Tag Archives: idei marketing pensiune

Agro-turismul în România: 5 elemente definitorii

Poză Turism Delta Dunării Apus Mila 23

Apus în Deltă. Mila 23

După multe vacanţe petrecute în România, printre care şi cea care tocmai s-a încheiat, mă pot declara cunoscător în ale turismului în zonele consacrate, rurale cum ne place să le alintăm. În fapt, putem considera tot turismul de la noi ca fiind agro-turism, n-am auzit pe nimeni să se ducă în Bucovina sau pe Valea Izei la hotel.

Excepţie face bineînţeles litoralul, acolo unde este un turism de circumstanţă: ne-am caza şi în canale dacă ar avea aer condiţionat şi plase de ţânţari.

Aşadar, după ultima escapadă prin ţară am putut să sintetizez mai bine cele 5 elemente pe care se bazează turismul nostru intern (agro):

1. Bucureştenii: Turiştii din Braşov-Bucureştenii=100 turişti/vară/Braşov. Huliţi în unele zone precum Braşov (în oraş), arătaţi cu degetul în trafic, obsedaţi de escapade din caniculă şi inventatorii turismului de weekend, bucureştenii sunt esenţa turismului intern.

Dacă ei n-ar exista, pensiunile s-ar reduce la sfert; Bran-Moieciu ar fi un fel de Băile Herculane. Ei fac banul să circule, au apetit către consum, făceau coadă la Fornetti, acum beau cafele scurte pe Republicii şi în Piaţa Mare. Vizitează chestii, fac plinuri la benzină, se înfruptă din mâncăruri tradiţionale.

În orice zonă din ţară vei găsi o maşină de Bucureşti parcată la pensiunea la care stai. Au un impact major asupra turismului.

2. Ospitalitatea. L’hospitalite Roumaine nu este un mit. Este mai grav: este rezultatul chefului şi al interesului gazdei. By default, proprietarii de pensiuni sunt/ar trebui să fie primitori. Scrie în fişa postului: obiectul activităţii lor este să primească bine turiştii. Pentru ca aceştia să se simtă bine, să consume şi să mai revină.

Aici am remarcat ceva în ultimii 5-6 ani: în zonele consacrate, cu cerere constantă (Bran-Moieciu, Mărginimea Sibiului, o parte din Deltă) gazdele primitoare s-au transformat în proprietari de pensiuni plictisiţi şi plini de pretenţii.

Prima lor grijă atunci când îi suni este să-ţi dea contul bancar pentru avans. La faţa locului vei descoperi reguli: fără gălăgie după o anumită oră, nu călcaţi iarba, nu faceţi grătar şi altele pe parcurs.

Ciudat este că de multe ori clientul nu are pretenţii sau percepe diferit: el a venit acolo să se simtă bine, nu contează că plăteşte în plus, nu-şi dă seama că nu are prosop în cameră, că mâncarea este una de cantină sau că apa caldă este limitată.

O să dau exemplul pensiunii la care am fost în Mărginime, care are reviewuri contradictorii pe internet: gazdele au fost şi primitoare şi dezamăgitoare în acelaşi timp. Dacă n-ar fi fost cadrul natural deosebit, în mod normal această pensiune ar trebui să dispară în câteva luni, prin felul în care gazdele înţeleg să facă afaceri. De ce?

S-au obişnuit să dea turiştii năvală. Numai în seara de sâmbătă în care am stat, au venit 20-30 de maşini căutând cazare. De aceea uită să fie atenţi la detalii. Te tratează de parcă ţi-ar face un favor. Îţi cer bani pentru biciclete sau pentru a folosi aragazul. Iar dacă nu iei masa la ei, atunci nici drum bun nu-ţi mai urează.

Exact opus a fost comportamentul superbei pensiuni din Gura Humorului (vezi foto), la care m-aş duce oricând sau a surprinzătoarelor gazde de la Baia de Fier (?!).

Pensiune Ecologică Gura Humorului Eco Sasu

Pensiune Ecologică Gura Humorului

3. TuristInfo.ro. Acesta este instrumentul fără de care agro-turismul românesc s-ar duce de râpă. Este ca Adwords pentru multe afaceri pe care le cunosc. Este simplu, direct, informativ. Şi este sub aceeaşi formă de 5-6 ani. La un moment dat va trebui să ridice ştacheta. Sunt foarte curios să văd în ce fel.

4. Autenticitatea. Încă sunt mulţi proprietari de pensiuni care nu au înţeles de ce turiştii aleg să călătorească printr-o ţară cu drumuri infinite, proaste, cu căruţe la strânsul fânului, biciclişti beţi, câini şi trenuri nesemnalizaţi/te pentru a vizita biserici vechi, drumuri înălţate, cimitire umoristice sau muzee fără ghizi.

