău aici este de a vedea cum gândeşte clientul tău şi care este profilul său: este pragmatic, este ambiţios, este nehotărât, este pretenţios, este un visător, gândeşte prin imagini/sunete sau experienţe, are încredere în profesionişti etc. Asta te va ajuta pe tine să vezi cum poţi extrage informaţia, cum să propui un proiect sau cum să îi explici ceea ce vrei.

2. Cere-i exemple vizuale. Mare mirare dacă clientul nu ţi-a dat deja un exemplu. Este greu să înţelegi ceva când îţi va spune că vrea “nişte poze care să se mişte inteligent” sau un logo mai “întunecat”.  Mai mult ca sigur are el nişte exemple concrete de site-uri, logo-uri, grafice inteligente sau broşuri găsite în parbriz. De cele mai multe ori tocmai întâlnirea cu acel exemplu l-a făcut să apeleze la tine.

Partea dificilă este atunci când ai clienţi de genul ăsta care îţi vor spune:

“Vreau site ca facebook dar să arate şi mai bine”

Dar nici atunci nu e vina clientului. Gândeşte-te că eşti complet atehnic şi îi ceri electricianului “să nu mai facă priza luminiţe”. Se va duce acasă şi va râde de tine împreună cu nevasta. Noroc că nu e în stare să facă un blog. Dar îţi va repara priza.

De aceea pasul următor este obligatoriu şi este ceea ce te va face un profesionist.

3. Analizează exemplele date de client şi confirmă că asta vrea.

Găseşte cuvintele potrivite, expresive. Dacă pentru tine un site/logo/prezentare/print este mişto/colorat/frumos/nice/ reuşit/potrivit/urât atunci apucă-te de altceva sau ia nişte lecţii de limba română.

Defineşte proiectul folosing cuvinte precum rustic, masculin, sofisticat, minimalist, futurist, retro, psychedelic, luminos, natural, simplist, autentic, call to action, centrat către client, vizual, creativ, elegant.  

În primul rând te va face expert în ochii clientului, iar asta îi va imprima încredere. În al doilea rând vei defini exact nevoile specifice. O culoare nu este doar rece sau caldă, poate fi mată, naturală, texturată, lucioasă, veselă sau rară. Asta va caracteriza si rezultatul final: tonul şi personalitatea produsului. Site-ul poate fi vesel sau serios, logo-ul – masculin sau feminin, prezentarea – de business sau dinamică.

4. Stabileşte planul şi tremite-i-l pentru confirmare. Nu te apuca orbeşte de treabă. Unii clienţi dau din cap dar nu înţeleg mare lucru. Structurează ceea ce ai stabilit cu el, de la obiective până la culori. Trimite-i planul pentru confirmare, alături de exemple: asta înseamnă culoare mată, astea sunt site-uri centrate către client, astea sunt logo-uri cuminţi, astea sunt printuri avangardiste.

Va observa ca îţi dai interesul. Va înţelege clar ceea ce îşi doreşte. Şi va vizualiza rezultatul final.

Acum nu rămâne decât să livrezi. Dacă nu ţii cont de ceea ce aţi stabilit va renunţa la tine şi va spune şi la alţi 10 potenţiali clienţi cât de dezamăgit a fost. Îndeplineşte-i aşteptările şi te va recomanda la alţi 10 clienţi.

3 idei de marketing pentru o pensiune, la care nu te-ai gândit

Din titlu s-ar deduce că la pensiune nu te-ai fi gândit, dar e clar că în perioada asta numai la pensiunea aia de munte, cu râu care curge prin curte, foişor cu grătar şi hamac îţi e mintea.

Iar dacă acum 10-12 ani era greu să găseşti o locaţie curată, rurală, eco-turistică, în 2012 ai de unde alege. Proprietarii de pensiuni au înţeles în mare parte ce trebuie să facă şi cui să se adreseze: celor care vin de la oraş, stresaţi de zgomot şi poluare, în căutare de linişte, odihnă şi în amintirea bucatelor bunicii.

Numai că, tocmai datorită abundenţei de pesniuni, mai ales în zonele turistice cunoscute, este dificil să te distingi. Dacă te uiţi pe internet toate au sau oferă:

foişor cu grătar, leagăn, loc de joacă pentru copii, o grămadă de obiective turistice în imediata apropiere, parcare, terasă, mâncare eco cu specific local, posibilitate de foc de tabără, plimbări cu barca/sania/ATV, pescuit, aer curat, departe de stresul cotidian, gazde primitoare

Mai toate pensiunile le au şi le-au făcut pe toate. Dar tocmai asta e frumuseţea marketingului: concurenţa mare te împinge către idei inovative. Eu am 3 idei, unele le-am mai întâlnit, altele abia aştept să le pun în practică:

1. Creează povestea. Oferă-i o identitate proprie casei ăleia în care tu, ca proprietar, ţi-ai investit banii şi zilele, iar turistul îşi va petrece cele mai frumoase zile din an. 

