Freelancerii nu lucrează ei pe cont propriu doar pentru că își permit. De multe ori ei sunt rezultatul propriei inadaptabilități  de a lucra cu și între alți oameni. Departe de a generaliza, observ că sunt mulți liber-profesioniști, dealtfel foarte pricepuți strict în ceea ce fac, care nu reușesc să comunice. Nu extrag informații relevante de la clienții lor, nu-și pot prezenta opiniile argumentativ, nu au abilități de a vinde corect sau de a-și impune variantele de proiect.

De aici și diversele reacții atunci când clienții nu sunt chiar pe gustul lor, al freelancerilor:

Clientul e prost/nehotărât, nu știe ce vrea. 

Să spui mersi că ai clienți care nu știu ce vor! Pentru că de-asta apelează la tine. Chiar dacă nu îți vor spune direct, acești clienți așteaptă ca tu să le scoți la iveală dorințele lor. Chiar dacă nu recunosc, apelează la tine pentru că doresc un profesionist. Iar dacă tu, ca freelancer, strâmbi din nas și critici, nu faci decât să îi confirmi că ești un executant. Care, chiar dacă are experiență, nu e în stare să-și chestioneze clientul șă să își ofere expertiza.

Clientul se schimbă de la o zi la alta.

Freelancerii care se plâng de chestia asta nu au lucrat nici în corporație, nici în vânzări, sunt – de obicei – din provincie și ar fi buni ca funcționari la stat. Da, lucrurile se pot schimba radical peste noapte. Poate clientul a visat ceva, poate a citit o carte revelatoare, poate a fost la un curs. Tu, ca freelencer profesionist, trebuie să fii pregătit să întâmpini aceste schimbări. Să pui preț pe ele (la propriu), și nu doar să le accepți, ci și să le fructifici. Dacă nu – repet – poți oricând să lucrezi la stat, unde lucrurile șed molcom ani de-a rândul.

Clientul nu dă feedbackuri.

Asta pentru că clientul este foarte ocupat, nu are chef de tine, nu e mulțumit de tine, nu știe (nici el) să comunice. Freelancerii care se plâng de obicei de chestia asta sunt foștii studenți/angajați care caută și găsesc mereu scuze de genul: “dacă n-ați spus că trebuie să fac asta, atunci nici eu nu m-am gândit” . Sunt lipsiți de proactivitate și așteaptă mereu pasul celuilalt. Nu setează de la bun început termenii comunicării, persoana de contact, mediul de comunicare (email, telefon, face to face). Dacă clientul nu dă feedback, freelancerul nu se va sinchisi să facă ceva, deși știe că deadline-ul a fost deja depășit. Dar nu e vine lui, nu? Concepție de angajat.

Clientul dă prea multe feedbackuri.

Am unii clienți minunați (la propriu) care îmi dau feedback instant și amănunțit. Asta ajută la finalizarea rapidă a proiectului, la trecerea la următorul pas din proiect și mă menține concentrat și implicat. Trebuie totuși să recunosc că atunci când clientul are multe de spus, lucrarea mea nu a fost chiar perfectă. Pentru că eu nu am fost îneajuns de profesionist sau pentru că nu am fost în stare să îi înțeleg nevoile. Asta trebuie să accepte toți freelancerii care se plâng de clienți “prea implicați”: implicarea excesivă a clienților lor este rezultatul unui proiect incomplet. 

Clientul crede că le știe pe toate.

Nu sunt adeptul zicalei “clientul nostru, stăpânul nostru”. Dar am avut uneori surpriza de a învăța lucruri esențiale de la clienți care inițial îmi păreau stresanți și atotștiutori. Ca freelancer, învață să te cobori la nivelul clientului tău ca să te asiguri că acesta nu este într-adevăr iditot, așa cum ai fi tentat să spui. De foarte multe ori freelancerul este idiotul plin de prejudecăți care crede că le știe pe toate și nu mai are ce învăța. Mai ales de la un client.

Clientul nu înțelege ce îi spun eu.

Aici treaba e mai simplă decât pare. Ori tu nu ești în stare să-ți comunici ideile (adică să te adaptezi la nivelul de înțelegere al clientului) – caz în care ar trebui să îți cauți un job călduț sau să faci ceva cursuri de comunicare, ori clientul tău este un foarte probabil cretin, cu care nu trebuie să te încurci. Probabil nu va înțelege nici când îi emiți factura. Oricum ar fi, tot de tine depind lucrurile și pierzi vremea dacă stai să critici și să te plângi.

Clientul nu mi-a spus de la început ceea ce vrea.

Este paradoxal cum unii freelenceri se plâng deopotrivă de lipsa de implicare a clientului, cât și de faptul că acesta “le știe pe toate”. Eu am un chestionar de început pe care îl aplic clienților și pe care îl adaptez la fiecare. Desigur că sunt unii clienți care habar nu au nici ce culori vor, nici ce stil doresc și îmi spun mie să vin cu propuneri. Prin urmare, îmi adaptez oferta în funcție de acest lucru, pentru că știu că riscul e mare – costul de oportunitate crește. Dar acești clienți sunt și cei mai provocatori: dacă ai reușit să îi impresionezi, atunci ești bun. 

Clientul vrea 1000 de schimbări la proiect. Și tu vrei să te plătească pentru fiecare dintre ele.

Da, știu că asta e o practică și o să ma înjure toți freelancerii pentru ceea ce cred eu. Ăsta e rezultatul faptului că eu am fost și de partea cealaltă a baricadei, apelând de multe ori la freelanceri. Dar mi s-ar părea aberant ca proprietarul cămilei să-mi ia bani în plus ca să cobor de pe cămilă. Știu că se practică, dar tot aberant este. Dacă ești freelancer și ai experiență, este imposibil să nu estimezi cam câte ore de muncă îți ia un proiect, inclusiv cu extra-modificări. Include-le în oferta inițială. Clientul va spune că ești scump? Atunci îi vei spune că tu nu iei bani pentru modificări ulterioare, ăsta e avantajul tău competitiv. Și dacă tot va spune că ești scump, mulțumește-te cu statutul de freelancer ieftin fără să te mai plângi.

Clientul vrea să lucrez și noaptea, și în weekend, și oricând…

De cele mai multe ori, clientul nu dorește în mod direct asta; el vrea ca proiectul lui să fie terminat la deadlineul convenit, inclusiv modificările. E treaba ta daca lucrezi repede sau dacă lași pe ultimul moment. Este un deadline imposibil? Asta e tot vina ta că ai acceptat, fără să impui un preț care să fie în concordanță cu weekendurile și nopține pierdute. Așa cum te poți relaxa uneori în zilele de luni sau vineri, așa trebuie să fii dispus să tragi tare pe proiectele care merită.

Recunosc că mi-e greu să înțeleg uneori reticența freelancerilor spre a învăța și alte lucruri decât strict profesia lor: comunicare, vânzări, relația cu clientul, fidelizare. Dar de fapt ăsta este motivul pentru care ei au devenit freelanceri.

În schimb, își consumă energia dând ochii peste cap atunci când un client neștiutor pune întrebări banale, dar logice din perspectiva sa. Nu spun că clienții sunt inocenți dar de prea multe ori am observat în ultima vreme cum aceeași clienți pun semnul egal între freelancer și neprofesionalism. Și sunt greu de contrazis când vezi ce exemple dau.