Nebunie mare în aceste săptămâni cu clasa pregătitoare zero. După modelul UE şi România adoptă stilul de învăţământ care trimite copiii în clasa I cu anumite cunoştinţe de bază. Nu analizez corectitudinea acestui sistem, probabil au ajuns la această formulă oameni cu ceva cunoştinţe în domeniu.

Numai că, la noi, foamea de reformă a populaţiei este direct proporţională cu dorinţa de reformare a societăţii pe care o are clasa politică. Adică infimă.

Adică să se reformeze. Dar nu azi, nu acum, poate mâine.

Adică să fie clasa 0. Dar nu anul ăsta. La generaţia următoare. Să nu ne să ne afecteze pe noi.

Aceeaşi discuţie a fost şi prin ’98, atunci când elevii clasei a 12-a au protestat vehement pentru introducerea “prea din scurt” a unor modificări în examenele de la Bac. Şi au avut câştig de cauză.

Sau protestul absolvenţilor clasei a 12-a atunci când au realizat că sunt păziţi straşnic la Bac în 2011. Protest pasiv, doar nu-ţi imaginezi că avem de-aface cu o generaţie care să ştie să-şi susţină coerent cauzele.

Nu mai aduc aminte de alte reforme, gen reforma mineritului (care, dealtfel a fost considerată o reformă model la nivel european) şi cum a fost ea primită de cei reformaţi, dar şi de o parte măricică a societăţii neafectate.

Şi o zic prin prisma elevului din prima generaţie care a dat capacitate, singura generaţie care a dat capacitate la istorie şi  geografie obligatoriu plus examen de admitere în liceu, prima şi singura care a dat Bacalaureatul numai cu teste grilă. Deci ştiu ce înseamnă reformă, ştiu cum e să fii subiect de experimente. Nu e plăcut, dar trebuie să fie cineva.

Dar ştii ce este cel mai scandalos în situaţia din prezent, cea cu clasa zero? Cu toate că sistemul în sine a fost creat pentru a elimina şpăgile, obligând părinţii să-şi înscrie copiii la unităţile de învăţământ de pe raza cartierului lor, bineînţeles că s-au găsit părinţi care să rezolve situaţia cu o şpagă. Şi profesori binevoitori care să îi ajute pe bieţii părinţi, victime ale sistemului.

Ai zice că s-au schimbat generaţiile, că vechile metehne s-au stins. Când colo, observi cum s-au perfecţionat, au prins culoare  şi s-au răspândit ca lepra într-o colonie de săraci.

Este un stereotip ştampila aceasta de societate coruptă cu care defilăm. Dar ne şi mândrim cu ea, acuzând în toate părţile că nimic nu se rezolvă fără o atenţie. Că sunt prea mulţi corupţi. Dar, dacă ne benoclăm atenţi, o să constatăm că sunt mai mulţi cei dispuşi să rezolve printr-o şpagă, decât cei care o pretind.

De câte ori ai auzit:

Am dat bani la doctor?

Păi de ce ai dat? Ţi-a cerut?

Ah nu, dar n-ai ce să faci. Aşa se dă. 

Sau studenţi care se dădeau de ceasul morţii să strângă bani de “protocol” cu toate ca nu le ceruse nimeni şi chiar dacă le ceruse, priveau tâmpi ca la nişte ciudaţi:

Păi aşa se procedează. Ce nu ştii?!

Apoi, aceeaşi oameni sunt întrebaţi în sondaje despre corupţie. O să sară la gâtul sistemului, urlând că fără şpagă nu poţi rezolva nimic.

Mă întreb oare, cum s-or simţi aceşti părinţi care pun o piatră de temelie găunoasă la educaţia copiilor lor? Ce-or gândi despre faptul că ai lor copii îşi încep educaţia cu o şpagă? Că startul lor în  lume şi în societate este un fals, rezolvat cumva în dedesubturile slinoase ale sistemului ?

Mi-aduce aminte de mama lui Forest Gump, care a rezolvat cu tact menţinerea odraslei într-o şcoală normală. A murit cu gândul că era o mamă bună, care s-a sacrificat pentru o cauză nobilă. De fapt era o curvă.

Ai scena mai jos. Calitate execrabilă, dar sunetul e bun. Înţelegi ideea. 

foto