Tag Archives: analiza concurentei

5 motive pentru care trebuie să-ţi faci blog acum

Blog de companie

Nu mă gândeam că o să fie atât de greu sa îi conving pe unii dintre clienţii mei să îşi facă un blog. Recunosc că am tratat subiectul cu oarecare uşurinţă, crezând că motivele pentru care trebuie să ai un blog, ca manager de companie, profesionist sau freelancer, sunt evidente.

Am fost totuşi surprins să văd că nu toată lumea vede utilitatea unui blog. Iar motivul invocat cel mai des de aceştia este lipsa de timp. Totuşi, după câteva discuţii mai aprofundate, am aflat că lipsa de timp nu este decât o scuză. Managerii şi freelancerii cu care am stat de vorbă nu văd valoarea pe care o s-o aducă un blog afacerii lor sau lor, personal. Timpul ar fi unul pierdut şi nu unul investit.

Iată 5 motive pentru care tu, ca manager, freelancer sau profesionist care vrei să avansezi în carieră, indiferent din ce industrie faci parte, ar trebui să îţi faci un blog chiar acum:

1. Un blog îţi permite să comunici personal. Le dai ocazia oamenilor să te “audă”, să te înţeleagă, să fie de acrord sau în dezacord cu tine; cu alte cuvinte – să te cunoască personal. La ce ajută asta? Uite 2 argumente esenţiale în marketingul modern:

– relaţionarea cu oamenii

şi

– încrederea pe care le-o câştigi.

E uşor să stai pe un scaun ergonomic la un birou şi să spui că e criză, clienţii n-au bani, nu cumpără şi să-ţi rogi secretara să devină social media expert peste noapte. Dar pune-ţi întrebarea: “De când n-am mai stat eu de vorbă cu un potenţial client?”.

Politicienii câştigă cele mai mari procente atunci când coboară în mulţime. Niciun primar n-a câştigat vreun sufragiu din scaunul călduţ din sediul partidului. Ce te face să crezi că tu ai vreo şansă să-ţi faci firma cunoscută dacă nu comunici direct?

Coboară în mulţime, discută cu clienţii. Un blog îţi dă şansa asta.

2. Promovare. Directă sau indirectă. Aici lucrurile stau destul de clar: poţi alege să îţi promovezi produsele/serviciile pe blog, iar astfel să câştigi clienţi de unde te aşteptai mai puţin.

Dacă nu vrei să fii atât de evident în promovarea pe blog nu-i nicio problemă. Vizitatorii tot vor fi curioşi să afle cine eşti tu şi cu ce te ocupi. Dar asta numai dacă scrii interesant şi util. Lumea vrea să cunoască detalii despre oamenii interesanţi. 

3. Branding personal. Au mai spus-o şi alţii, am repetat-o şi eu:  Consumatorii sunt igoranţi. Ei nu mai cumpără de la branduri noi, cumpără de la oameni noi şi interesanţi. Gândeşte-te la Apple: ce succes ar fi avut iPhone-ul fără prezenţa carismatică a lui Steve Jobs?

Dacă vrei ca lumea să cumpere de la tine constant atunci trebuie ca lumea să te iubească mai întâi. Un blog îţi oferă ocazia de a te face cunoscut, de a fi special şi de a le da clienţilor motive să iubească ceea ce faci. Să devină avocaţii brandului tău, recomandându-te.

4. Prospeţime. Gândeşte-te că eşti într-un hypermarket la raionul de legume. Ai 3 opţiuni:

a. să cumperi din lăzi, vrac, produse importate

b. să cumperi legume preambalate

c. să te duci la piaţă şi să le iei fresh

A treia opţiune te încântă cel mai mult dar…

– pentru că eşti deja acolo la hypermarket (COMODITATEA),

– pentru că n-ai mai fost de mult la piaţă (INERŢIA)

şi

– pentru că la piaţă e mai scump/sunt produse stricate/te fură la cântar (PREJUDECATA)…

…vei alege compromisul în defavoarea a ceea ce vrei cu adevărat.

Acum gândeşte-te că ai ocazia să fii managerul hypermarketului şi să oferi permanent ceva proaspăt. Să nu îţi obligi clienţii să aleagă compromisul. Pentru a-ţi fideliza clienţii existenţi şi pentru a atrage clienţi de la concurenţă.

Conţinutul blogurilor este proaspăt. Este fresh. Nimic artificial, nimic importat; autentic, personal, negociabil. Vei avea succes pentru că transmiţi dinamism, conţinut fraged; creezi reflexul vizitatorilor tăi de a te citi zilnic şi de a-ţi simţi lipsa atunci când nu scrii.

5. Google iubeşte blogurile. Te va indexa instant. Poţi folosi cuvinte cheie inteligent şi, curând, blogul tău va fi mai accesat decât site-ul companiei tale în care ai investit bani, timp şi speranţe.

Blogurile nu mai sunt de mult ceva nou. Ele sunt consacrate, eficienţa lor în marketing este dovedită. Dacă tot crezi că nu ai timp să scrii pe un blog, atunci înseamnă că nu ai timp să te îngrijeşti de imaginea ta, ca manager, şi a companiei tale. Înseamnă că laşi lucrurile să decurgă de la sine. E ca şi când te-ai duce la birou neras, nepieptănat şi cu hainele şifonate.

