Dacă aş avea câte o zambilă (cam gay ştiu, dar lăsaţi-mă să termin) pentru pentru fiecare ocazie în care am fost întrebat “Zi-mi şi mie cum să fac un viral?” aş fi scăpat de 1-8 martie anul ăsta cu graţie. Ba aş fi făcut şi ceva profit.
Tare dezamăgiţi sunt cei cărora le zic din scurt că un viral, pe lângă acele 6 elemente ‘tehnice’ pe care ar trebui să le conţină (amuzant, ciudat, tabu, secret, scandalos, remarcabil) ar trebui să mai conţină ceva; exact acel ceva care te face să-l dai mai departe: naturaleţea şi imprevizibilitatea.
Cele mai de succes virale nici măcar nu şi-au propus asta. Cele mai reuşite sunt acelea făcute cu sufletul, fără a avea neapărat scopul de a le populariza.
Habar nu am ce-a fost în mintea Mariei Dinulescu (o actriţă pe care o consideram bună dealtfel) când a postat filmuleţul Maria’s life pe Vimeo (îl aveţi puţin mai jos). Este atât de stupid încât cu greu te poţi uita de la un capăt la altul.
Ca efect, câţiva băieţi actori de stand-up comedy şi-au propus să parodieze filmuleţul şi le-a ieşit excelent. Am râs până la lacrimi văzându-le, apoi descoperind că în fiecare zi apar alte şi alte filmuleţe cu ‘Maria’s laif’.
Credeţi că Maria şi-a propus să aibă un aşa succes? Credeţi că, dacă îşi propunea, mai putea să joace atât de natural şi să debiteze atât de mult umor involuntar?
Oricum, umorul băieţilor este debordant, simţul lor parodic, pus în practică de pe o zi pe alta, este deosebit, demn de un Oscar al viralelor. Aveţi mai jos originalul Mariei Dinulescu, apoi cele mai tari sequel-uri.
Maria’s life
http://vimeo.com/31715646
Cosmin Tudoran’s life
Bobo’s life
Rait’s life
Micutzu’s life
Dacă aveţi pauză mai lungă găsiţi mai multe laifuri pe blogul lui Bobo.
Plimbându-mă săptămâna trecută prin Cărtureşti mi-a atras atenţia pachetul DeLuxe Lulu: un tub de circa un metru înălţime de care te impiedici chiar dacă nu ai auzit niciodată de Metallica. Şi te întrebi:
Oare ce-o fi acolo de costă 400 de lei?
Lulu este un album prost, execrabil ar spune unii, în colaborare cu Lou Reed. Dar felul în care a fost lansat, trezind curiozitatea tuturor fanilor, modul în care este distribuit, arată că Metallica are o echipa de comunicare genială. Nu degeaba sunt de caţiva ani in topul Forbes al celor mai bogaţi artişti.
Puţine sunt band-urile care şi-au divizat fanii atât de mult precum Metallica. Sunt infinite certurile între cei care spun că cei 4 nu mai fac muzică de calitate încă din ’90, dar sunt şi mai mulţi cei care au adoptat Metallica “din mers”. Oricum stadioanele pline si vânzările spun destul de multe.
Urmărind de-a lungul anilor evoluţia trupei şi modul in care relaţionează cu fanii lor, am identifcat 6 strategii prin care ‘roackerii’ dovedesc ca stiu sa facă marketing:
1. Îşi cunosc fanii şi dorinţele acestora. Nu ştiu dacă fac sondaje periodice sau dacă pur şi simplu se bazează pe instinct. Dar metalicii ştiu întotdeauna (aproape) ce şi cât să promoveze, unde să concerteze cu casa închisă, ce sa cânte ştiind că lumea o să le fredoneze versurile. N-o nimeresc chiar mereu (vezi colaborarea cu Lou Reed) dar nici chiar ei nu cred că au fost atât de naivi, încât să creadă că albumul va avea succes.
2. Teasing. Nu au multe apariţii în media. Şi tocmai de aceea se nasc multe zvonuri despre activitatea lor. Ei ştiu perfect sa speculeze această zvonistică, generând înainte de fiecare eveniment major (album nou, turneu nou, evenimente surpriză) suspans şi buzz, aducând astfel zeci de mii de vizitatori pe site şi mii de ‘pre-orders’. Chiar şi intro-ul lor de la toate concertele – ‘The Ecstasy of Gold’, marca Ennio Morricone – are acelaşi efect de a prelungi punctul culminant.
