Nu e ca şi când mi-am propus dintr-o dată să nu mai citesc cărţi despre afaceri dar recunosc că pur şi simplu mă plictisesc teribil. Numai când văd un titlu pe o tarabă sau o prezentare la TV sau pe net despre nu-ştiu-ce-guru care o să-mi transforme viaţa şi viziunea în x paşi îmi vine să casc.
Iar la capitolul ăsta intră şi cărţile de marketing sau dezvoltare personală; de ultimele nici nu eram prea înebunit, acum mă atrg şi mai puţin.
Şi nu, nu am încetat să mai învăţ lucruri noi. Nu, nu le ştiu pe toate. Pur şi simplu am alte motive întemeiate să nu mai citesc cărţi de business sau dezvoltare personală:
1. Acestea descriu concepte şi studii de caz după ce s-au petrecut. Le analizează în prezent exact ca antrenorii de fotbal filosofi care disecă o tactică de joc la sfârşit, dar n-ar fi fost în stare să o aplice corect în timpul meciului. Aţi auzit voi de vreun medic care a devenit guru în medicină după ce a scos o carte în care descria ce tratament a luat pacientul care tocmai murise?
Mulţi au devenit experţi înainte de criză, puţini au prevăzut-o, niciunul nu a găsit remedii. În 4-5 ani criza va fi istorie, iar atunci va apărea o carte: “Cum să depăşeşti criza în x metode?”. Eu aş vrea să-mi spună acum. Şi mie şi ălora mai mari.
2. Citesc beletristică. Şi uneori istorie. Iar asta îmi ia din timpul pentru cărţile tehnice. Prefer literatura clasică sau contemporană cărţilor de dezvoltare personală. O fi demodat? Nu ştiu, nu mă interesează, dar am observat că dacă ştii să cum s-o citeşti, o carte de literatură artistică te va învăţa ce cuprind 5 cărţi de dezvoltare personală.
Istoria lui Neagu Djuvara, pamfletele vesele şi triste ale lui Dinescu (cel de mult apus, nu copia neizbutită contemporană), criticile lui Dan C. Mihăilescu, romanele lui Marin Preda, ferma lui Orwell. Lumea literaturii chiar dacă este fictivă, este autentică. Nu are interes, îţi este prietenă, nu se vinde (numai) după copertă. Te face să vibrezi la lucruri mărunte, nu numai la clinchetul banilor şi perspectiva succesului.
3. Cărţile de business sunt traduse prost în română. Şi rareori îmi pică în mână o carte în engleză. Recent am citit o lucrare de copywriting, cea cu 100 de idei geniale. Îţi dai seama ce însemnă să citesc despre cum să scriu texte care vând dintr-o carte prost tradusă. Chinuitor. Asta se întâmplă când traducerea este făcută de oameni care chiar atunci au căutat “pe net” ce înseamnă copywriting. Este ca şi când eu aş încerca să traduc un manual ingineresc. Da, oi şti engleză, dar habar n-am inginerie.
4. Studiile de caz din cărţile de marketing m-au fascinat în facultate şi mi-au tăiat elanul în prima lună din câmpul muncii. Atunci am aflat că e imposibil să aplici la IMM-uri ce face Mcdonald’s peste ocean. Nu numai în România, ci şi în toată Europa. Cărţile de marketing şi management au lacune serioase în businessul mic. Nu poţi descrie viaţa unui om fără să aduci vorba de adolescenţă. Dar – nu-i aşa?! – nu-i întreba pe oamenii mari cum au făcut primul milion.
5. Rareori cărţile de business ale ultimilor ani au adus inovaţie. Au reîncălzit în schimb aceeaşi ciorbă: motivaţie, Steve Jobs, Amazon.com, Trump, Branson… Sunt desigur şi excepţii (Godin, Funky Business, blue ocean strategy), dar atât de rare încât ajungi să nu le mai distingi.
6. Viaţa este şi altceva decât business, marketing, management şi alte jargoane de corporaţie. Dacă ţi-ai întâlnit prietenul din liceu cu care te distrai copios şi fără inhibiţii, iar acum vorbeşte ciudat şi are parcă un băţ în cur, uită-te în biblioteca lui. Sau la locul lui de muncă. Am trecut şi eu prin asta, tentaţia businessului este mare. Te face să te simţi bine când te duci la ţară şi vrei ca lumea să creadă că eşti director de bancă. Numai că ţăranii ăia îţi oferă studii de caz mai bune decât cărţile tale de business.
Desigur dacă eşti în facultate nu lua în seamă ce-am scris. Trebuie totuşi să citeşti Trout, Kotler, Zig Ziglar şi mulţi alţii dar nu uita nici de Eminescu, Rebreanu, Tolstoi şi mulţi alţii. Cele mai bune strategii de management le găseşti la eroii clasici.
Acasă