Tag Archives: plan de marketing brasov

3 idei de marketing pentru o pensiune, la care nu te-ai gândit

Din titlu s-ar deduce că la pensiune nu te-ai fi gândit, dar e clar că în perioada asta numai la pensiunea aia de munte, cu râu care curge prin curte, foişor cu grătar şi hamac îţi e mintea.

Iar dacă acum 10-12 ani era greu să găseşti o locaţie curată, rurală, eco-turistică, în 2012 ai de unde alege. Proprietarii de pensiuni au înţeles în mare parte ce trebuie să facă şi cui să se adreseze: celor care vin de la oraş, stresaţi de zgomot şi poluare, în căutare de linişte, odihnă şi în amintirea bucatelor bunicii.

Numai că, tocmai datorită abundenţei de pesniuni, mai ales în zonele turistice cunoscute, este dificil să te distingi. Dacă te uiţi pe internet toate au sau oferă:

foişor cu grătar, leagăn, loc de joacă pentru copii, o grămadă de obiective turistice în imediata apropiere, parcare, terasă, mâncare eco cu specific local, posibilitate de foc de tabără, plimbări cu barca/sania/ATV, pescuit, aer curat, departe de stresul cotidian, gazde primitoare

Mai toate pensiunile le au şi le-au făcut pe toate. Dar tocmai asta e frumuseţea marketingului: concurenţa mare te împinge către idei inovative. Eu am 3 idei, unele le-am mai întâlnit, altele abia aştept să le pun în practică:

1. Creează povestea. Oferă-i o identitate proprie casei ăleia în care tu, ca proprietar, ţi-ai investit banii şi zilele, iar turistul îşi va petrece cele mai frumoase zile din an. 

Mihai Găinuşă şi-a făcut la Cheia din fonduri europene o pensiune denumită Găinuşa de Munte. Deci nu e Vila Doina, nu e Vila Maria, Pensiunea Turist sau Casa de Vacanţă Elena. Mai mult, camerele poartă nume de diferite specii de găină. Deci nu te cazezi la camera 2 sau 3, ci la camera Găinuşa Pitică (e doar un exemplu, nu ştiu exact ce specii “expune”).

Da, îl ajută şi numele, şi notorietatea. Dar dacă nu ai un nume sau o poveste care se disting, trebuie să ai o pasiune, o obsesie. Poate îţi plac cărţile, vinul, jocurile de noroc sau avioanele. Nu te opri în a denumi camerele conform ideii tale; fă astfel încât toată locaţia să amintească de ideea ta: aşează cărţi în toată vila, pune tablouri cu autorii preferaţi şi poveştile lor, pune în camere elemente care să amintească de numele camerei. Camera Anna Karenina poate avea un portret al personajului pe perete, în timp ce camera Cei 3 Muşchetari poate avea 2 săbii pe pereţi.

Atenţie, pentru că toate au o limită. Nu e cazul să îţi transformi casa într-un brad de Craciun; păstrează simplitatea, eleganţa şi căldura camerelor.

Şi nu uita ce-i mai important în cazul poveştii tale: fă-o cunoscută! Vorbeşte cu oaspeţii tăi, cu riscul de a-i plictisi. Şi ei îi vor plictisi pe alţii mai departe. Expune povestea vilei tale undeva la vedere, cu poze, istorie, probleme, visuri. Arată că eşti un om care ai o pasiune şi care doreşti să întâmpini pasiunea oaspeţilor tăi.

2. Vrei agro-turism? Atunci oferă-l! Cu adevărat. 

Turiştii sunt atraşi de agro-pensiuni şi datorită amintirii pe care o au legată de bunici şi verile petrecute la ţară. Vor să retrăiască acele momente în miniatură. Momentul culegerii unui fruct dintr-un copac, momentul muşcatului dintr-o roşie direct din grădină.

Plantează 3-4 pomi fructiferi care să ofere fructe pe rând, în tot sezonul cald: cireşii sunt printre primii, apoi caişi, poate un zarzăr, un dud, un măr, zmeură. (ceea ce permite şi clima). Dacă locul îţi permite şi ai oameni care să se ocupe, fă un solar sau amenajează o grădină simplă: cu 6-7 fire de roşii, câţiva ardei, salată verde, ceapă, usturoi. Da, este de muncă este o cheltuială în plus dar oferi oaspeţilor tăi mâncare eco din curte, nu de la Metro.