3. Produsele auxiliare. Dacă daţi o fugă prin magazinul lor o sa găsiţi bijuterii şi jocuri, chiloţi şi papuci, ediţii de lux ale albumelor, cărti şi concerte audio.
4. Live-uri memorabile. De vreo 2-3 ani Metallica a devenit una dintre cele mai apreciate formaţii în concerte. Spectacole precum ‘Francais Pour Une Nuit’ sau ‘Orgullo, Pasion Y Gloria’ au intrat în topurile celor mai bune concerte pe DVD/Blu-ray. Cu alte cuvinte, degeaba ai un brand puternic dacă produsul tău este slab. Metallica le are pe amândouă.
5. Permanent ceva nou. La începutul anului au anunţat producţia unui film 3D Metallica. Este binecunoscută relaţia lor cu Guitar Herro. De asemenea au avut contribuţii la sound-track-urile unor filme, au participat la turneul Big4, au anunţat recent organizarea propriului lor turneu… Baieţii n-au stare, se mişcă, pun pe roate o industrie, fac bani.
6. Au grijă de fanii lor cei mai buni. Nu numai că membrii fan clubului au bilete rezervate în cele mai bune locuri (ceea ce e absolut normal); la sfârşitul anului trecut, au organizat un concert maraton de câteva zile, aniversând 30 de ani de activitate, exclusiv pentru membrii clubului, la care au participat membrii mai vechi ai formaţiei şi diverşi colaboratori. La sfârşit, fanii au plecat cu înregistrări rare şi alte cadouri. Asta înseamnă să îţi preţuiesti fanii.
Indiferent de controversele pe care le-a produs, mai ales prin schimbările de stil şi prin procesul cu Napster, Metallica ştie să comunice cu fanii. Alături de Rolling Stones sau Lady Gaga se numără printre muzicienii care au înţeles că muzica nu mai e demult doar o pasiune, ci o adevarată industrie. Au înţeles că pot genera şi valoare şi bani în acelasi timp.
Ne plac filmele. Mai ales cele care au replici memorabile, care sunt jucate de actori mari, care sunt bune de citat. Ce păcat totuşi ca atât de puţini înţeleg atat de puţin din aceste filme.
Când studiam la şcoală câte un roman eram atenţionaţi despre analogiile, simbolurile şi poveştile din spatele personajelor. Era musai sa tragem învăţături şi să citim printre randuri.
Am de-aface frecvent cu manageri de companii sau oameni de vânzări care îmi cer idei revelatoare. Instant dacă se poate, la plic. Încerc să aflu ce fel de oameni sunt ei şi cu ce fel de oameni au de-aface. Cât de mult îşi cunosc clienţii. Cât de mult se împrietenesc cu ei. Cât de mult îi ascultă. În ce măsură sunt prieteni cu clienţii lor sau doar cunostinţe.
Puţini inteleg: “Ce rost are sa îmi pierd vremea cu cineva care nu cumpară?”.
Clienţii nu cumpără pentru că ar fi disperaţi după produsul tău. Nu apelează la tine pentru ca ai fi singurul care furnizează serviciul tău. Cu siguranţă nu eşti nici vedetă, nici monopol. Clientii cumpără şi pentru că le eşti simpatic, pentru că găsesc placere în a apela la tine, pentru ca le-ai zâmbit şi i-ai întrebat despre familia lor. Pentru că găsesc placere în a relaţiona cu tine. Pentru ca le-ai spus o poveste şi le-ai ascultat-o pe-a lor.
De câte ori ai revenit la un magazin dacă nu ţi-a plăcut vânzătoarea?
Sigur nu eşti cersetor. Dar asta nu înseamnă ca nu poţi învăţa de la aceştia. Mergi cu metroul, cu autobuzul şi observă care dintre ei e mai ‘eficient’: cel care stă cu mâna întinsă sau cel care e activ, vorbeşte, cântă, scrie pe un carton.
Chiar dacă ai văzut de 5 ori Filantropica mai uită-te o dată şi încearcă să citeşti printre randuri replici. O să ai o poveste de spus clienţilor tăi.
‘Fii profesionist, ce dracu!’
Pentru că au încă o reclamă nouă şi optimisto-emoţional-lacrimogenă cu o melodie obsesivă, cei de la Cosmote au cumpărat mult spaţiu TV. Mi se păruse mie că seamănă vocea din cântec cu cea a lui Robert Plant, puţin mai beat şi mai psychedelic.