Mihai Găinuşă şi-a făcut la Cheia din fonduri europene o pensiune denumită Găinuşa de Munte. Deci nu e Vila Doina, nu e Vila Maria, Pensiunea Turist sau Casa de Vacanţă Elena. Mai mult, camerele poartă nume de diferite specii de găină. Deci nu te cazezi la camera 2 sau 3, ci la camera Găinuşa Pitică (e doar un exemplu, nu ştiu exact ce specii “expune”).

Da, îl ajută şi numele, şi notorietatea. Dar dacă nu ai un nume sau o poveste care se disting, trebuie să ai o pasiune, o obsesie. Poate îţi plac cărţile, vinul, jocurile de noroc sau avioanele. Nu te opri în a denumi camerele conform ideii tale; fă astfel încât toată locaţia să amintească de ideea ta: aşează cărţi în toată vila, pune tablouri cu autorii preferaţi şi poveştile lor, pune în camere elemente care să amintească de numele camerei. Camera Anna Karenina poate avea un portret al personajului pe perete, în timp ce camera Cei 3 Muşchetari poate avea 2 săbii pe pereţi.

Atenţie, pentru că toate au o limită. Nu e cazul să îţi transformi casa într-un brad de Craciun; păstrează simplitatea, eleganţa şi căldura camerelor.

Şi nu uita ce-i mai important în cazul poveştii tale: fă-o cunoscută! Vorbeşte cu oaspeţii tăi, cu riscul de a-i plictisi. Şi ei îi vor plictisi pe alţii mai departe. Expune povestea vilei tale undeva la vedere, cu poze, istorie, probleme, visuri. Arată că eşti un om care ai o pasiune şi care doreşti să întâmpini pasiunea oaspeţilor tăi.

2. Vrei agro-turism? Atunci oferă-l! Cu adevărat. 

Turiştii sunt atraşi de agro-pensiuni şi datorită amintirii pe care o au legată de bunici şi verile petrecute la ţară. Vor să retrăiască acele momente în miniatură. Momentul culegerii unui fruct dintr-un copac, momentul muşcatului dintr-o roşie direct din grădină.

Plantează 3-4 pomi fructiferi care să ofere fructe pe rând, în tot sezonul cald: cireşii sunt printre primii, apoi caişi, poate un zarzăr, un dud, un măr, zmeură. (ceea ce permite şi clima). Dacă locul îţi permite şi ai oameni care să se ocupe, fă un solar sau amenajează o grădină simplă: cu 6-7 fire de roşii, câţiva ardei, salată verde, ceapă, usturoi. Da, este de muncă este o cheltuială în plus dar oferi oaspeţilor tăi mâncare eco din curte, nu de la Metro.

Dar poate nu-ţi place agricultura. Amenajează o şură cu fân în care să se relaxeze oamenii, să citească o carte, să ia o gustare ca la ţară.

Explică-le oamenilor că pentru ei sunt create aceste locuri. Încurajează-i să culeagă legume, să se odihnească în şură, să se urce în copaci. Dacă vor ieşi din cutiuţa lor, te vor ţine minte, vor reveni şi te vor recoamnda şi la alţii.

3. Poze, poze, poze! Nimic inovativ aici dar spune-mi tu care e diferenţa dintre poza asta şi asta? Poate pensiunile nu sunt foarte diferite, dar pozele de la prima dintre ele sunt spectaculoase, trezesc atenţia. În schimb, vă spun că cea de-a doua locaţie este absolut superbă (am fost acolo de mai multe ori), cu toate că pozele sunt mult sub ceea ce oferă cu adevărat.

Acum câţiva ani am făcut un mic studiu de piaţa pentru a vedea cum aleg clienţii în turism. Nu a fost o surpriză să descopăr că internetul este de bază, iar site-uri ca www.turistinfo.ro sunt ca o biblie. Pozele locaţiei au aproape aceeaşi importanţă ca preţul şi o mai mare importanţă decât facilităţile. Adică la 2 pensiuni cu preţuri şi facilităţi asemănătoare, vila cu cele mai frumoase poze este câştigătoare.