Dar poate nu-ţi place agricultura. Amenajează o şură cu fân în care să se relaxeze oamenii, să citească o carte, să ia o gustare ca la ţară.

Explică-le oamenilor că pentru ei sunt create aceste locuri. Încurajează-i să culeagă legume, să se odihnească în şură, să se urce în copaci. Dacă vor ieşi din cutiuţa lor, te vor ţine minte, vor reveni şi te vor recoamnda şi la alţii.

3. Poze, poze, poze! Nimic inovativ aici dar spune-mi tu care e diferenţa dintre poza asta şi asta? Poate pensiunile nu sunt foarte diferite, dar pozele de la prima dintre ele sunt spectaculoase, trezesc atenţia. În schimb, vă spun că cea de-a doua locaţie este absolut superbă (am fost acolo de mai multe ori), cu toate că pozele sunt mult sub ceea ce oferă cu adevărat.

Acum câţiva ani am făcut un mic studiu de piaţa pentru a vedea cum aleg clienţii în turism. Nu a fost o surpriză să descopăr că internetul este de bază, iar site-uri ca www.turistinfo.ro sunt ca o biblie. Pozele locaţiei au aproape aceeaşi importanţă ca preţul şi o mai mare importanţă decât facilităţile. Adică la 2 pensiuni cu preţuri şi facilităţi asemănătoare, vila cu cele mai frumoase poze este câştigătoare.

Aşa că investeşte banii într-un fotograf profesionist, care să vină să îţi facă poze în fiecare anotimp, mai ales toamna, când contrastele sunt puternice şi culorile calde. Dacă site-ul tău este banal, măcar pozele de pe turistinfo.ro să fie excepţionale.

Şi încă o idee ca bonus: Alungă clişeele! Dacă vrei să te distingi, vezi ce fac şi alţii şi nu repeta. Scoate căruţa aia dezafectată cu ghivece pe ea din grădină. E plictisitoare. Da, muşcatele şi panseluţele sunt frumoase şi rezistente dar mai sunt şi alte flori. Dacă ai coarne de cerb sau piei de animale prin casă şi nu eşti cabană de vânători, atunci nu au ce căuta acolo. La fel şi sifoanele vechi sau radioul bunicii, farfuriile pe pereţi sau mileuri ieftine.

Crează-ţi un stil, dacă vrei mileuri pe mobilă atunci cumpără mileuri fine, broderie, cu motive locale; fă şi o expoziţie cu vânzare. Fii autentic!

sursa foto

 

Cum descoperi ce gândesc clienţii tăi

Provocarea ultimului post a venit de la sine: cum putem oare desluşi ce gândesc clienţii, dincolo de ceea ce afirmă? Dar mai întâi te întreb:

Ce-ai făcut tu până acum pentru a-ţi înţelege clienţii?

Din propria experienţă, 80% dintre oamenii de vânzări vor răspunde: “Păi eu stau de vorbă cu clienţii la fiecare întâlnire, îi întreb, îi consiliez, vorbim despre lucruri personale…”.

Iar managerii, indubitabil, vor spune: “Eu lucrez pe piaţa asta de xx ani, îmi cunosc clienţii, ştiu eu cum gândesc ei!”.

Problema nu ar fi una de comunicare – deşi, şi aici, a vorbi, nu înseamnă a comunica – ci mai degrabă una de atenţie: suntem câteodată atât de preocupaţi să vindem încât uităm să înţelegem clientul în profunzimea lui. Ce simte el, de unde vine el, ce crede despre tine, cum trăieşte…

Personajul jucat de Mel Gibson, în What Women Want încearcă să se pună în pielea femeilor, cu disperarea celui care – atenţie! – nu numai că vrea să vândă nişte produse pentru femei, ci vrea să le înţeleagă cu totul. Şi probabil ştiţi ce face: se epilează pe picioare, se machează, se îmbracă cu ciorapi de damă, dorind să observe ce le face pe femei să treacă printr-un adevărat ritual al chinurilor, în numele esteticii şi pe bani mulţi…

Poate gestul este dus la extrem, dar poţi începe de jos: de câte ori  am spus oamenilor de vânzări să se mai dea jos din maşinile lor confortabile şi să ia autobuzul?! Să vadă cât costă un bilet, cum se compostează, despre ce vorbesc oamenii, mulţi dintre ei potenţiali clienţi. Piaţa nu se descoperă de la televizor. Autenticitatea este chiar la locul faptei, restul e regie denaturantă.