Nicio problemă, dar atunci nici să nu te plângi când va veni din nou criza sau când când un concurent îţi va lua 3 sferturi din piaţă. Atunci îţi vei fi dorit să-ţi fi cunoscut clienţii mai bine şi să fi comunicat cu ei tête à tête.

foto 1

foto 2

Astăzi mi-am făcut program

“Politics arises between men…and so quite outside of man.” Hannah Arendt, The Promise of Politics. Centre Pompidou, Paris. (sursa)

Am fost rugat recent de o prietenă dragă sa o ajut la un mic studiu legat de primarii din Bucureşti şi implicarea lor în proiecte comunitare. Ma rog…studiu îmi place mie să-l alint, e vorba de fapt de un desk research care implică o activitate de săpat ceva mai intensă şi, venind din zona politicului, mai murdară. Mi-am spus că dacă-i ordin cu plăcere, că şi-aşa ce să fac altceva într-o zi de sâmbătă (?!) …

Dar sarcina asta mi-a adus aminte de un proiect, un amplu studiu de piaţă, la care am participat în calitate de analist, prin 2008, pe vremea când lucram la EP. A fost unul dintre cele mai complexe proiecte, care a rezultat într-un monstru de peste 150 de pagini (slideuri). O să vă explic puţin mai jos de ce a fost atât de complicat. Pe scurt, una dintre cele mai mari companii de salubrizare din Portugalia şi-a manifestat interesul de a investi pe piaţa din România şi, eventual, de a achiziţiona una dintre companiile locale de salubrizare. Iar rolul nostru era de a le furniza toate informaţiile posibile (analiza pieţei, estimarea potenţialului, analiza indicatorilor, a concurenţei, bursa zvonurilor, posibile probleme vs soluţii ş.a.).

Dar proiectul a fost mult mai complicat decât a părut la prima vedere: industria gunoaielor este puternic legată de zona politicului. Nu întâmplător. Informaţiile publice erau greu de obţinut, dedesubturile contractelor erau greu de înţeles şi, cel mai dificil, cum explicăm clientului mecanismele unei industrii care aduce mai curând cu Cosa Nostra decât cu Adam Smith. 

Mult am mai săpat la acel proiect. Cu greu şi prin efort susţinut de marketing a reuşit colegul meu şi manager de proiect să găsească contacte ale oamenilor de decizie din  marile companii româneşti.

Oricum, the job was done: portughezii au înţeles, şi-au văzut de treabă şi n-au investit. Le-a rămas site-ul în limba română şi, din câte ştiu, cam atât legat de România. Chiar dacă, consultanţa într-o eventuală achiziţie ne-ar fi adus nouă, ca şi companie, faimă şi bani, atunci am învăţat pentru prima dată: clientul trebuie să ştie tot adevărul, chiar dacă nu este în interesul tău, ca şi consultant. 

De ce a blocat România Serbia?

Sunt unii care se gândesc acum:

Ce comunităţi avem noi pe la alţii?

România a ţinut ieri în şah Serbia, cu privire la negocierile obţinerii statutului de candidat UE al ţării din balcanii de vest. S-a cerut de către partea română introducerea unei clauze prin care să se monitorizeze statutul minorităţii vlahe din Serbia.

Cine sunt vlahii?

Cel mai bine descrie termenul de valah Neagu Djuvara în cartea sa, “O scurtă istorie a Românilor povestită celor tineri”:

Valah nu e un termen peiorativ, cum ar vrea ungurii sau alţi străini, de pildă grecii, să-l considere. Valah e un nume foarte nobil, dat de germanici tuturor romanilor, pornind de la numele unui trib celt care se numea Volcae, aşezat pe unde sunt azi Elveţia şi Austria. Aceştia s-au romanizat, astfel încât germanii, vecinii lor, cu vremea au numit volcae pe toţi romanii, pe toţi cei ce vorbeau limba latină.

Tot de la Volcae vin şi numele de Wales (Ţara Galilor) sau Valonia.  Valahii sunt deci descendenţi ai romanilor răspândiţi în toată Europa (inclusiv noi). Vlahii reprezintă vorbitorii de daco-română stabiliţi  pe Valea Timocului şi a Moravei din Estul Bulgariei. Acolo se află între 300.000 şi 400.000 vorbitori de română.

Deci pentru ei a militat diplomaţia română ieri. Totuşi, ca să nu ne gândim că dintr-o dată am găsit motiv să ne pese de comunităţile de vlahi, trebuie spus că ar fi şi alte 2 motive (cel puţin) pentru care România a condiţionează statutul de candidat UE al Serbiei:

1. Schengen: în primul rând este şi ocazia noastră de a pune condiţii şi de a arăta că putem avea argumente de negociere şi de presiune politică în cazul acceptării noastre în mult-râvnitul spaţiu  Schengen. Cu alte cuvinte nici voi n-aţi vrut, nici noi nu vrem.

2. Concurenţa: Serbia ar deveni oficial ţinta multor investitori străini, investitori ce până acum au dat năvală în România şi Bulgaria. Dacă în privinţa Bulgariei ne-am fi descurcat noi, Serbia mai prezintă şi avantajul unei pieţe nu foarte mari, dar flămânde. Ceva de genul României la nivelul anului 1998-2000: fără supermarketuri multe, fără creditare masivă, fără servicii multe, gata să ofere facilităţi fiscale şi forţă de muncă ieftină.

Iată cum concurenţa nu se manifestă numai la nivel de individ şi de firmă. Ci şi la nivel de economii naţionale. Teoretic, la nivel micro, concurenţa duce la accelerarea calităţii. Vezi unde bat? Întârziată sau nu de România, pre-aderarea Serbiei ar trebui să fie o veste bună pentru noi, care să ne împingă într-o competiţie a competitivităţii economice.

poza