Pe lângă clişeele precum linişte, fuga de tumultul oraşului sau relaxare, agro-turiştii caută şi acel ceva adevărat. Care să nu fie fals. Autentic. Am mai spus-o, tranzistorul lu’ bunica de pe hol nu este autentic.

Am întâlnit la Horezu o familie de antreprenori-artişti care definesc cel mai bine autenticul. Familia Pietraru face olărit. Au un atelier care te îţi sare în ochi de prima dată (vezi foto), acolo au exponate proprii, de prin ţară şi tot acolo olăresc în faţa ta. Îţi arată cum se face ceramică autentică.

Atelier ceramica Horezu Pietraru

Atelier Ceramică Horezu Familia Pietraru

La 20 de metri de atelierul lor încep comercianţii. Am zis să-i vedem şi pe ei: poate sunt mai ieftnini, poate sunt şi ei olari. I-am vizitat şi ne-am întors la Pietraru.

“Ştiam că o să veniţi inapoi. Eu nu v-am spus nimic de prima oară, dar mulţi revin la noi”

90% din marfa de la comercianţi este made in China şi Bulgaria. La Pietraru se simte autenticul. Am cumpărat de la ei, ne-au făcut reducere, eu îi recomand. Astfel funcţionează o afacere sănătoasă.

5. Norocul! Numai că nici nu se gândeau cei de la Horezu ce pleaşcă le-a căzut în cap odată cu deschiderea drumului Transalpina (vezi foto). Chiar dl. Pietraru îmi spunea: “Turiştii în Horezu erau ca şi caprele negre.”

Fiecare loc frumos de cazare l-am descoperit din noroc. N-aveau loc la altele sau tocmai se eliberase ceva la ei. Am greşit drumul şi aşa am dat de ei. Nu mi-au fost recomandaţi, nu s-au distins cu nimic pe turistinfo. Puteam la fel să am ghinion. Am avut noroc că am găsit un locşor drăguţ la Vişeu, la Dubova (vezi foto), la Cheile Cibinului, lângă Zărneşti sau că am dormit în fân dar confortabil şi autentic la o pseudo-pensiune din Roşia Montana (vezi foto).

Atunci când afacerea ta se bazează pe noroc, să nu te plângi când te va lovi şi ghinionul.

Trasalpina Poza Panoramica

Trasalpina la apus

Rosia Montana Turism

Cazare în fân la Roşia Montana

 

Turism Dubova Cazanele Dunării

Relaxare la Dubova, la Cazanele Dunării

 

 

3 idei de marketing pentru o pensiune, la care nu te-ai gândit

Din titlu s-ar deduce că la pensiune nu te-ai fi gândit, dar e clar că în perioada asta numai la pensiunea aia de munte, cu râu care curge prin curte, foişor cu grătar şi hamac îţi e mintea.

Iar dacă acum 10-12 ani era greu să găseşti o locaţie curată, rurală, eco-turistică, în 2012 ai de unde alege. Proprietarii de pensiuni au înţeles în mare parte ce trebuie să facă şi cui să se adreseze: celor care vin de la oraş, stresaţi de zgomot şi poluare, în căutare de linişte, odihnă şi în amintirea bucatelor bunicii.

Numai că, tocmai datorită abundenţei de pesniuni, mai ales în zonele turistice cunoscute, este dificil să te distingi. Dacă te uiţi pe internet toate au sau oferă:

foişor cu grătar, leagăn, loc de joacă pentru copii, o grămadă de obiective turistice în imediata apropiere, parcare, terasă, mâncare eco cu specific local, posibilitate de foc de tabără, plimbări cu barca/sania/ATV, pescuit, aer curat, departe de stresul cotidian, gazde primitoare

Mai toate pensiunile le au şi le-au făcut pe toate. Dar tocmai asta e frumuseţea marketingului: concurenţa mare te împinge către idei inovative. Eu am 3 idei, unele le-am mai întâlnit, altele abia aştept să le pun în practică:

1. Creează povestea. Oferă-i o identitate proprie casei ăleia în care tu, ca proprietar, ţi-ai investit banii şi zilele, iar turistul îşi va petrece cele mai frumoase zile din an. 

Mihai Găinuşă şi-a făcut la Cheia din fonduri europene o pensiune denumită Găinuşa de Munte. Deci nu e Vila Doina, nu e Vila Maria, Pensiunea Turist sau Casa de Vacanţă Elena. Mai mult, camerele poartă nume de diferite specii de găină. Deci nu te cazezi la camera 2 sau 3, ci la camera Găinuşa Pitică (e doar un exemplu, nu ştiu exact ce specii “expune”).