Aşa că investeşte banii într-un fotograf profesionist, care să vină să îţi facă poze în fiecare anotimp, mai ales toamna, când contrastele sunt puternice şi culorile calde. Dacă site-ul tău este banal, măcar pozele de pe turistinfo.ro să fie excepţionale.

Şi încă o idee ca bonus: Alungă clişeele! Dacă vrei să te distingi, vezi ce fac şi alţii şi nu repeta. Scoate căruţa aia dezafectată cu ghivece pe ea din grădină. E plictisitoare. Da, muşcatele şi panseluţele sunt frumoase şi rezistente dar mai sunt şi alte flori. Dacă ai coarne de cerb sau piei de animale prin casă şi nu eşti cabană de vânători, atunci nu au ce căuta acolo. La fel şi sifoanele vechi sau radioul bunicii, farfuriile pe pereţi sau mileuri ieftine.

Crează-ţi un stil, dacă vrei mileuri pe mobilă atunci cumpără mileuri fine, broderie, cu motive locale; fă şi o expoziţie cu vânzare. Fii autentic!

sursa foto

 

Drumul până la Dl. Director sau cum să scapi de secretară

Orice om ancorat cât de cît în business a avut de-aface, sub o formă sau alta, cu secretara. Personaj de obicei tăios dar de multe ori cu o voce plăcută, cunoscut şi sub numele de asistentă, office assistant sau chiar office manager, reprezintă cheia iniţierii oricărei afaceri de succes; un adevărat test al anduranţei relaţionale.

Relaţie care întotdeauna este formată între doi oameni cu scopuri diametral opuse:

  • secretara are ţelul suprem de a nu divulga nicio informaţie în afara unui email care începe cu office@…. şi care este accesat o dată pe săptămână maxim,
  • iar cel care sună trebuie să facă tot posibilul să treacă de secretară, exact aşa cum te-ai căţăra pe un gard şi ar trebui să treci de sârma ghimpată de sus.

Cunoaşteţi desigur: rolul secretarei atunci când primeşte un telefon este să filtreze. N-ar fi nicio problemă, numai că nivelul de paranoia la care este setat acest filtru este de multe ori la cote ridicol de mari. Nu numai că ai impresia că ai sunat la administraţia prezidenţială dar dacă însuşi preşedintele ar suna i-ar fi greu să treacă de secretară.

Încă de la începuturile activităţii mele am avut de-aface cu secretara. Şi ştiţi cum m-am simţit? Exact cum, virgin fiind, m-aş simţi într-un bordel atunci când dau nas în nas cu cea mai experimentată dintre damele de acolo. Pot doar să presupun… 🙂 Ies de-acolo fără a ştii ce s-a petrecut, mă trezesc afară, cu pantalonii în vine, fără bani, mulţumind frumos dar neştiind exact cum şi ce s-a întâmplat acolo.

Exact aşa au fost şi primele mele experimente telefonice cu secretarele: ştiam că trebuie să vorbesc cu şefu’ , ele îmi spuneau că nu se poate, eu insistam cuminte, ele îmi dădeau o adresă de email, eu mulţumeam frumos, închideam şi apoi îmi dădeam seama că n-am rezolvat nimic.

În proiectele de consultanţă la care particip, realizez şi interviuri de profunzime cu experţii din anumite industrii: manageri generali, directori de marketing, directori de vânzări, directori de dezvoltare, agenţi de vânzări ş.a.. Ai spune că provocarea este să îi convingi pe aceştia să divulge informaţii. Greşit. Provocarea este să obţii un contact direct de-al lor. De aceea, de-a lungul timpului am învăţat şi am aplicat câteva tehnici care măresc şansele de a trece de secretară. Metodele sunt desigur testate dar perfectibile.

Aşadar 6 metode care te vor ajuta să scapi sau să treci de secretară:

1. Interesează-te foarte exact cu cine doreşti să vorbeşti în cadrul companiei, la nivel de nume şi funcţie. Este mare diferenţă dintre a cere cu cineva din departamentul de marketing şi a solicita să vorbeşti cu domnul director de marketing X Escu. Dacă ai noroc, secretara te va întreba numai în ce chestiune doreşti să vorbeşti cu dumnealui.  Ceea ce ne duce la etapele următoare.

2. De la unul din seminariile organizate de Lorand, am aflat şi testat cu succes următoarele: prezintă-i secretarei lucruri care o depăşesc în importanţă şi competenţe. Îi poţi spune că ai un raport important care arată că piaţa va creşte cu 10-15% în următoarele 6 luni pe fondul unei noi legi cu privire la fondurile nerambursabile de consultanţă acordate de UE bla bla şi că doreşti să vorbeşti despre această oportunitate cu domnul director. Este o mare posibilitate ca secretara să nu înţeleagă decât că este vorba de un lucru important şi să îţi facă legătură cu o persoană competentă.

