Am fost ieri la antreprenoriada. Deşi teoretic nu aveam dreptul de a participa, evenimentul fiind destinat persoanelor angajate, am găsit oameni flexibili acolo, care m-au invitat şi cărora le şi mulţumesc.
De ce m-am dus? Pentru a vedea cum se face un training finanţat din fonduri europene dar şi pentru a vedea exemple de oameni care au pornit deja pe calea antreprenoriatului.
Proiectul este menit să susţină angajaţii în demersul lor de a părăsi câmpul muncii pentru a deveni şefi.
Pot spune că pe mine mai nimic din acest eveniment nu m-ar fi convins să devin antreprenor. Noroc că sunt pornit deja în această direcţie. Şi asta deoarece nici un speaker nu a reuşit să răspundă la o întrebare esenţială:
Din ce trăiesc proaspeţii antreprenori?
Adică exact esenţa temerilor unui angajat cu aspiraţii antreprenoriale, care primeşte salariu lunar la dată fixă, care are chirie sau rate de plătit, familie de întreţinut dar şi o idee genială de afacere.
Studiile de caz care au fost prezentate chiar de către iniţiatorii lor au fost admirabile. 2 tineri care au curaj, au instinct, au acţionat şi au riscat. Dar în ambele cazuri pare că destinul a jucat un rol prea mare.
Nu mă înţelege greşit, consider că norocul este un factor decisiv. Dar atunci când te bazezi prea mult pe el, înseamnă că nu oricine poate face ceea ce faci tu, ca antreprenor. Or menirea antreprenoriadei era să îi convingă pe cei prezenţi – angajaţi – că şi ei sunt în stare să facă business.
Mai mult, cei doi tineri antreprenori au avut şansa de a fi susţinuţi financiar în cadrul familiei. Iar asta îi sperie decisiv pe aspiranţi. Adică în speranţa că îşi vor căpăta mult-râvnita libertate financiară, tinerii antreprenori devin dependenţi de cei din jur.
Dar iată ca idei principale reţinute, ce-ţi trebuie sau ce nu-ţi trebuie ca să devii antreprenor:
1. Perseverenţă infinită. Trebuie să te aştepţi la eşecuri. Unul, două, trei câte sunt necesare pentru a avea succes. Ani de zile de panică, speranţe spulberate. Puţini reuşesc în primul an. Dar ăsta nu e nici pe departe un motiv de abandon.
2. Nu mai poţi da vina pe şef, pe secretară sau pe departamentul de vânzări. Asumarea responsabilităţii nu este un moft, este o obligaţie.
3. Nu-ţi trebuie sediu, secretară, angajaţi ş.a.. Cel puţin nu în primă fază. Poţi lucra din apartamentul în care locuieşti, toate lucrurile mari încep de la iniţiative mici.
4. Atenţie la detalii. Mare atenţie. Pe pieţele în scădere, în domeniile cu concurenţă mare, orientarea către detalii face diferenţa între profit şi faliment.
5. Împărtăşeşte ideea ta la toată lumea. Poate 75% or să te descurajeze dar, dacă măcar 10% or să te susţină, de mai mult nici nu ai nevoie. Ei îţi vor deveni avocaţi a ceea ce faci tu, “oamenii tăi de vânzări” sau chiar clienţi.
6. Învaţă permanent. Citeşte cărţi, du-te la traininguri, întreabă specialiştii. Învaţă că nu te poţi pricepe la toate şi înconjoară-te de oameni de calitate. Oamenii din jurul tău dau valoarea a ceea ce eşti.
O ultimă idee: cei doi reprezentanţi ai companiei organizatoare a antreprenoriadei (Edurom) au pus accentul pe faptul că trainingul este menit să-i înveţe pe oameni din experienţe reale, nu din teorie. Perfect acceptabil.
Numai că abilităţile de speakeri ale celor care au luat cuvântul – traineri+antreprenori – au lăsat de dorit. Tonul folosit, construcţia discursului, capacitatea de motivare şi de implicare a publicului au fost deficitare. Ceea ce mă face să-mi pun o întrebare:
Ce preferi la un training:
– un practician orator mediocru, slab motivator
sau
– un teoretician orator impecabil, excelent motivator?
Acasă
5 Comments
De acord cu tine, Dorin.Si mie mi s-a parut mediocra aceasta conferinta iar exemplul tanarului antreprenor cu afacerea in domeniul cosmetic mai repede m-a speriat decat motivat.Antreprenoriat cu un “back-up” financiar reprezentat de sotie, soacra etc. poate face cam oricine (vorbim aici de afaceri mici, precum a lui) ori, in lipsa acestei surse sigure care sa te sustina e cam greu sa te arunci intr-o afacere mizand doar pe noroc si perseventa.
Totusi, voi aplica pentru urmatoarea etapa in ideea ca poate prima impresie a fost gresita.
Si ca sa raspund la intrebarea ta: cred ca preferam un teoretician orator, excelent motivator.
Foarte bine punctat Mara. In plus, mai e un aspect: cat creaza pentru societate aceste afaceri mici de buzunar? ce taxe platesc? cate locuri de munca genereaza? Nici eu nu cred ca asta e ideea antreprenoriatului dar categoric antreprenoriatul este solutia. Si da, cateodata trebuie sa fi sustinut financiar si sprijinit din spate. Dar asta sa fie compromisul, nu solutia.
Foarte tare ca aplici. Daca ai nevoie de ajutor cu proiectul ma gasesti ‘pe site’. Succes!
Ca tot suntem in cerc de cunoscuti 🙂 Eu la intrebarea ta as raspunde “un practician orator mediocru, slab motivator”. In ideea in care daca ajung acolo deja sunt motivat sa fac ceva si, fiind motivat, o sa “storc” informatiile de la cineva care a mai facut asa ceva. Un teoretician impecabil cred ca e mai potrivit in fazele ulterioare inceperii afacerii, cand te gandesti cum sa eficientiizezi procese sau cand ai nevoie de o noua perspectiva.
Multumesc! Deci nu sunt singur… Am fost si eu la Antreprenoriada, cu aceleasi opinii. Sunt total dezamagit de cei care au vorbit acolo si cu totul de acord cele scrise aici. Mult succes! 😀
Marius
Multumesc pentru aprecieri. Da, mult succes sa avem! 🙂