Încearcă să-ţi descoperi clienţii în mediul lor natural. Din experienţă spun că şi cei mai pricepuţi sociologi influenţează  rezultatele unei cercetări de piaţă, chiar dacă e vorba de un focus grup, interviu de profunzime sau cercetare cantitativă.

Încearcă să faci ceea ce face un realizator de documentare în savană: observă de departe în detaliu, fără să intervii; vezi care este cotidianul vieţii, observă cine sunt cei ce influenţează o decizie, care sunt adevăratele nevoi. În piaţă, în cârciumi, în birourile luxoase, clasa A+, oriunde s-ar afla clientul potenţial şi grupul său de referinţă.

Dacă nu consideri că se merită efortul, gândeşte-te la Mel Gibson şi că ai putea să vinzi otrăvuri la un moment dat…

 

 

“Listen to what your consumers think”

Este un slogan peste care am dat de curând şi care mă duce cu gândul la modul în care mulţi manageri sau marketeri de la noi înţeleg să înţeleagă clientul.

O cercetare de piaţă bine făcută este întotdeauna relevantă dar asta nu înseamnă că rezultatele trebuie orbeşte puse în practică. Să luăm de exemplu pieţele alimentare: dacă clientul zice că vrea o tonă de zahăr – îi punem o tonă de zahăr în cerealele alea. Dacă clientul habar nu are ce-i aia o cafea bună – nici vorbă să îi explicăm printr-o campanie de comunicare – NU – îi dăm prafuri dubioase la plic, instante, cu o pseudo-frişcă praf şi mult zahăr (3 în 1!) ca să fie clientul amăgit că se simte şi el om mare şi bea o cafea cu colegii de dimineaţă.

Nu mai zic de bere, care a ajuns mai mult apă decât bere. Şi culmea, cei care ajung prin Belgia, Olanda sau alte tări cu o cultură a berii şi care sorb din aroma puternică a băuturii locale, capătă brusc complexul obscurantismului neamului din care se trag:

Uite frate ce bere au ăştia! Asta e bere adevărată. Nu ce bem noi în România! 

Aceeaşi oameni pe care, întrebându-i ce le place la o bere, 7 din 10 or să răspundă: “Să nu fie amară!”.

Ceilalţi 3 din 10 sunt fanatici. Ciudaţi. De nişă. Pentru ei, se face o bere mai tare, scumpă, amară şi cu spumă. Adică exact produsul original.

Păi cum crezi că au apărut atâtea sortimente de bere cu lămâie?! Sau cafea care nu trebuie să fie neapărat neagră (!)?

Nici un producător, nici un marketer sau agenţie nu îşi asumă riscul de a îşi educa piaţa. De a le insufla o cultură a consumului. Devin sclavii mofturilor şi comodităţii clientului sub pretextul:

Asta cere piaţa!

Se aplică şi în presă, acolo unde televiziunile sunt ahtiate după audienţe, nebăgând în seamă că audienţele produse de programele lor puerile nu atrag decât consumatori irelevanţi. Care pun preţul înainte de toate, ingnorând total brandul. Astea sunt premisele unor pieţe subdezvoltate.

Ce-ar fi dacă un potenţial consumator de ceai ar descoperi brusc beneficiile unui ceai negru bine făcut şi prezentat? Sau un profesor universitar s-ar delecta surprins cu un spectacol de teatru la oră de maximă audienţă pe ProTv? 2,3,4-8 săptămâni la rând.

Aşa cum telespectatorii au fost retrogradaţi cu timpul de emisiunile penibile cerşetoare de audienţe, vor fi şi educaţi unii dintre ei.

Trebuie doar să iei în calcul nu (numai) ce spune acum consumatorul, ci mai ales ce gândeşte.