Nu neapărat că sunt leneşi, adică acea lene curgătoare şi statică, din ceasurile lui Dali, ci mai degrabă ar face orice cât să se-nvârtă-n juru’ cozii, până-ameţesc. Ar vorbi, s-ar pregăti, ar vocifera, ar aştepta să dea soarele să se topească zăpada, şi-ar face pantofii, şi-ar scrie fiţuici în loc să-nveţe pentru examene, ar parlamenta şi, nu în ultimul rând ar comenta despre lenea altora.
De ce la Bâlea sunt hoteluri de gheaţă şi prin alte părţi nu s-ar putea?! Păi nu zicea Tăriceanu pe la alte catastrofe, în cisme de cauciuc: “Păi acuma ce-oţi vrea doamnă, să va facem hoteluri?!”.
Da, propun şi eu ca românul leneş, plângându-mă că zăpada e cam udă şi lopata neascuţită, DA, acum e momentul să facem hoteluri de gheaţă. Preventiv, că vin inundaţiile curând şi ne dărâmă coşmeliile.
Acasă