Tag Archives: consultanta investitori straini

Cum diferă ratele de conversie de la o industrie la alta

Cine îşi doreşte să facă vânzări prin telefon? Cine ar dori o carieră în telesales? Cine visează cu ochii deschişi la ziua în care să vorbească mai mult la telefon decat în direct, murind de nerăbdare să încerce să-şi îndeplinească target-urile ?

Eu mărturisesc că nu. Cu toate astea, cunosc oameni de vânzări care, chiar dacă nu adoră să vândă prin telefon, se pricep de minune să o facă. Am întâlnit oameni din asigurări, din servicii pentru companii, din construcţii, imobiliare sau telecomunicaţii care vând foarte bine prin telefon.

Adică au energia şi profesionalismul necesar. Au abilitatea de a sintetiza în câteva cuvinte ideea produsului lor şi beneficiile pentru client. Şi, mai ales, au capacitatea de a încasa: cei mai buni boxeuri, nu sunt numai cei care lovesc, ci şi  cei care ştiu sa primească. Un vânzător bun trebuie sa ştie să primească multe ‘nu-uri’, de care să se folosească ulterior.

Recent am avut mai multe discuţii cu câţiva dintre clienţii şi colaboratorii mei despre ratele de conversii mai ales la telefon. Cifrele sunt interesante pentru că ne permit să estimăm  evoluţia vânzărilor pe termen scurt şi mediu şi, bineinţeles, să elaborăm strategia de marketing.

Trebuie spus totuşi că am luat în calcul ca indicator, numărul de telefoane care se convertesc în intâlniri, abia apoi în vânzări. Asta pentru că, în anumite contexte produsul/serviciul nu poate fi vândut doar prin telefon, iar obiectivul vânzătorului este  acela de a obţine o întâlnire printr-o conversaţie telefonică (de obicei cu un fost client sau potenţial client al companiei).

De exemplu, Alex Văcaru, manager general la Regency Imobiliare în Braşov şi activ în imobiliare de peste 10 ani,  mi-a sugerat ca o rată de conversie realista în imobiliare (da, se fac vânzări active şi în imobiliare) ar fi cuprinsă între 30 şi 40%. Adică din 100 de oameni contactaţi, între 30 si 40 ar veni la o întâlnire.  Dintre aceştia, sub 10% devin clienţi. Adică 3-4 clienti din 100 de telefoane => 3-4% rata de conversie în imobiliare.

Bogdan Batâr (o sa avem curând si site-ul, lucrăm intens la el) lucrează în vânzări de vreo 10 ani: MLM, asigurari, B2B, produse pharma, deci veritabil sales man. La produsele pe care le vinde acum (carduri de sănătate) am luat în considerare o rată de conversie telefoane-întâlniri de 20%. Din care devin clienţi cam 30%.  Adică rată de conversie cumulată de 5-6%.

În schimb, în cazul unor vânzări complexe, business to business, vânzările prin telefon devin complicate. Colaboratorii mei de la compania de consultanţă în investiţii Start-Ukraine vorbesc de o rată de conversie finală de 2-4% atunci când contactează prin telefon potenţiali clienţi (companii mari din Europa interesate de servicii de market survey şi identificare parteneri de investiţii).  Şi asta cu o targetare maximă, timp pierdut pentru găsirea persoanei responsabile, negocieri intense şi înţelegerea profundă a nevoilor clientului. Adică din 50 de telefoane date, maxim două companii vor deveni clienţi.

Oarecum surprinzător cum ratele de conversie nu diferă foarte mult în trei industrii total diferite. Clienţii sunt total diferiţi, structura deciziei de achiziţie cu totul alta – şi totuşi, de la 2 la 6% diferenţa nu este enormă.

Aparent doar. Pentru că practic valoarea unui client în imobiliare, de exemplu, diferă de a unui client in consultanţă. Cu alte cuvinte, unii cheltuie mai mult decât ceilalţi, iar timpul investit în cazul celui mai valoros este substanţial mai mare.

Provocarea rămâne totuşi tocmai în maximizarea ratei de conversie. Este cea mai la îndemână şi mai ieftină tactică de a-ţi mări baza de clienţi. Dar despre cum să-ţi măreşti rata de conversie îţi voi spune într-un post viitor.

 

 

Astăzi mi-am făcut program

“Politics arises between men…and so quite outside of man.” Hannah Arendt, The Promise of Politics. Centre Pompidou, Paris. (sursa)

Am fost rugat recent de o prietenă dragă sa o ajut la un mic studiu legat de primarii din Bucureşti şi implicarea lor în proiecte comunitare. Ma rog…studiu îmi place mie să-l alint, e vorba de fapt de un desk research care implică o activitate de săpat ceva mai intensă şi, venind din zona politicului, mai murdară. Mi-am spus că dacă-i ordin cu plăcere, că şi-aşa ce să fac altceva într-o zi de sâmbătă (?!) …

Dar sarcina asta mi-a adus aminte de un proiect, un amplu studiu de piaţă, la care am participat în calitate de analist, prin 2008, pe vremea când lucram la EP. A fost unul dintre cele mai complexe proiecte, care a rezultat într-un monstru de peste 150 de pagini (slideuri). O să vă explic puţin mai jos de ce a fost atât de complicat. Pe scurt, una dintre cele mai mari companii de salubrizare din Portugalia şi-a manifestat interesul de a investi pe piaţa din România şi, eventual, de a achiziţiona una dintre companiile locale de salubrizare. Iar rolul nostru era de a le furniza toate informaţiile posibile (analiza pieţei, estimarea potenţialului, analiza indicatorilor, a concurenţei, bursa zvonurilor, posibile probleme vs soluţii ş.a.).

Dar proiectul a fost mult mai complicat decât a părut la prima vedere: industria gunoaielor este puternic legată de zona politicului. Nu întâmplător. Informaţiile publice erau greu de obţinut, dedesubturile contractelor erau greu de înţeles şi, cel mai dificil, cum explicăm clientului mecanismele unei industrii care aduce mai curând cu Cosa Nostra decât cu Adam Smith. 

Mult am mai săpat la acel proiect. Cu greu şi prin efort susţinut de marketing a reuşit colegul meu şi manager de proiect să găsească contacte ale oamenilor de decizie din  marile companii româneşti.

Oricum, the job was done: portughezii au înţeles, şi-au văzut de treabă şi n-au investit. Le-a rămas site-ul în limba română şi, din câte ştiu, cam atât legat de România. Chiar dacă, consultanţa într-o eventuală achiziţie ne-ar fi adus nouă, ca şi companie, faimă şi bani, atunci am învăţat pentru prima dată: clientul trebuie să ştie tot adevărul, chiar dacă nu este în interesul tău, ca şi consultant.