Nu chiar. E vorba de formaţia Orba Squara, care e mai mult un one man show (Mitch Davis). Şi formaţia asta are o grămadă de cântece comerciale de pe cele două albume ale sale, 9 din 10 cântece de pe primul album fiind folosite în filme sau reclame (printre care şi ‘Perfect Timing’ de la reclama iPhone).
Dealtfel Cosmote foloseşte melodia apărută iniţial într-o reclamă la dentişti…smiiiiile. Logic, nu?! Aveţi mai jos reclama.
Oricum ca să nu mai căutaţi în zadar şi să vă daţi seama că aţi intrat degeaba aici – această melodie nu există sub altă formă decât comercială, nefăcând parte din niciun album şi neavând nicio versiune extinsă lansată pe piaţă.
Oricum, omul nostru cântă foarte plăcut. Şi apropo, are un site genial; nu l-am străbătut pe tot dar Orba Squara dovedeşte cum te poţi promova ca artist elegant, simplu, colorat, inovativ. http://www.orbasquara.com/ scroll muuult la dreapta.
Orba Squara, melodia Smile din reclama de la Cosmote, apărută iniţial într-un alt ad:
http://youtu.be/4h2oxmMKlMU
Orba Squara, melodia din reclama de la iPhone, Perfect Timing (This Morning) parte din primul album Sunshyness:
Apple a avut in 2011 un profit record de 25,9 miliarde de dolari, pe fondul unor încasări record, de peste 108,2 miliarde $. Sunt analişti care vorbesc de un maxim greu de atins, alţii sunt convinşi că lansarea unui iPhone 5 înainte de sărbătorile de iarnă ar face ca cifrele companiei americane să explodeze.
E interesant cum iPhone-ul rămâne produsul vedetă mai ales în ceea ce priveşte încasările Apple. Aproape jumătate din vânzările valorice sunt generate de smart phone. În rest, este de aşteptat ca ponderea iPadurilor să crească în defavoarea desktopurilor şi a laptopurilor, dar mai ales a iPodurilor.
Enjoy. (sursa date: www.macrumors.com)
Nu neapărat că sunt leneşi, adică acea lene curgătoare şi statică, din ceasurile lui Dali, ci mai degrabă ar face orice cât să se-nvârtă-n juru’ cozii, până-ameţesc. Ar vorbi, s-ar pregăti, ar vocifera, ar aştepta să dea soarele să se topească zăpada, şi-ar face pantofii, şi-ar scrie fiţuici în loc să-nveţe pentru examene, ar parlamenta şi, nu în ultimul rând ar comenta despre lenea altora.
De ce la Bâlea sunt hoteluri de gheaţă şi prin alte părţi nu s-ar putea?! Păi nu zicea Tăriceanu pe la alte catastrofe, în cisme de cauciuc: “Păi acuma ce-oţi vrea doamnă, să va facem hoteluri?!”.
Da, propun şi eu ca românul leneş, plângându-mă că zăpada e cam udă şi lopata neascuţită, DA, acum e momentul să facem hoteluri de gheaţă. Preventiv, că vin inundaţiile curând şi ne dărâmă coşmeliile.
Alec Baldwin a fost dat jos dintr-un avion pentru ca nu a vrut sa-si inchida Ipadul. Se juca Words For Friends, pe Facebook. Dupa ce incidentul a fost mediatizat, acest joc a adunat 100.000 de noi jucatori in ziua urmatoare.
Geez!
Care sunt cele mai tari jocuri pe facebook si ce le face sa aiba succes in superbul infographic de aici
Se zice ca daca bei Coca Cola in State e savuroasa (!!), daca bei in Italia e buna, iar daca bei in Turcia – e pipi.
Personal nu am avut placerea.
Neoficial, exista trei standarde de calitate in functia de tara care consuma respectivele alimente:
– Primul nivel: produse de calitate superioara, cu pret peste medie adresat consumatorilor din tari cu nivel de trai ridicat precum cele din Scandinavia, Germania, Franta, UK…
– Al doilea nivel vizeaza o calitate acceptabila a produselor, la un pret mediu spre mare. Aceste produse ar fi consumate de italieni, spanioli, belgieni si altii
– Al treilea nivel: ghiciti cui se adreseaza? tarilor din sudul si S-E Europei, printre care si Romania.