3. Într-o discuţie pe care am avut-o toamna trecută cu Dmytro Shvets, partener la compania de consultanţă în investiţii Start Ukraine, companie pe care o reprezint în România, acesta îmi spunea că de multe ori încearcă să responsabilizeze secretara, atribuindu-i un rol important în obiectivul solicitantului. Îi solicită numele complet şi  îi cere permisiunea de a o cita într-un studiu/raport/proiect. Asta o poate face pe secretară să se simtă importantă şi să colaboreze cu tine.

4. O altă metodă propusă de Dmytro Shvets ar fi aceea de a te recomanda ca reprezentant al unei companii cu o mare influenţă pe piaţa respectivă, cu contacte internaţionale ş.a.m.d.. Asta o va stresa pe secretară şi va da fuga la şef. Importante sunt tonul şi personalitatea vocii folosite.

5.  Mi-a plăcut şi abordarea lui Mircea Enescu (senior sales trainer), în al cărui ebook “Cum să găseşti noi clienţi” (pe care eu l-am descărcat abonându-mă la site-ul său)  am citit un interesant studiu de caz, pe care deasemenea l-am aplicat cu succes. Pe scurt, solicitantul doreşte să îi prezinte directorului de vânzări o ofertă, secretara propune e-mail sau fax, după care vin câteva elemente cheie ale conversaţiei:

Agent: – Sigur, cu mare plăcere. În atenţia cui să o trimit?
Secretara: – În atenţia mea.
Agent: – :))) Da, dar ce nume să trec? În firma noastră avem un protocol de respectat şi întotdeauna trimitem doar mesaje comerciale personalizate. Mă înţelegeţi?
Secretara: – Da, înţeleg. Scrieţi atunci Maria Dinuţescu.
Agent: – Vă mulţumesc tare mult, d-nă Dinuţescu. Să ştiţi că mi-a părut bine că am avut plăcerea de a sta de vorbă cu dvs., aţi fost foarte drăguţă şi amabilă. […] Când credeţi că aş putea să sper la un răspuns? Indiferent care ar fi el: da ori ba?
Secretara: – Cred că în câteva zile o să-l aveţi.
Agent: – O săptămână maxim?
Secretara: – Da, cam aşa, dar nu vă pot promite nimic.
Agent: – Am înţeles. Aş avea însă o rugăminte: cum ar trebui să procedez pentru a intra în legătură directă cu responsabilul de gestionarea serviciilor de telefonie?
Secretara: – Păi e foarte simplu, dacă e interesat, o să vă contacteze dânsul.
Agent: – Da, într-adevăr, aveţi dreptate. Însă ştiţi ce se întâmplă deseori? Persoanele pe care trebuie să le contactez sunt foarte ocupate şi aglomerate. Şi foarte des clienţii mi-au spus că au rătăcit oferta noastră printre celelalte sute de hârtii. Iată de ce mulţi dintre potenţialii mei clienţi s-au bucurat atunci când i-am contactat telefonic direct pentru a sta de vorba. Vă e teamă că dacă mi-aţi da numărul de telefon mobil al persoanei pe care o caut voi fi insistent ori agresiv? V am creat eu acum această impresie?
Secretara: – Nu, nu e vorba despre asta. Pur şi simplu, nu vă pot da acest număr de telefon.
Agent: – OK, vă înţeleg. Atunci am să vă transmit oferta noastră prin email şi rămâne să aştept un semn din partea dvs.

6. Dacă te-ai blocat şi chiar nu poţi trece de secretară încearcă şi metode alternative:

  • Sună la alt departament, poate secretarele de acolo vor fi mai volubile. Contactează agenţii de vânzări, ale căror numere le găseşti mai uşor şi spune-le care este problema ta şi că poate fi o oportunitate şi pentru ei.
  • Caută printre cărţile tale de vizită, printre emailurile şi contactele tale, pe social media şi mai ales pe LinkedIn sau chiar pe google. Poate ai noroc de un prieten ‘cu relaţii’ sau de o cunoştinţă de-a unei cunoştinţe.

Mai adaug doar că ne putem mândri cu cele mai bine instruite secretare: 2 manageri de companii străine mi-au subliniat faptul că le-a fost foarte greu sau chiar imposibil să ajungă la persoana responsabilă în anumite companii româneşti. Eu credeam că aşa se întâmplă peste tot sau măcar în partea asta a Europei, pentru a afla că, de fapt, România are particularităţile sale simpatice.