Alegerile din 2004 (președinte plus parlament) au oferit o lecție de manual pentru ceea ce înseamnă marketing electoral în Europa de Est. Intrigi, răsturnări de situație, confruntări directe, chiar și programe politice. Alianța DA lua caimacul în acel an și datorită unui set de propuneri interesante. Printre care introducerea cotei unice de impozitare.
La 8 ani distanță avem parte de o campanie electorală anostă, din care nu am rămas nici măcar cu un studiu de caz. Marketingul candidaților s-a rezumat la outdoor și mouth to mouth. Atât. Restul a arătat ca un MLM, cu candidați care circulă din ușă în ușă. Dealtfel PPDD este partidul care funcționează pe acest principiu: un prieten convinge o rudă, care convinge alt prieten, care își obligă subalternii de la muncă să își convingă și ei alte rude și tot așa până s-au strâns peste 800.000 de alegători. Nu din convingere, nu pe programe, ci doar fiindcă au fost băgați în seamă.
Cu ce-am rămas totuși, din punctul de vedere al marketingului electoral, din această campanie:
- îndrăzneala grafică a celor de la ARD. Deși o consider ineficientă pentru un public neevoluat din punct de vedere politic, cei de la ARD au propus ceva diferit, o reprezentare grafică îndrăzneață: culori care denotă profesionalism, expertiză, noutate, imagini enigmatice ale candidaților. Prea puțin, prea târziu.
- constiparea candidaților care au refuzat de comun acord să participe la confruntări directe, mai ales televizate. Este clar o înțelegere menită să îi protejeze de eventualele atacuri la persoană sau de lipsurile profesionale. Este tactica candidaților șantajabili. Ca strateg, și eu aș fi recomandat la fel.
- împingerea alegerilor până după 1 Decembrie, deși în mod normal ar fi trebuit să fie organizate cel târziu în ultima parte din Noiembrie. Ziua națională e un pretext bun de pomeni.
- o campanie BTL agresivă, constantă, cu mesaje directe către publicul potrivit. Mersul din ușă în ușă a fost folosit de unele partide mai ales în mediul rural și orașele sărace. Cred eu, cu succes.
- social media agresiv, dar sec. Multe conturi ale unor persoane fictive, statusuri fără argumentație, mult prea mulți postaci, politicieni care or să dispară de pe facebook imediat după campanie. Social media este încă un mister pentru strategii de campanii de la noi.
- exit-poll-uri fanteziste, realizate după culoarea politică a companiilor de sondare și luând în calcul ultimele sondaje. Dar cu astea ne-am obișnuit, ne aducem aminte din 2009 cum s-au bucurat unii degeaba.
- tare aș fi curios să văd o analiză în genul acesteia de mai jos. Deși cu concluzii previzibile, astfel de analize ne fac să ne dăm seama mai bine despre segmentarea pieței politice.
Cum a fost ales Obama în SUA în funcție de educația fiecărui stat
Acasă