Luati de exemplu o crema de maini marca Dove din Germania si una din Romania. Diferenta este evidenta.
O asociatie a consumatorilor din Slovacia a efectuat un studiu in 2011 in 8 tari, testand produse Coca Cola, Nescafe si Milka.
Consumatorii chestionati au semnalat diferente dintre produse de la o tara la alta. Cu exceptia Milka.
Rezultatele au fost semnalate in cadrul Parlamentului European, chiar printr-o degustare de produse organizata acolo.
Totusi, un cadru legislativ care universalizeze gusturile corporatiilor este utopic. Chiar si invocand particularitatile culturale si de comportament a consumatorului, corporatiile vor continua sa produca diferit, pentru tari diferite.
Dar atentie! Surprinzator, unele produse de la “noi” sunt mai bune ca la “ei”. Iaurtul din Cehia a fost caracterizat ca fiind mai cremos, mai consistent si mai savuros decat cel din Spania.
Iar cine a baut Fanta in Grecia, stie ca gustul se apropie cel mai mult de acela al unui suc de portocale. Deh, daca nu se face Fanta de pepeni ca sa avem si noi un produs de Nivelul 1…
Am vazut in weekend pe TVR Cultural (apropos, unul dintre putinele posturi TV romanesti digerabile) un reportaj realizat in SUA, cu ocazia punerii in scena pe Broadway a piesei “O noapte furtunoasa”.
Indrazneata initiativa a Operei Comice pentru Copii dar nu asta vroiam sa evidentiez. La final, li s-au cerut pareri romanilor din public. E vorba de acei romani plecati de cel putin 15-20 de ani din tara, care cu rare ocazii au mai revenit in Romania, nici macar in vacante.
Cu o romana impecabila (aviz multor italo-romani care nu mai stiu sa lege 4 cuvinte in romana) am observat un discurs nestresat, coerent, fluid, cerebral. Fara sentimentalisme gratuite, precum babele care plang prin Spania la o reuniune a romanilor la care canta “maestrul” Gabriel Dorobantu.
Mi se pare ca acestia sunt romanii care, asemeni unor porci de Guineea, au fost izolati, supusi unor alti stimuli decat ai semenilor lor, pentru a vedea cum reactioneaza. A rezultat o noua specie, nealterata care ma face sa ma intreb:
Asta sa fie fata romanilor nesupusi influentelor nocive specifice unei societati (inca) in tranzitie?
Astia sa fi fost noi daca ne teleportam din 1939 direct in 1989?
Acum cateva luni am fost la un control oftalmologic. Sunt foarte putine sanse sa pleci de la oftalmolog fara ochelari. Chiar daca vezi bine, e clar ca iti petreci 3-4 ore la calculator pe zi, si atunci iti trebuie ochelari de protectie.
Doctorii oftalmologi sunt specialisti in vanzari. In primul rand ei sunt specialistii care stiu cel mai bine: daca el ti-a spus ca iti trebuie, atunci iti trebuie. Punct. Si mai ales cand e vorba de sanatate, nici nu te mai uiti la bani.
In al doilea rand, oftalmologii (ca si dentistii) creaza un context de confuzie: picaturile pe care ti le baga in ochi te orbesc partial pentru vreo ora si te fac sensibil la lumina. Timp in care doamna doctor m-a rugat sa probez niste ochelari, am dat si comanda, am platit avans… (picaturile trebuiau sa isi faca efectul in 20 min pentru un control mai amanuntit).
Ce prospectarea pietei, ce alte oferte…am vazut, am probat, am platit, habar n-aveam ce preturi mai sunt pe piata, cu astia am ramas.
Doamna doctor stia, mai mult ca sigur instinctiv, ca nu trebuie sa rateze momentul. Trebuia sa ‘inchida tranzactia’, adica ceea ce ar trebui sa faca orice om de afaceri. Nu conta ca defectul meu de vedere era minor si deci, asa cum am stat alte cateva luni fara ochelari, mai puteam sta inca o zi sau doua. Nu conta ca n-aveam atatia bani la mine sau programati pentru o cheltuiala…clientul face rost.
Nici macar n-a contat ca eu stiam toate aceste tactici si totusi le-am dat curs.
Am plecat de acolo cu cateva lectii de vanzari. Pe care le stiam, dar m-am bucurat sa le vad aplicate natural, instinctiv.
Capteaza increderea + inchide tranzactia. Pe loc.
Acasă