Da, îl ajută şi numele, şi notorietatea. Dar dacă nu ai un nume sau o poveste care se disting, trebuie să ai o pasiune, o obsesie. Poate îţi plac cărţile, vinul, jocurile de noroc sau avioanele. Nu te opri în a denumi camerele conform ideii tale; fă astfel încât toată locaţia să amintească de ideea ta: aşează cărţi în toată vila, pune tablouri cu autorii preferaţi şi poveştile lor, pune în camere elemente care să amintească de numele camerei. Camera Anna Karenina poate avea un portret al personajului pe perete, în timp ce camera Cei 3 Muşchetari poate avea 2 săbii pe pereţi.

Atenţie, pentru că toate au o limită. Nu e cazul să îţi transformi casa într-un brad de Craciun; păstrează simplitatea, eleganţa şi căldura camerelor.

Şi nu uita ce-i mai important în cazul poveştii tale: fă-o cunoscută! Vorbeşte cu oaspeţii tăi, cu riscul de a-i plictisi. Şi ei îi vor plictisi pe alţii mai departe. Expune povestea vilei tale undeva la vedere, cu poze, istorie, probleme, visuri. Arată că eşti un om care ai o pasiune şi care doreşti să întâmpini pasiunea oaspeţilor tăi.

2. Vrei agro-turism? Atunci oferă-l! Cu adevărat. 

Turiştii sunt atraşi de agro-pensiuni şi datorită amintirii pe care o au legată de bunici şi verile petrecute la ţară. Vor să retrăiască acele momente în miniatură. Momentul culegerii unui fruct dintr-un copac, momentul muşcatului dintr-o roşie direct din grădină.

Plantează 3-4 pomi fructiferi care să ofere fructe pe rând, în tot sezonul cald: cireşii sunt printre primii, apoi caişi, poate un zarzăr, un dud, un măr, zmeură. (ceea ce permite şi clima). Dacă locul îţi permite şi ai oameni care să se ocupe, fă un solar sau amenajează o grădină simplă: cu 6-7 fire de roşii, câţiva ardei, salată verde, ceapă, usturoi. Da, este de muncă este o cheltuială în plus dar oferi oaspeţilor tăi mâncare eco din curte, nu de la Metro.

Dar poate nu-ţi place agricultura. Amenajează o şură cu fân în care să se relaxeze oamenii, să citească o carte, să ia o gustare ca la ţară.

Explică-le oamenilor că pentru ei sunt create aceste locuri. Încurajează-i să culeagă legume, să se odihnească în şură, să se urce în copaci. Dacă vor ieşi din cutiuţa lor, te vor ţine minte, vor reveni şi te vor recoamnda şi la alţii.

3. Poze, poze, poze! Nimic inovativ aici dar spune-mi tu care e diferenţa dintre poza asta şi asta? Poate pensiunile nu sunt foarte diferite, dar pozele de la prima dintre ele sunt spectaculoase, trezesc atenţia. În schimb, vă spun că cea de-a doua locaţie este absolut superbă (am fost acolo de mai multe ori), cu toate că pozele sunt mult sub ceea ce oferă cu adevărat.

Acum câţiva ani am făcut un mic studiu de piaţa pentru a vedea cum aleg clienţii în turism. Nu a fost o surpriză să descopăr că internetul este de bază, iar site-uri ca www.turistinfo.ro sunt ca o biblie. Pozele locaţiei au aproape aceeaşi importanţă ca preţul şi o mai mare importanţă decât facilităţile. Adică la 2 pensiuni cu preţuri şi facilităţi asemănătoare, vila cu cele mai frumoase poze este câştigătoare.

Aşa că investeşte banii într-un fotograf profesionist, care să vină să îţi facă poze în fiecare anotimp, mai ales toamna, când contrastele sunt puternice şi culorile calde. Dacă site-ul tău este banal, măcar pozele de pe turistinfo.ro să fie excepţionale.

Şi încă o idee ca bonus: Alungă clişeele! Dacă vrei să te distingi, vezi ce fac şi alţii şi nu repeta. Scoate căruţa aia dezafectată cu ghivece pe ea din grădină. E plictisitoare. Da, muşcatele şi panseluţele sunt frumoase şi rezistente dar mai sunt şi alte flori. Dacă ai coarne de cerb sau piei de animale prin casă şi nu eşti cabană de vânători, atunci nu au ce căuta acolo. La fel şi sifoanele vechi sau radioul bunicii, farfuriile pe pereţi sau mileuri ieftine.

Crează-ţi un stil, dacă vrei mileuri pe mobilă atunci cumpără mileuri fine, broderie, cu motive locale; fă şi o expoziţie cu vânzare. Fii autentic!

sursa foto